Vocativul

Având de vreo două zile pe căciulă musca purtătoare de doamnă avocat /vs/ doamna avocat, şi cum subiectul mi-a stârnit în mod deosebit interesul, am purces să mă informez din cele cărţi de le am la îndemână.

Mi-am făcut o cafea şi m-am dus mai întâi, ca tot românul, la manualul de gramatică românească pentru străini. Romanian Grammar, de Dana Cojocaru, despre care v-am mai zis aici şi din care multe am mai învăţat eu în ultima vreme.

Bun. Acolo, 3 pagini despre cum se formează vocativul în română, despre folosirea lui şi despre combinaţiile cu adjectivul (de genul dragă prietene, dragul meu prieten, prietene drag).

Aşa. Şi dup-aia mă duc la Gramatica Academiei, dacă tot mi-am luat-o. Am răsfoit cele câteva zeci de pagini despre substantiv m-am întors bou. Că mă dusesem vacă. Nu m-am dumirit în nici un fel ce şi cum cu vocativul ăsta şi cu structurile de genul „doamnă avocat”, deşi posed oarece metalimbaj din ăla de-l folosesc academicienii acolo. În fine, ideea e că am rămas cu ce mă dumirisem deja dinainte să mă uit în ceaslovul Academiei.

Bun. Car’ va să zică ne-ntoarcem, ca tot românul, la gramatica limbii române pentru străini (mulţumim, Dana Cojocaru & SEELRC!). Care zice aşa:

3.1.3.5.1. Forming the vocative
The endings of the vocative are:

Mi-e lene să m-apuc să traduc, aşa că vi le las în engleză:

  • the masculine nouns ending in -e do not have a separate ending for the vocative: frate – frate! brother, George – George!
  • there are no fixed rules for the use of the endings, some masculine nouns ending in consonant accept both the ending -e and -ule: băiat – băiete! and băiatule! boy, iubit – iubitule! and iubite! honey (m.)
  • some nouns that are frequently used in the vocative always take the special vocative endings: domnule! sir!, fiule!, son! omule! man!, prietene! friend!, unchiule! uncle!, vere! cousin!, bunico! grandma!, bunicule! grandpa!, fetelor! girls!, fraţilor! brothers, folks!, doamnelor şi domnilor! ladies and gentlemen!, doctore! doctor!, tinere! young man!, iubitule! / dragule! honey! (m.), iubito! honey! (f.), prostule! you stupid! (m.), proasto! you stupid! (f.), deşteptule! you smart one! (m., iron.), deşteapto! you smart one! (f., iron.)
  • some nouns frequently used in the vocative never take the special endings: mamă! mother!, tată! father!, copii! children!, băieţi! boys!, prieteni! friends!, doamnă! madam, ma’am!, femeie! woman!

The nouns in the vocative can be preceded by specific interjections that introduce the vocative forms, such as măi, , bre, hei:
Măi, Ioane, mă auzi? Hey, Ion, do you hear me ?
Vino, mă, vere, încoace! Come here, dude !
Haide, bre, unchiule, intră! Hey, uncle, come on in !
Hei, omule, aşteaptă-mă! Hey, man, wait up !

3.1.3.5.2. Usage of the vocative
In direct address, both in letters and in public speaking, the noun in the vocative is frequently preceded by certain adjectives, such as: drag dear, iubit beloved, scump precious, dearest, stimat respected, dear. The noun in the vocative can be used in a simple structure adjective + noun, or in complex structures with possessive adjectives added.
(Dar despre asta nu vă mai povestesc, că-s chestii care nu pun probleme nativilor.)

Bun.
Car’ va să zică, forma de vocativ pentru doamnă e doamnă:
N-Ac: doamnă
G-D: doamnei
V: doamnă

Pe lângă care socot că vom adăuga titlul: doamnă profesoară, doamnă directoare, doamnă avocat, doamnă ministru etc.
Cum ziceam şi în articolul de mai-nainte, cred că forma de adresare doamna urmată de titlu ţine de un registru oarecum mai familiar (doamna avocat, doamna profesoară, doamna directoare).

(Biblio: Dana Cojocaru, Romanian Grammar, SEELRC, 2003, pp.39-41)

Reclame

Etichete: ,

9 răspunsuri to “Vocativul”

  1. theodora0303 Says:

    Buna ziua,
    Vreau si eu sa cumpar Romanian Grammar de Dana Cojocaru.
    Stiti cumva de unde pot sa cumpar manualul?
    Cu respect

  2. diacritica Says:

    E la liber pe net, linku’ e aici de când există blogu’ ăsta:
    https://diacritica.wordpress.com/gramatici/romana/romanian-for-foreignerromana-pentru-straini/

  3. theodora0303 Says:

    Multumesc din suflet si scuze ca nu am fost atenta.
    O zi buna!

  4. jademan Says:

    Cred că pentru ‘mă’ e ‘yo’: ‘yo, my man!’ ca în ‘mă, omu’ meu!’, sau ‘yo, slick!’ – ‘mă, şmecher!’. Probabil pe lângă ‘hey’… Părerea mea. 😀

  5. geefo Says:

    Car’v’azica, nu este doamno, cum gresit am inteles eu, cind am „citit” tabelul anexat, nu? 🙂 Chiar daca varianta corecta ar fi „doamno” tot nu as folosi-o, prea suna urit! 🙂
    Nu demult, am citit in ziare despre un fel de incident intre un general si o doamna senator(din SUA), generalul ii raspundea doamnei apelind-o: „madam” la care doamna in cauza i-a cerut sa i se adreseze numind-o „senator”, motivand ca a lucrat din greu sa ajunga la aceasta pozitie( de senator). 😀
    Mie mi se pare mult mai „apreciativa” apelarea cu madam- echivalentul pentru sir- decit apelarea titlului, oricare ar fi el.

  6. Apolodor Says:

    Într-adevăr, multe mulţumiri autorilor Romanian Grammar pentru explicaţiile mişto gândite şi diacriticii că le-a postat 🙂

    Am totuşi o problemă, exact la zona scrisă cu roşu. De când mă ştiu pe astă lume am spus (şi am auzit spunându-se de către alţi) aproape exclusiv „mama” şi „tata” la interpelarea directă, nu „mamă” şi „tată”. Desigur, pe lângă diminutivele „mami” şi „tati”, dar astea sunt altă poveste.

    O fi o deformaţie specifică familiei mele sau Galaţiului meu natal? Sau e un fenomen mai larg?

  7. diacritica Says:

    Cred că cea mai importantă chestie e partea aia cu „there are no fixed rules for the use of the endings”. 🙂 Chestia asta e specifică românei. 😀

    Şi eu tot „mama!” zic.
    Cred că e doar un alt fel de a spune.

    Mai nasol e că nici Gramatica Academiei nu lămureşte. Adică mă aşteptam să văd acolo ceva de genu’: asta-i regula, ăsta-i uzul familiar, ăsta e regional etc. Aiurea. Am aruncat bonul, că altfel m-aş fi dus să-napoiez produsul, pe motiv de neconformitate. 😀

  8. EllaX Says:

    la noi se zicea si „mamă” si „tată” cand era vocativ (mama e invatatoare 😀 si am invatat de la ea o mare parte din gramatica pe care o stiu).
    Diacritico draga (vocativ, dar poate suna un pic mai nepoliticos si mai rece decat „diacritică draga”), multumesc pentru ajutor, inca o data! Am avut o discutie despre „mă, Ionele, etc” zilele trecute – cica pun eu prea multe virgule. Acum m-am linistit – voi continua sa folosesc virgula.
    Ca fapt divers, nelegat de vocativ: pentru virgula intre subiect si predicat sau intre subiectiva si predicativa ni se scadea automat 1 punct din nota, in liceu. Am facut parte dintr-o generatie de liceeni care scria corect. 😀

  9. BOAR Says:

    uufff…ce draguti…o placere mare….sa intalnesc pers care se preocupa de scrisul corect!!!!!!!oééé!!!!!!!

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: