Alternanţe fonetice: alternanţe vocalice

Categoria „Româna explicată românilor străini de limba lor”. După Dana Cojocaru, Romanian Grammar, SEELRC 2003. (Mulţumesc, că multă română am mai învăţat de-acolo!)

Nu-mi aduc aminte să-mi fi explicat careva vreodată la şcoală logica alternanţelor fonetice (nenumărate) din limba română. Am început să le pricep predând română străinilor.

Iaca, prin urmare, câteva reguli, pe scurt. Poate v-or fi de folos şi vouă, cum mi-au fost şi mie. Şi nu-mi scoateţi ochii dacă găsiţi excepţii; pentru chestii mai savante de-atât, consultaţi Gramatica Academiei. De asemenea, profit de ocazie să v-amintesc să vă scoateţi pălăria în faţa străinilor care vorbesc româna, oricât de prost.

O > OA: o urmat de consoană sau grup de consoane devine oa dacă silaba următoare conţine ă sau e.
avion – avioane, izvor – izvoare
domn – doamnă
prost– proastă, frumos– frumoasă, orb – oarbă
eu mor – el moare,  eu cobor – el coboară
mort– moarte
al nostru – a noastră – ai noştri – ale noastre

E > EA: e urmat de consoană sau de un grup de consoane devine ea dacă silaba următoare conţine ă.
românesc – românească
eu chem – el cheamă, eu plec – el pleacă
Despre înşel – înşală, aşez – aşază, aranjez – aranjează, aici.
(Pe scurt: în interiorul radicalului, j, ş + A; când radicalul se termină în j, ş + EA.)

Ă > E: ă urmat de consoană sau grup de cosoane devine e dacă silaba următoare conţine e sau i.
capăt – capete, sâmbătă – sâmbete,
măr – mere, măr – meri
proaspăt – proaspeţi, proaspătă– proaspete
eu număr – tu numeri, eu văd – tu vezi

A > E: (i)a urmat de o silabă care conţine ă sau e devine (i)e dacă silaba următoare conţine e sau (ur)i:
masă – mese, fată – fete, piatră – pietre, băiat – băieţi
belgian– belgieni
eu iau – tu iei

A > Ă: a urmat de o silabă ce conţine ă sau e devine ă dacă silaba următoare conţine (ur)i:
ţară – ţări, gară – gări
lucrare – lucrări, întâmplare – întâmplări
cetate – cetăţi,
entitate – entităţi

EA > E: ea urmat de consoană sau grup de consoane sau silabă conţinând ă devine e dacă silaba următoare conţine e sau (ur)i:
armean – armeni, dimineaţă – dimineţi
viclean– vicleni

OA > O: oa urmat de o silabă care conţine ă sau e devine o, iar ă / e din silaba următoare devine i:
boală – boli, floare – flori,
moale – moi
el se scoală – tu te scoli

IE > IA: ie urmat de consoană devine ia dacă silaba următoare conţine ă:
biet – biată, fiert – fiartă
eu iert – el iartă

 > I: â urmat de consoană devine i dacă silaba următoare conţine e sau i:
cuvânt – cuvinte

A > Ă: a accentuat devine ă neaccentuat:
eu caut – noi căutăm, eu tac – voi tăceţi
ţară – ţăran

U > O: u neaccentuat devine o accentuat:
a juca: eu joc – noi jucăm,  a ruga: eu rog – noi rugăm