Eh?
De ce unu-i cu e şi unu-i fără e?
Explicasem aici despre înşală şi aşază şi de ce n-au -e-.
Car’ va să zică:
A aşeza se conjugă pe modelul a cânta, adică terminaţiile Ø, -i, -a, -ăm, -aţi, -ă adăugate la radicalul aşez- (care la persoana a III-a sg. şi pl. devine aşaz-):
aşez, aşez/i, aşaz/ă, aşez/ăm, aşez/aţi, aşaz/ă.
A aranja (şi a deranja, a încuraja, a descuraja) se conjugă după modelul a lucra, adică terminaţiile -ez, -ezi, -ează, -ăm, -aţi, -ează adăugate la radicalul aranj- (care nu suferă modificări):
aranj/ez, aranj/ezi, aranj/ează, aranj/ăm, aranj/aţi, aranj/ează.
Adică aranjează are -e- pentru că vine din terminaţia –ează. Aşază n-are -e-, pentru că radicalul e aşaz-, cu -a-, iar terminaţia e -ă – deci nu-i nici un -e- pe-acolo.
_________________
Vezi și:
A vs EA: înşală, aşază, greşeală, deranjează, furişează, trişează.
Deranjează. Aranjează.
diacritica 
Când cineva ‘aşează’ înseamnă că face ‘ei, aş!’… 😀
de-a critica, pot sa fac si eu o intrebare de chiulangiu la orele de gramatica?
Ti-o pun ( intrebarea), indiferent de raspuns:
adica, de ce radicalul ala, tu-l in cocoasa, nu devine aseaz in loc de asaz? De ce transforma in loc sa adauge? Ar putea fi de vina lenea de a scrie o litera extra?
Stiu ca sint trei in loc de una, dar am intrebat, nu am dat cu parul. 🙂
E usor offtopic dar iti propun o idee de concurs pe blog: Cine gaseste cele mai multe greseli pe pagina de „Termene si conditii” a acestui site. Dar ai mare grija ca si-au „declinat” responsabilitate.
http://www.cool-senzation.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4&Itemid=29
scuze, uitasem link-ul :”>
Mulţumesc că mi-ai pus-o, aşteptam de mult să mi-o pui. Întrebarea. 😛
E pe undeva o teorie a alternanţelor fonetice în radicalul verbelor, da’ nu cred că vrei să scormonesc după ea. Că s-ar putea să fie chiar mai complicat decât să ţii minte că „aşază” e cu a, nu cu ea. 🙂
@Cedik:
Blogul ăsta însuşi e un concurs despre cine găseşte cele mai multe greşeli în scrierile ziariştilor. Şi pân’ acu’ tot io l-am câştigat. 😀 Că oricum n-aş avea bani de dat premii altora. 😀
Multumirea mea a fost multumirea ta! 😀
Nu voiam dezgropatul teoriei ci o explicatie redusa la priumul cadran, ca pentru noi, astia prostii, ceva de genul: e-ul din radical in loc sa-si adauge a la persoana a treia se transforma in a pentru ca altfel ti se impuleca limba la pronuntie, ca atunci cind zici „eu” in loc de io sau ieu. Chiar , de ce ziceai ca nu ortografiem ieu sau io, sa ne confunde si pe noi lumea cu italienii?
Nu ziceam.
Cam greu cu regulile când e vorba de alternanţele fonetice. Explicaţii există, da’ mai mult de istoria limbii. Cred.
Incercam si eu sa fiu ironic 😛
Si ca sa nu postez iarasi pe langa subiect, o sa comentez si ceva la adresa „insala/asaza”.
Chiar daca si eu sunt un mic grammar nazi si in general trag cu dintii de cei din jurul meu sa scrie si sa se exprime mereu corect, chit ca si eu fac destule greseli (unele din neatentie, altele din nestiinta), nu o sa inteleg niciodata monstruozitati precum „insala/asaza”. Sunt constient ca aceea este forma corecta dar nu pot sa le pronunt fara a-mi tortura limba. Este realmente un efort fizic si un stres suplimentar adus sarmanei mele limbi, ce se zvarcoleste incercand sa pronunte corect.
Cum s-au facut atatea modificari lipsite de logica asupra limbii romane (vezi trecerea de la î la â), pe care am adoptat-o insa in mod natural, fiind prea mic la acea data si in plin proces de invatare al gramaticii, ar trebui sa se faca si unele mai logice. E mult mai usor sa pronunti „inseala” sau „aseaza”.
Diferenţa de pronunţie dintre înşeală şi înşală e destul de mică. Zi-i cum vrei, numa’ când îl scrii, scrie-l corect. 🙂 Până nu-l bagă şi p’ăsta Academia într-un nou DOOM. 🙂
În ciuda aparenţelor, eu nu-s.
Mă iau de gramatica oamenilor doar aici. Şi doar de cei obligaţi prin natura meseriei să scrie corect. În rest, nu stresez pe nimeni din senin. Dar dacă mă-ntreabă, explic. Atunci când ştiu.
Lucru pentru care mulţumim! 😀
Eu de termenul de „grammar nazi” m-am lovit pe forumuri si acolo, in mare, descria persoanele care scriu corect si tin destul de mult la acest aspect. Mai mult, se aplica si la persoanele care scriu corect pe Internet pentru ca, vezi Doamne, in mediul virtual cica nu ar fi la fel de necesar sa scrii corect, mai merge sa mai bagi sati-uri, mati-uri si alte prostii, ca nu scrii opere literare ci posturi pe net. Ori din acest punct de vedere te incadrezi in aceasta categorie, mai ales ca ii apostrofezi pe acest blog pe cei care scriu gresit.
Daca termenul a ofensat pe cineva, imi cer scuze, nu asta a fost intentia mea.
Revenind la pronuntie, desi in mare am fost ironic, eu chiar gasesc dificila pronuntia cuvantului „insala”, cel putin in comparatie cu „inseala”.
E bine de stiut faza cu explicatul desi sper sa nu am nevoie.
Cum ramane cu verbul ‘a pleca’.Se conjuga dupa modelul lui ‘a canta’ si totusi se spune ‘el pleaca” si nu „el placa’ In acest caz, de ce este admisa alternanta vocalica e-ea ?
Pen’ că-n a cânta e „admisă” alternanţa t-ţ.