Negri, negrii. Albaştri, albaştrii.

Nu, diacritica nu e negru. Diacritica nu e nici măcar neagră.
Şi, deşi se cam dă de-a dura, e singular, nu plural.

Aşa. Acu’:
Negri şi albaştri funcţionează ca mândri, miniştri.

Adică:
Negri, când e plural simplu, ca negre.
Negrii, când înseamnă cei negri, ca negrele / negresele.
Trei cocoşi negri, trei găini negre. Ochi negri.
Negrii/negresele sunt mişto.

La fel pentru albaştri / albaştrii:
Ochi albaştri. Hârtii albastre.
Albaştrii (cei albaştri, cei în albastru, echipa albastră) au învins.

____________

Vezi şi Roşu – roşii – roşiii.

Etichete: , ,

4 răspunsuri to “Negri, negrii. Albaştri, albaştrii.”

  1. dAImon Says:

    Albaştrii mereu înving. Ochii albaştri 🙂

  2. voroncas Says:

    intr-un manuscris al lui marin preda – care oricum nu prea le avea cu simtu’ gramatical, ce-i drept (a se vedea si frazele la el) – aparea un „nostrii”. 🙂

  3. Anca Says:

    unii negrii e corect?daca vreu de fapt sa zic catei negri

  4. F.M. Says:

    unii negri ca unii căţei

    Scriem „negrii căţei” în situaţia „Negrii căţei rod oase, nu cei albi.”…. adică dacă adjectivul e articulat şi se află înaintea substantivului. Pentru verificare, înlocuieşti cu „bunii căţei”.
    Negri căţei avem noi…. dar… Negrii căţei sunt ai noştri.
    Buni căţei avem noi…. Bunii căţei sunt ai noştri.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: