Premiile diacriticii

Diacritica a luat premiu-ntâi în clasa întâi, într-a doua şi-ntr-a treia. Într-a patra a luat premiul doi, după care a ţinut-o tot într-o menţiune, că-i era cam lene să înveţe.

Aflu de la Lucia Verona că, 30 ans après, diacritica ia din nou premiu. Ba chiar două premii. La concursul Blog de blog, cele mai bune bloguri din 2009, categoriile „blogul cu cel mai mult umor” şi „cel mai luptător dintre bloguri”. Hehe. 😀 😀 😀

(Mulţumesc!)

29 de gânduri despre „Premiile diacriticii

  1. Felicitari pt. premiu! Acum probleme 🙂
    1. Cum e (mai) corect: huber sau hubăr? La E. Barbu am găsit hubăr. Și cum vine la plural?
    2. La I.L. Caragiale apare (citat celebru) : „ghete de brunel cu bizeț”. Are bizeț singular? Pot avea (ghetele) un singur bizeț? Și cum e pluralul: bizețuri (așa pare normal) sau totuși bizețe (ca la ostreț – ostrețe)?
    3. De la putinei e plural putineriuri sau putine(i)e? Nu cumva putinei e deja un plural și nu un diminutiv, cum pare?
    Mulțumiri!

  2. Aoleu, te întreabă Horia Gârbea!

    Dupe mine, hubăr, ca să fie pe româneşte.
    După DEX98, bizeţ/bizeţe, după DER, DN şi MDN bizeţ/bizeţuri.
    După DEX98, putinei/putineie.

    Am şi eu o întrebare. Nu-i aşa că pluralul de la copârşeu este copârşee, cum zice DER, şi NU copârşeie (sic!), cum zice DEX98?

    Mulţămiri şi felicitaţiuni!

  3. Aoleu, te întreabă Horia Gârbea!

    M-am speriat și am amuțit, nu vezi? 🙂
    O să mă uit pe seară în DOOM, acum nu-l am la îndemână.

  4. Păi la întrebarea 2 n-aş zice că ai nevoie de DOOM. Oricum, zic că i-a răspuns bine Beranger (dacă îl interesau pe HG răspunsurile, chestie puţin probabilă, dat fiind că nu mai trebuie să cumperi DEX-ul ca să arunci o privire în el). Aşa, iar la 2 e normal să fie „ghete cu bizeţ”, de vreme ce oamenii nu au capete, ci cap, ş.a.m.d. Pe urmă, chiar despre pantofi spunem că sunt „cu toc”. Acuma na, dacă au bizeţ şi în vârf şi pe carâmb, şi vrem să fim hipercorecţi, cred că putem spune „ghete cu bizeţuri”, dar, din nou, e evident că Horia G. nu se referă la această posibilitate.

  5. la 2 e normal să fie “ghete cu bizeţ”, de vreme ce oamenii nu au capete, ci cap, ş.a.m.d. Pe urmă, chiar despre pantofi spunem că sunt “cu toc”.

    Așa…
    Ghete cu șireturi sau ghete cu șiret? Că doar e un singur șiret pe gheată…
    Pantofi cu blacheu sau pantofi cu blacheuri? Că doar e un singur blacheu pe un pantof…
    Iar comparația cu oamenii nu ține, că, da, zici „oameni cu cap”, numai că oamenii nu/s livrați în pereche, precum ghetele și pantofii.

    (Nu-i așa simplu cum pare. Și am nevoie de DOOM ca să văd care-i pluralul. Că dacă mă iau după ureche, mie îmi sună „bizeți”, c-așa zicea bunică-mea. Că eu, una, n-am folosit în viața mea cuvântulăsta. 🙂 )

  6. Bine, m-ai lămurit. 🙂 Aştept. Merci.
    (Mi se pare că tocmai pentru că e un singur şiret pe gheată spunem „ghete cu şiret” – pentru că, de obicei, un om are două picioare, deci poartă doo obiecte dintr-alea, dar noi, atunci când descriem obiectul, o facem la singular, presupunând că restul obiectelor din aceeaşi categorie sunt similare. [Şi uite că, pe acelaşi model, ajung iar la „capul oamenilor”, sintagmă care dă informaţia esenţială că UN om are UN cap, dar când spunem vorbim de mai mulţi oameni sunt mai multe capete în ansamblu, nu pe fiecare individ. Dar omul are două mâini, aşa cum pantoful are – sau poate avea, mai exact, două blacheuri: unul în vârf şi unul pe toc!] Dar astea sunt, desigur, speculaţii – să vedem argumentele.)

  7. spunem “ghete cu şiret”

    Spui tu. Că eu cam zic „ghete cu șireturi”, cred. Deși nu mai știu de când n-am mai zis.

    Oricum, cu toc / fără toc îmi pare deja un soi de expresie. Pe când cu șiret / fără șiret, cu blacheu / fără blacheu, nu. Cu atât mai puțin cu bizeț / fără bizeț.

    să vedem argumentele

    Nu prea sunt. Nu d-alea de care aștepți tu. 🙂
    Doar dacă găsesc ceva în Gramatica Academiei despre combinațiile de genul ăsta. Ceea ce o să fie cam greu, că gramatica aia îmi pare greu de consultat.

  8. Pe vremuri, când se zicea ceva de bine despre cineva, se foloseau expresii de genul: „Şi eu o cunosc pe tovarăşa!”, „Sunt mândru să fiu coleg cu tov.!”.
    Cum n-am avut ocazia pe-atunci, spun acum:
    Şi eu o cunosc pe Diacritica şi sunt mândră să scriu pe blogu-i! 🙂

  9. Mulțumesc lui Béranger pt. referințe. Ma interesa o opinie expertă, nu-i vorba că nu puteam căuta și singur în DEX. De altfel DEX nu mi se pare ”casație”. DEX nici nu dă hubăr, mai ciudat că nu îl dă nici Candrea-Adamescu. Candrea-Adamescu are copîrșeu și cu forma copîrșău dar nu indică pluralul. Cred totuși că e „putineie”, arhaismele nu fac plural cu dublu e de regulă. La bizeț controversa rămîne între bizețe și bizețuri. Părerea mea e că nici o singură gheată nu avea doar un bizeț. Evident că pe carîmb și nu în vîrf! 🙂

  10. Apropos de putinei. Eu am părerea că e un plural, nu un diminutiv de la putină, deși e mai mic. E un substantiv fără singular cum e huști (apropos, Candrea Adamescu are „huște” nu „huști”). E ciudat că e un substantiv plural care a ajuns să desemneze (și) un singur obiect! Dacă ar fi un singular ar fi „putineu”. Același Candrea dă la putinei: „putineiu-putineie” deci cu -ie. Niciun dicționar modern nu dă regionalismul „bănicior” (în Oltenia vas cilindric pt. măsurat cereale în capacitate de 4 litri, utilizat și azi) deși e frecvent în Oltenia. La plural e pronunțat „bănicioare” dar uneori și „băniciori”. O s-o întreb pe dna Rodica Zafiu de bizeț și vă spun. 🙂

  11. @ Horia Gârbea

    Incerc sa va lamuresc dupa modestele mele puteri.

    La ‘bizet’ problema nu e ca sunt de regula doua ghete. Singularul se foloseste in sensul sau generic (sau, mai tehnic, de ‘clasificator’), ca in ‘cu catel si purcel’, desi e posibil sau chiar probabil ca unii sa aiba si mai multi catei, si mai multi purcei. Asa zice la cartea de semantica, deh.

    Nu cred ca ‘putinei’ e un plural, daca ar fi, ar fi unul extrem de exotic in limba romana, caci desinenta de plural s-ar pronunta ca i semivocalic sau [j]. Ca sa nu mai zia ca nu stiu care ar fi radacina si care ar fi desinenta. Nu va luati dupa grafie, ziceti cuvantul cu glas tare; nu tot ce e ‘i’ e si plural 🙂

  12. @Horia Gârbea

    Ma interesa o opinie expertă

    În cazul ăsta ai nimerit prost, că io-s dătătoare cu părerea, ce-i drept, da’ nu expertă. 🙂

    Despre bizeţ:

    Eu de el de la bunică-mea ştiu, care era croitoreasă (dobrogeancă). Cu pluralul bizeţi, cum ziceam.
    Aşa că am sunat-o pe mama s-o-ntreb ce-şi mai aduce ea aminte despre, care-i sensul pe care-l dădea bunică-mea. Mi-a zis că era o bucată (bucăţică, de fapt) de material pe care o folosea ca să lărgească mânecile, de exemplu. Cu pluralul bizeţi, cum ziceam, cu un i scurt (semivocalic, na!) care îi venea probabil automat după ţ, nu ştiu.

    Cum DEX-ul îmi zice că bizeţ vine din germnă, Besatz, m-am dus să văz ce-nseamnă. Şi cică-nseamnă trimming:
    http://dict.tu-chemnitz.de/dings.cgi?lang=en&service=deen&opterrors=0&optpro=0&query=besatz&iservice=&comment=&email=
    Iar trimming înseamnă a decorative accessory or additional item b : an additional garnishing
    http://www.merriam-webster.com/dictionary/trimming
    Pe care Garzanti online îl traduce drept guarnizione, rifinitura; ornamento, passamaneria.

    Deci sensul pe care-l dădea bunică-mea era foarte apropiat de sensul original (sau unul dintre sensurile originale) din germană.

    Ciudat că DEX-ul dă numai sensul referitor la încălţăminte.

    Cât despre plural, DOOM dă bizeţe / bizeţuri. Pluralul din germană e Besätze. Îmi pare că bizeţe ar fi după pluralul german, în timp ce bizeţuri e pluralul „românesc”.

    Şi a mai zis mama o chestie: că bunică-mea îl folosea întotdeauna la plural, bizeţi, că nu era niciodată doar unu, merg întotdeauna în pereche. Şi dacă mă gândesc la forma românească, bizeţ, cu e, pare să vină din pluralul nemţesc. (Că nu e bizăţ – bizeţe, de exemplu, ci bizeţbizeţe/bizeţuri, deja la singular cu e-ul din pluralul nemţesc.)

  13. Eh, las’ că-l meriţi. Deşi părerea mea despre nominalizările acestea este alta.
    Mă rog…percepţia mea este alta.

    Măi, voi luaţi prea în serios chestiile astea, zău! 🙂

  14. La ‘bizet’ problema nu e ca sunt de regula doua ghete. Singularul se foloseste in sensul sau generic (sau, mai tehnic, de ‘clasificator’), ca in ‘cu catel si purcel’, desi e posibil sau chiar probabil ca unii sa aiba si mai multi catei, si mai multi purcei.

    Serios? Atuncea de ce zicem cămaşă cu nasturi, iară nu cămaşă cu nasture?! Ă?! Ce, nasture nu-i suficient de generic şi clasificator?
    Cu capse şi nu cu capsă.

    Faza asta cu singularul folosit cu sensul generic e valabilă uneori, şi anume fix pentru acele sintagme care folosesc singularul cu sensul generic. 🙂
    Că unele folosesc pluralul.
    Că, deşi zic pantofi cu toc, spun cu capse, nu cu capsă. Cu nasturi, nu cu nasture.

  15. @Dan Chichernea, zău, prea luaţi şi vă luaţi în serios. 🙂
    Mai alalejer, aşa, că-i doar un concurs de bloguri, nu-s premiile Academiei!
    Pe mine m-a amuzat. Nu mi-am nominalizat eu blogul şi am fost surprinsă să văd c-a fost nominalizat la „blogul cu cel mai mult umor” şi nici prin cap nu mi-ar fi trecut c-ar putea să ia premiu la umor. 😀

    E doar un concurs de bloguri şi cred c-ar trebui să păstrăm proporţiile şi când e să ne bucurăm pentru, şi când e să criticăm.

Comentariile nu închise.