Nu prea m-am uitat la tv zilele astea, aşa că abia azi mi-a sărit în urechi un [portoprens], la ProTV.
Ciulesc urechea – da, era cu t.
Zic – băi, parcă nu era cu t.
Mă duc pe TV5, acolo n-avea t.
Aha. Deci n-am uitat chiar tot.
Deci, domnilor ştirişti, ştiu că e mult să vă cer să-l citiţi pe Port-au-Prince fără să faceţi liezonu’ (fără t, adică), când voi pe Roissy îl citiţi [ròisi], da’ eu vă zic totuşi. Poate, poate…
diacritica 
Şi eu le-am ciulit!
Despre acelaşi lucru (şi tot de la ştiri) vorbea şi profesorul Ioan Niculiţă de la Cluj cu prietenul lui cel mai bun, acum vreo 30 de ani şi eu, aflându-mă în preajmă, ascultam gură-cască.
Na, că mi-ai stârnit amintiri! Doamne ce franceză superbă vorbea! De şugubăţ, nu avea pereche. Auzeam că studenţii îl numeau Pere Nicoulitza (rostit tz). Oare o mai fi trăind?
I.N.-„Să învăţăm franceza fără profesor!”, cartea aceea portocalie…
Scuze pentru divagaţie!
şi domnii ştirişti de la euronews ar trebui urechiţi, că şi ei fac liezonu’. şi mai era un nene ştirist de prin portugalia, care tot nu a învăţat că nu se face „legătura”.
Bine, adevăru-i că asta-i o chestie secundară de-a binelea, faţă de „aeroportul ròisi din paris”, cu accent pe o. Că na, de Port-au-Prince mai rar aude omu’, da’ de Roissy tot ştiristu’ ar trebui să ştie că dacă-i în Franţa, se pronunţă alafransez, nu alanglez.
(De ştirştii români zic. Că ăia străini, nu ştiu.)
bine, tu ai dreptate, e o chestie cel puţin secundară. astea sunt tipurile de greşeli care arată cît de departe mergem cu „copiatul” pronunţiei. cred că, pur şi simplu le-a sunat şi lor mai bine cu legătură şi nu s-au mai obosit să cerceteze reguli şi excepţii ale unei limbi străine. spun asta apropo de „simţul limbii”, de care vorbeşti tu şi pentru care îţi dau dreptate, numai că nu întotdeauna funcţionează, mai ales cînd e vorba de altă limbă decît cea nativă.
Sunt cu 70 de posturi in urma pe blogul tau. Sper sa nu te superi daca incep sa comentez in draci in perioada urmatoare 😀
Dacă ești englez atunci îi zici așa cu legătura aia. Chiar dacă știi cum se pronunță, tot pronunți legătura aia când publicul țintă e vorbitor de limbă engleză că altfel râde publicul de tine și zice că ești prost 😀
Io ți-am zis într-un comentariu off-topic la altă postare că așa se aude pe sticlă, cu liaison în numele proprii…
Aici nu-i vorba de simţul limbii, că nu pe toţi ne-a-nzestrat Ăl de sus cu el. Aici e vorba că m-aştept ca un ziarist (mai ales unul care prezintă ştirile, şi încă în prime time) să verifice pronunţia numelor cu pricina. Da’ cre’ că am eu aşteptări prea mari, având în vedere că ei stâlcesc până şi limba română.
@Béranger: mi-ai zis? 🙂 Cre’ că mi-a trecut pe lângă ureche. Sau te pomeneşti că ţi-oi fi şi răspuns şi nu-mi mai aduc aminte. 😀
hai că nu vorbeam de vreun al şaselea simţ. vorbeam doar de cît de bine ne sună (sau nu) anumite aspecte de limbă. fiecare are un oarecare simţ al limbii, după ureche…:)
cu limba română, e altceva, în cazul ăsta, da, trebuie sancţionaţi întotdeauna.
O limbă străină nu-ţi „sună”, dacă n-ai studiat-o intens ţî ani. Şi uneori nici chiar atunci. „Port-au-Prince” nu-ţi „sună” fără t, dacă n-ai făcut şcoala care-ţi zice că se pronunţă fără t.
Dar simţul de ziarist ar trebui să te facă să-ţi „sune” că e cazul să te informezi despre cum se citeşte numele ăla.
https://diacritica.wordpress.com/2010/01/14/termeni-din-it/#comment-6092
o limbă străină îţi sună bine din primul an de studiu, dacă ai talent spre. la limbi străine ori ai înclinaţie, şi atunci înveţi uşor şi sună bine, ori nu ai înclinaţie şi poţi să înveţi gramatică şi legături cît vrei…
dar să lăsăm numele proprii, că iar n-are sens discuţia.
Asta-i din categoria „traducătorul se face înţeles pe sine”, nu?
(A dracu’ italiană, cum nu-mi suna mie defel conjunctivul imperfect ş-am avut nevoie de ţî ani ca să-mi „sune”. După vreo dooj de ani de învăţat, predat, evaluat, folosit limbi străine, încă sunt chestii care nu-mi „sună” şi tre’ să le caut prin cele cărţi sau să ciulesc urechea la TV5. Al dracu’ talent la limbi străine, cum îmi lipseşte el mie, de încă am nevoie de cărţi… )
Damn it, Port-au-Prince nu-ţi sună fără t decât dacă ai studiat regulile de pronunţie la un nivel dincolo primu’ an, ba chiar dincolo de bacu’ la franceză. Sau dacă l-ai auzit pronunţat corect de alţii.
Nu ş’ cum dracu’ se face că nici o discuţie n-are sens, da’ le duci pe toate până-n pânzele albe.
Doaaamne! tu eşti din aceia care înţeleg doar ce vor ei! eşti foarte defensivă. calm down!
unu. o limbă străină îţi place sau nu, o prinzi sau nu, de la început!! că e nevoie de muncă şi studiu, asta e altceva. eu nu ţi-am contestat cunoştinţele, munca, devotamentul, etc etc. de fapt, nu am contestat nimic. mi-am spus doar părerea: nu poţi critica în aceeaşi manieră un jurnalist român care a făcut liezonu’ la Port-au-Prince (din diverse motive!!), cu un jurnalist care a pus virgulă între subiectul şi predicatul limbii române. am înţeles că blogul tău se vrea un blog de limbă română, că de asta se cheamă diacritica şi nu sedila.
doi. „traducătorul se face înţeles pe sine” nu e o categorie. eu nu-mi permit să creez categorii. şi da, traducătorul chiar trebuie să se facă înţeles pe sine, că şi el vorbeşte şi trebuie să ştie să se exprime corect. şi dacă face o traducere proastă, el e cel care nu se face înţeles, nu cel pe care îl traduce, el trebuie să găsească formularea cea mai potrivită. şi aici, chiar ştiu ce vorbesc, că am făcut chestia asta. întotdeauna spunem „ce traducere proastă” atunci cînd simţul limbii ne spune asta.
trei. „discuţia n-are sens” era o ironie, pe care, cu părere de rău, remarc că nu ai sesizat-o, pentru că erai grăbită să te aperi. discuţia are sens, desigur, ca orice discuţie în care se exprimă păreri diferite.
patru. n-am spus nicăieri că n-ai talent la limbi străine, dimpotrivă. se vede că ai!
Iar eu ţi-am răspuns. Cu argumente.
Fără să te categorisesc.
Ceea ce tu, pare-se, mai ai de învăţat.
Spor!
La învăţat.