Libertatea de stâlcire. La Dilema Veche.

Să recapitulăm:
Dragoş îmi semnalează o stâlcire în Dilema Veche online.
M-apuc şi povestesc despre.
Dl Mircea Vasilescu reacţionează elegant şi pune însemnare la Dilema Veche vă recomandă.
La vreo trei săptămâni după, Béranger îmi trimite o poză din Dilemateca şi mă-ntreabă ghici ciupercă ce-i?.

Cum ce-i? E un articol al dlui Constantin Vică, gardian la saitu’ Dilemei, care va fi încasat un bobârnac foarte personal pentru acel lăsa-ţi copiii să vină la tine, de-a găsit cu cale să dedice cestiunii poliţiei limbei jumătate din numărul semne ce i se cuveneau în Dilemateca. După cum rezultă din figura detaliată de mai jos:

Ghici ciupercă cine-i?
Cin’ să fie, dacă nu o consumatoare de limbă română, care citeşte (şi cumpără) Dilema de 15 ani şi din ai cărei bani îşi ia dl Vică salariul. Inclusiv pentru „erorile minore” pe care le comite. El, dl Vică. Editor de conţinut web pentru care – ca pentru orice editor de conţinut, nu? – erorile de editare sunt scuzabile, atâta vreme cât nu denaturează sensul ideilor.

Căci, nu-i aşa?, în aerul rarefiat de la Dilema – cel pe care îl respiră dl Vică, nu însă şi dl Pleşu când scrie despre criza limbii române – contează doar ideile, nu şi forma lor. Probabil că acelaşi aer rarefiat – dar saturat de idei! – îl respiră, dimpreună cu dl Vică, şi dl Geoană  (cu mai aveţi decât trei zile de mandat), şi dl Băsescu (cu să aibe), şi fata dlui Băsescu (cu succesurile-i), şi dl Tăriceanu (cu binecunoscutu-i care), şi dl Vanghelie (care este-le însuşi). Toate, erori care nu denaturează sensul (toată lumea a priceput ce-a vrut fata tatii să spună cu succesurile-i, nu?).

Filosofia de editor de conţinut a dlui Vică se exprimă în întrebări retorice profunde, dar adânci, care-şi ating maximul în „cum dorim o libertate a cuvântului dacă poliţia limbii stă la fiecare colţ de internet?”. Simpatizez empatic cu dl Vică, combat alături de dânsul şi, de pe meterezele filosofiei limbajului, susţin modificarea Constituţiei – şi anume prin înlocuirea libertăţii cuvântului (concept învechit şi incomplet) cu libertatea de stâlcire a cuvântului (din web 2.0).

Până atunci, rămân convinsă că dl Vică, editor de conţinut şi consumator inteligent, înţelege perfect că bucătarul a vrut să-i transmită o ciorbă, chiar şi atunci când în castron sunt 60% muşte. Încă nu mi-e clar dacă dl Vică,  în calitatea sa de consumator (inteligent), înghite fără crâcnească ciorba cu muşte, aşa cum, în calitatea sa de editor de conţinut, le cere consumatorilor lui  (inteligenţi) să o facă.

_______________________

După cum bine zicea aciddu, e greu să ai cititorii pe care-i are Dilema. Dar şi mai greu e să lucrezi la Dilema şi să reuşeşti să te ridici la înălţimea ei. Dl Vică nu reuşeşte. Ne pare rău pentru Dilema.

Etichete: , , ,

27 răspunsuri to “Libertatea de stâlcire. La Dilema Veche.”

  1. finu Says:

    io nu price-p ce ai cu domnul vicu, sa-i traiasca familia ca bine mai scrie la gazeta
    sinte-ti rea si nimicitoare si nu va inteles

    cu respect

    finu

  2. neagrigore Says:

    Linkul pentru articolul iniţial nu funcţionează.
    Însemnarea asta îmi aduce aminte de Peter Imre şi răspunsul lui la scandalul Click vs. Turcescu. Că vezi Doamne, jurnalistul n-a avut intenţii rele. Adică, eu dacă răspund în doi peri la telefon, trimit documentele aiurea, traduc cu picioarele (mi-au placut filmele cu Fred Astaire când eram mic), pot să îmi iau salariul la sfârşitul lunii? Ce bine! Şi mai apuc să plec şi ca toată lumea, la cinci după-amiaza? Ce mişto e să fii angajat!

  3. martin Says:

    Argumentul e profund *******, iar întrebarea filoscofo-retorică e total *******. Dar e bine că-ţi face reclamă. Partea proastă e că nu pare să fi dat adresa blogului. Caz în care autorul e cam dilemos. Şi complet neprofesionist, ca să zic aşa. Cât despre inserarea poveştii cu experimentul – s-o crează dumnealui că lucrurile stau aşa. Dacă tăcea, filosof rămânea.

  4. diacritica Says:

    @neagrigore, thanks, am corectat.
    @martin: nu, n-a dat adresa blogului, da’ nu asta-i problema. (Sau, mă rog, dacă problemă e, e una de eleganţă.) diacritica are acum vreo 250 de abonaţi la fluxul rss – cu articole complete – şi o medie zilnică de vreo 250 de cititori unici. N-are traficul lu’ dilemaveche.ro, normal, da’ nu-i nici de colea. Oricum, nu Dilema direcţionează trafic încoace, pentru că pe cititorii Dilemei îi interesează mai puţin cestiunile ortografice – că-n general scriu corect. Când orlando.ro recomandă diacritica se lasă cu mai multe vizite decât atunci când o recomandă Mircea Vasilescu (şi, în plus, cu 10 abonaţi la RSS). La fel, când PiaRistul X pune pe twitter link către, să zicem, „Limba română – terms of use” şi zice „băi copii care vă vreţi PiaRişti, luaţi de învăţaţi d’aci”. Sau când zice „Cotidianul” de „nazismul gramaticii”.

    Partea proastă a articolul lui dlui Vică e că dl Vică nu-şi dă seama de ridicolul argumentaţiunii pe care-o produce.

  5. martin Says:

    Ba io zic că, dacă lauzi, critici, înjuri etc., atunci spui cine e persoana. Asta e din seria „cineva, nu spui cine…” Şi, mai ales la un om care a scris eseuri, licenţe, mastere şi alte chestii, acest lucru este esenţial! Dacă voia să nu pomenească, spunea „unii critici se reped să semnaleze pe bloguri” sau mai ştiu eu ce.
    Nu mă doare de trafic – e pentru cine vrea reclamă, şi apoi, unde-s mulţi, IQ-ul scade –, ci de „lipsa de eleganţă”, cum zici tu. Care se manifestă şi în gândire. Păcat!
    Nu ştiu ce e cu „nazismul gramaticii”, că nu citesc ziare (numai articole recomandate, şi alea nu din cearşafurile româneşti), dar stilul ăsta de argumentare (mai greşeşte omul, bre! nu fiţi tirani!) e complet tembel, devenind cretinoid atunci când e dublat de „studiile arata ca nu trebuie să scrii prea corect”. Da, greşeşte, dar încearcă să fie mai atent, nu să iasă-n drum şi să ţipe că se înţelege! În fine, nu mai comentez că mi-i greaţă.
    Da’ mi se pare ca atunci când, după revoluţie, libertate fiind, studenţii la filoscofie au făcut grevă. Printre motive: scoaterea logicii dintre materiile de studiu pe care nu le puteai fenta! (Sic! Pe asta mi-a povestit-o, teribil de amuzat, Sorin Vieru – pe atunci proaspăt scos din buncărul academiei pentru a-i învăţa niscai carte pe ipochimeni.) Or, zice Alexandru Surdu (alt profesor pe care cine nu l-a prins a pierdut enorm, cel puţin artistic, dacă nu filosofic), „logica este artileria grea a filosofiei”. Ei… limba de ce n-ar avea şi ea artilerie, fie şi una uşoară? Şi unde ar putea sta puşcoacele, dacă nu în corectitudinea exprimării?

  6. diacritica Says:

    Uite aici cu nazismul gramaticii (de fapt era „fascismul”, da’ uitai):
    https://diacritica.wordpress.com/2009/10/13/diacritica-in-presa-partea-a-doua/

  7. Dragos B. Says:

    Dragoş tot de la Béranger a aflat de articol. De articol, nu de micutza greseală. Sa nu-i sară si lui cineva in cap…

  8. diacritica Says:

    Acu’ dai vina pe Béranger?! 😆

  9. v Says:

    în altă ordine de idei, „jumătate din profii de română de liceu” chiar ar trebui daţi afară. dacă nu cumva şi mai mulţi.

  10. diacritica Says:

    …după cum am văzut noi aici. 🙂

  11. martin Says:

    Merci de trimiterea cu fascismul. De luat aminte.
    Cred că e excelentă metoda trimiterilor la chestii „ascunse” prin site. Eu unul l-am descoperit de curând şi nu-i cunosc toate cotloanele. Am văzutără deunăzi că ai scris despre „virgulă şi”, chestie care mi-a mers la suflet, pentru că am avut ciocniri pe tema asta cu niscai „redactori experţi” şi nu m-a dus mintea să-i pun la punct „cu documente în regulă”.

  12. als Says:

    mi-aduc aminte de o discutie mai veche (care s-a lasat cu o binecuvintata bannare), chiar aici, in care personajul (nu-l numesc pt ca nu merita reclama) sustinea sus si tare ca o expresie gen „carnetelul cu cheltuieli AL popii” (nu mai zic care „popa”, are legatura cu dilema…) „nu suna bine”, respectivul optind pt „ale” si considerind ca logica ca logica, dar „forma” ii deranja auzul in mod neplacut 🙂

    eu nu inteleg in ruptul capului de ce pledeaza unii (inclusiv vica, altfel baiat inteligent…) pt un fel de schizoidie scriptica: „pe curat” (carti, reviste etc) scrii corect, pe 2.0 poti scrie oricum. pai, nu tot scris e?? sau 2.0 e, asa, ceva „mai inferior” (sic) care nu merita aceeasi corectitudine? (honni soit qui mal y pense!)

    sau poate, mai stii?, „anarhistii” astia de pe net considera ca scrisul corect (ca si logica) e o chestie de status, deci „capitalista”, deci „fascista”, asa ca „hai la lupta cea mare”… 😉

  13. diacritica Says:

    @martin, cred că ai văzut, în dreapta (în homepage) e cuprinsul, unde am încercat să adun articolele relevante. Mai întâi e lista de nelinişti ortografice mai mult sau mai puţin fundamentale, iar dedesubt e rubrica „neortografice”, cu articolaşe diverse. Poţi să te zbânţui p-acolo, dacă vrei să mai citeşti una-alta.

  14. Martin Says:

    Am văzut, merci. Mă. Ideea era: nu poc face o inşpecţie „la sânge”, că n-am răbdare – nici timp –, da’ uite că apar „singure”, uşor-uşor, când faci referire la ele într-un nou articol. 🙂 Sau, dacă mai am nevoie de foc de artilerie (au de lumină în butoiul propriu), te trag de mânecuţă. Sărumâna. 🙂

    Mi se pare bun argumentul lui als cu „schizoidia scriptică”. Din păcate, cred că cine scrie prost în mediul ăsta nu scrie neapărat bine în altele. Ca să nu mai spun că am văzut CV-uri scrise de mână din care… lipseau diacritice (de obicei la cuvintele scrise cu majusculă şi – întâmplare?! – la oameni care se dau aproape exclusiv pe net).

  15. glosofil Says:

    si diacritica greseste: ‘să dedice cestiunii poliţiei limbei jumătate din numărul semne”
    o las pe distinsa glosofila sa isi identifice propriile greseli – doua – si sa le dea, apoi, o scurta – si necesara – explicatie in deja inconfundabilul stil al sau.

  16. diacritica Says:

    Pe distinsu’ glosofil îl invităm să-şi dezvolte niţel sîmţu’ humorului, şi anume să-l urce niţăl mai sus de genunchiu’ broaştei, unde (i) se află acu’.
    Şi după ce şi-l va fi dezvoltat, să nu ne dea nici o explicaţiune, decât numa’ doar sieşi. Că noi ne-am lămurit deja: e din categoria „cititorii noştri, mai deştepţi decât ei înşişi”.

    Sănătate şi vîrtute. Şi la vară cald.

  17. glosofil Says:

    simtul umorului e, oricum, subiectiv. plus ca, in comentariul meu, n-am avut nici cea mai mica intentie de a ma evidentia prin umor (sau altfel).
    n-am vrut decit sa va arat ca si dumneavoastra gresiti. si, in consecinta, am vrut sa va dau posibilitatea, pentru ca aveti deja un nume, sa va corectati singura. sau, oare, credeti deja ca sinteti infailibila – gramaticaliceste vorbind?
    si, fiindca n-ati avut umorul (sic!) sa va aduceti o mea culpa gramaticala prea bine meritata (in schimb, m-ati caracterizat a la „Catavencu”, publicatie pe care n-o gust), am sa fac eu ce trebuia sa faceti dumneavoastra fara ajutorul meu:
    1) „politiei limbei”: cf. DOOM2, forma de genitiv-dativ a substantivului „limba” este „limbii”, nu „limbei”, asa cum ati scris.
    2) ati uitat „de”-ul dintre „numarul” si „semne”: trebuia sa fie „numarul de semne”, nu „numarul semne”, asa cum apare in postarea dumneavoastra.

    in fine, cel putin prima greseala (recunosc, a doua poate fi interpretata drept o ‘scapare’) e atit de evidenta, incit sare in ochi si unui cititor al DOOM-ului (2 sau 1) mai putin avid ca dumneavoastra.

    sau puteti contesta taria evidentei?

    pina la urma, daca nu veti avea puterea sa recunoasteti ca ati gresit, inseamna ca, de fapt, dumneavoastra sinteti cea care nu are umor…

  18. diacritica Says:

    n-am vrut decit sa va arat ca si dumneavoastra gresiti.

    Dupe cum ziceam, iaca cetitoriul mai deştept decât el însuşi, în acţiune! În deplinătatea exhibării proprie-i deşteptăciuni, mai mare, desigur, decât deşteptăciunea-i proprie.

    Flăcău:
    1. Că io greşesc, am zis-o deja aici, încă de acu’ un an jumate.
    Io greşesc.
    Tu eşti foarte deştept că te-ai prins.
    Dacă mai cauţi, ai să mai găseşti. Greşale. Caz în care o să fii încă şi mai deştept.
    Bravo!

    2. Zic de sîmţu’ umorului, pen’ că folosesc des pe-aici formule arhaice, de genu’ cetitor, cetitoriului, şcoalei, limbei, explicaţiunii, cestiune, greşale. La mişto. Da’ ca să te prinzi de chestia asta, tre’ să fii niţel mai puţin deştept decât cititorii noştri mai deştepţi decât ei înşişi.
    Ceea ce tu nu eşti. Tu eşti deştept, şi anume mai deştept decât tine însuţi.

    Aferim!

  19. glosofil Says:

    eu v-am domnit, dumneavoastra mi-ati spus „flacau”. acum, ii las pe altii sa vada diferenta de politete dintre noi. si abia dupa aia, de inteligenta.
    cert e numai un singur lucru: ca ati gresit si ca nu aveti gratia sa recunoasteti.
    cit despre formele arhaice, care, intr-adevar, pot fi folosite subversiv (adica cu „simtu’ umorului”), nu pot decit sa va amintesc (fiindca, normal, dumneavoastra stiti totul, inclusiv sa fiti o doamna si sa nu va adresati cititorilor dumneavoastra cu apelativul „flacau”) – deci, nu pot decit sa va aduc aminte ca formele arhaice, atunci cind sint folosite in mod subversiv, de obicei sint scrise in aldine sau sint puse intre ghilimele.
    v-am reamintit asta nu pentru ca m-as fi temut ca n-ati cunoaste cum sta treaba cu folosirea impecabila a limbii romane (cum va place si cum si mie imi place), ci pentru a va atrage atentia ca m-am prins de umorul dumneavoastra arhaizant inca din primul meu comentariu, atunci cind va caracterizam stilul drept „incofundabil”.
    dar n-ati fost atenta si cum sa fi fost, dumneavoastra, atenta, la tot ce spune, aici, un „flacau” „mai desptept decit sine insusi”, cind erati preocupata sa fiti, la rindu-va, mai inteligenta si decit insasi inteligenta dumneavoastra – ce-i drept, disociata, in acelasi registru silogistic slab, persoanei care va sinteti si pe care ea, inteligenta dumneavoastra, o umple cu/de inteligenta.

  20. diacritica Says:

    Da. Sunt naşpa. Nu mă mai citi -, flăcău, – şi nu-mi mai face trafic. Promit să plâng.

  21. v Says:

    „nu pot decit sa va aduc aminte ca formele arhaice, atunci cind sint folosite in mod subversiv, de obicei sint scrise in aldine sau sint puse intre ghilimele.”

    lol. asta-mi aminteşte de o sentinţă din dumu’ nou (ah, şi n-am pus ghilimele…): cică ‘în poezia modernă, primul cuvînt al fiecărui vers” se scrie cu litera mică.

  22. vioryny Says:

    yo, kids, play nice…

  23. v Says:

    lol, sînt şapte luni de-atunci, am apucat să ne oblojim capetele sparte, genunchii juliţi, ne-am şters mucii, ne-am luat ghiozdanu’ şi-am început un nou an şcolar.

  24. diacritica Says:

    Am pomenit eu articolul într-un comentariu aici.

  25. v Says:

    aia văzui, da’ tizul iniţialei mele a venit să comenteze aici, unde cel puţin unul dintre preopinenţi a fost dat dispărut de vara trecută… 😀

  26. vioryny Says:

    Gloso, I am with you dude…lady D sa-si faca mea culpa…and fast pana nu ma nervozez si nu mai intru in ograda asta…(cred c-o doare-n basca anyway)…Duh…

  27. joedoe Says:

    „Simpatizez empatic cu dl Vică…”
    mie mi se pare că mai degrabă „empatizezi simpatic” cu dl în cauză! 🙂

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat: