Câţi din câţi?

Unul din trei, ne zice Elena Hîrţan (Gândul).

Ceea ce ne face s-o-ntrebăm: altul din trei de când n-are de lucru?

Că, după cum am învăţat noi din DOOM2, când e numeral (când numără, adică), e unu: unu din trei. Când e pronume (şi poate fi pus în relaţie cu altul, de exemplu), e unul.

__________________

PS: Aş mai adăuga (din capul meu de ortografă neacreditată, să ne-nţelegem): e unul când îl poţi pune în relaţie cu unii, la plural. Unul, altul. Unii, alţii.

Etichete: , ,

8 răspunsuri to “Câţi din câţi?”

  1. beranger Says:

    https://diacritica.wordpress.com/2009/11/08/unu-sau-unul/

    http://www.romlit.ro/unu_i_unul.. <- aşa e link-ul, cu doo puncte la final

  2. beranger Says:

    Să şi citez din ultimul link (Rodica Zafiu), pe care-l înfăşor în http://j.mp/cwkmRk

    «Şi Mioara Avram, în Gramatica pentru toţi (ediţia a II-a, 1997), explica dificultatea de a stabili o normă simplă şi clară: „De obicei se spune că numeralul cu valoare substantivală se scrie fără articolul enclitic -l, spre deosebire de pronumele nehotărît unul. Distincţia nu este însă categorică şi absolută, fie din pricina unor situaţii mai puţin clare, fie din pricina tradiţiei sau a necesităţii de a marca alte opoziţii” (p. 130); exemplele aduse sînt eu unul, tot unul şi unul, de unul singur, pînă la unul, textul fiind orientat împotriva unei înţelegeri simplificate şi superficiale a normei.

    În orice caz, nu mi se pare că e nevoie să stabilim o diferenţă rigidă între unu şi unul, impunînd reguli artificiale şi rigide de folosire a celor două forme.»

  3. diacritica Says:

    Mda, ştiu că au alte păreri.
    Mie logica lui unu – numeral, unul – pronume nehotărât îmi pare foarte… logică, mai ales dac-o pun în relaţie, cum ziceam, cu un / l’un din franceză şi uno / l’uno din italiană.
    Că francezu’ zice un sur trois, nu l’un sur trois.

    (Şi dacă cestiunea o fi discutabilă în alte contexte, când zici unu din trei mi se pare evident că-i unu din trei, nu unul din trei.)

  4. diacritica Says:

    Plus că dacă-ntrebi „câţi?”, nu răspunzi „unul”, ci „unu”.

  5. diacritica Says:

    Şi ştii ce mă mai ‘nervează?… Dacă devierea de la normă vine din popor, de genu’ cireşi în loc de cireşe, e câh, e naşpa. Dacă devierea de la normă (unul în loc de unu) ţine de „practicile scrisului românesc cult” (cum zice doamna Zafiu), atunci e ok.

  6. beranger Says:

    N-am auzit pe nimeni zicând cireşi în loc de cireşe, dar eu zic căpşuni în loc de căpşune, pentru că o fac de când mă ştiu.

    Oricum, cred că-s singurul care pronunţă maiou şi nu maieu.

  7. diacritica Says:

    Eu am văzut (ce-i drept, nu auzit) arbagic în loc de arpagic. Acu’ două zile, în piaţă, pe-o etichetă.

    Oricum, cred că-s singurul care pronunţă maiou şi nu maieu.

    Io zic să zici maio. 😛

  8. Catalin Says:

    Pe mine ştii ce mă-nervează? „Zece litri pe metrul pătrat”! http://www.catalinhosu.ro/2009/12/pe-metrul-patrat/ De ce să-l articulezi, măi, frate?

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: