Vocativul

Având de vreo două zile pe căciulă musca purtătoare de doamnă avocat /vs/ doamna avocat, şi cum subiectul mi-a stârnit în mod deosebit interesul, am purces să mă informez din cele cărţi de le am la îndemână.

Mi-am făcut o cafea şi m-am dus mai întâi, ca tot românul, la manualul de gramatică românească pentru străini. Romanian Grammar, de Dana Cojocaru, despre care v-am mai zis aici şi din care multe am mai învăţat eu în ultima vreme.

Bun. Acolo, 3 pagini despre cum se formează vocativul în română, despre folosirea lui şi despre combinaţiile cu adjectivul (de genul dragă prietene, dragul meu prieten, prietene drag).

Aşa. Şi dup-aia mă duc la Gramatica Academiei, dacă tot mi-am luat-o. Am răsfoit cele câteva zeci de pagini despre substantiv m-am întors bou. Că mă dusesem vacă. Nu m-am dumirit în nici un fel ce şi cum cu vocativul ăsta şi cu structurile de genul „doamnă avocat”, deşi posed oarece metalimbaj din ăla de-l folosesc academicienii acolo. În fine, ideea e că am rămas cu ce mă dumirisem deja dinainte să mă uit în ceaslovul Academiei.

Bun. Car’ va să zică ne-ntoarcem, ca tot românul, la gramatica limbii române pentru străini (mulţumim, Dana Cojocaru & SEELRC!). Care zice aşa:

3.1.3.5.1. Forming the vocative
The endings of the vocative are:

Mi-e lene să m-apuc să traduc, aşa că vi le las în engleză:

  • the masculine nouns ending in -e do not have a separate ending for the vocative: frate – frate! brother, George – George!
  • there are no fixed rules for the use of the endings, some masculine nouns ending in consonant accept both the ending -e and -ule: băiat – băiete! and băiatule! boy, iubit – iubitule! and iubite! honey (m.)
  • some nouns that are frequently used in the vocative always take the special vocative endings: domnule! sir!, fiule!, son! omule! man!, prietene! friend!, unchiule! uncle!, vere! cousin!, bunico! grandma!, bunicule! grandpa!, fetelor! girls!, fraţilor! brothers, folks!, doamnelor şi domnilor! ladies and gentlemen!, doctore! doctor!, tinere! young man!, iubitule! / dragule! honey! (m.), iubito! honey! (f.), prostule! you stupid! (m.), proasto! you stupid! (f.), deşteptule! you smart one! (m., iron.), deşteapto! you smart one! (f., iron.)
  • some nouns frequently used in the vocative never take the special endings: mamă! mother!, tată! father!, copii! children!, băieţi! boys!, prieteni! friends!, doamnă! madam, ma’am!, femeie! woman!

The nouns in the vocative can be preceded by specific interjections that introduce the vocative forms, such as măi, , bre, hei:
Măi, Ioane, mă auzi? Hey, Ion, do you hear me ?
Vino, mă, vere, încoace! Come here, dude !
Haide, bre, unchiule, intră! Hey, uncle, come on in !
Hei, omule, aşteaptă-mă! Hey, man, wait up !

3.1.3.5.2. Usage of the vocative
In direct address, both in letters and in public speaking, the noun in the vocative is frequently preceded by certain adjectives, such as: drag dear, iubit beloved, scump precious, dearest, stimat respected, dear. The noun in the vocative can be used in a simple structure adjective + noun, or in complex structures with possessive adjectives added.
(Dar despre asta nu vă mai povestesc, că-s chestii care nu pun probleme nativilor.)

Bun.
Car’ va să zică, forma de vocativ pentru doamnă e doamnă:
N-Ac: doamnă
G-D: doamnei
V: doamnă

Pe lângă care socot că vom adăuga titlul: doamnă profesoară, doamnă directoare, doamnă avocat, doamnă ministru etc.
Cum ziceam şi în articolul de mai-nainte, cred că forma de adresare doamna urmată de titlu ţine de un registru oarecum mai familiar (doamna avocat, doamna profesoară, doamna directoare).

(Biblio: Dana Cojocaru, Romanian Grammar, SEELRC, 2003, pp.39-41)

Publicitate

9 gânduri despre „Vocativul

  1. Buna ziua,
    Vreau si eu sa cumpar Romanian Grammar de Dana Cojocaru.
    Stiti cumva de unde pot sa cumpar manualul?
    Cu respect

  2. Multumesc din suflet si scuze ca nu am fost atenta.
    O zi buna!

  3. Cred că pentru ‘mă’ e ‘yo’: ‘yo, my man!’ ca în ‘mă, omu’ meu!’, sau ‘yo, slick!’ – ‘mă, şmecher!’. Probabil pe lângă ‘hey’… Părerea mea. 😀

  4. Car’v’azica, nu este doamno, cum gresit am inteles eu, cind am „citit” tabelul anexat, nu? 🙂 Chiar daca varianta corecta ar fi „doamno” tot nu as folosi-o, prea suna urit! 🙂
    Nu demult, am citit in ziare despre un fel de incident intre un general si o doamna senator(din SUA), generalul ii raspundea doamnei apelind-o: „madam” la care doamna in cauza i-a cerut sa i se adreseze numind-o „senator”, motivand ca a lucrat din greu sa ajunga la aceasta pozitie( de senator). 😀
    Mie mi se pare mult mai „apreciativa” apelarea cu madam- echivalentul pentru sir- decit apelarea titlului, oricare ar fi el.

  5. Într-adevăr, multe mulţumiri autorilor Romanian Grammar pentru explicaţiile mişto gândite şi diacriticii că le-a postat 🙂

    Am totuşi o problemă, exact la zona scrisă cu roşu. De când mă ştiu pe astă lume am spus (şi am auzit spunându-se de către alţi) aproape exclusiv „mama” şi „tata” la interpelarea directă, nu „mamă” şi „tată”. Desigur, pe lângă diminutivele „mami” şi „tati”, dar astea sunt altă poveste.

    O fi o deformaţie specifică familiei mele sau Galaţiului meu natal? Sau e un fenomen mai larg?

  6. Cred că cea mai importantă chestie e partea aia cu „there are no fixed rules for the use of the endings”. 🙂 Chestia asta e specifică românei. 😀

    Şi eu tot „mama!” zic.
    Cred că e doar un alt fel de a spune.

    Mai nasol e că nici Gramatica Academiei nu lămureşte. Adică mă aşteptam să văd acolo ceva de genu’: asta-i regula, ăsta-i uzul familiar, ăsta e regional etc. Aiurea. Am aruncat bonul, că altfel m-aş fi dus să-napoiez produsul, pe motiv de neconformitate. 😀

  7. la noi se zicea si „mamă” si „tată” cand era vocativ (mama e invatatoare 😀 si am invatat de la ea o mare parte din gramatica pe care o stiu).
    Diacritico draga (vocativ, dar poate suna un pic mai nepoliticos si mai rece decat „diacritică draga”), multumesc pentru ajutor, inca o data! Am avut o discutie despre „mă, Ionele, etc” zilele trecute – cica pun eu prea multe virgule. Acum m-am linistit – voi continua sa folosesc virgula.
    Ca fapt divers, nelegat de vocativ: pentru virgula intre subiect si predicat sau intre subiectiva si predicativa ni se scadea automat 1 punct din nota, in liceu. Am facut parte dintr-o generatie de liceeni care scria corect. 😀

  8. uufff…ce draguti…o placere mare….sa intalnesc pers care se preocupa de scrisul corect!!!!!!!oééé!!!!!!!

Comentariile nu închise.