Cunoştinţă. Conştiinţă. Conştienţă.

Cunoştinţa, cu un i, e un soi de ştiinţă, cu doi i. O cunoştinţă de engleză cu înc-o cunoştinţă de engleză va să zică că ai cunoştinţe de limba engleză. Amicu’ tot o cunoştinţă e.
Cunoştinţă cu doi i nu există.

Conştiinţa e aia de-ţi zice – sau ar trebui să – că ai făcut ceva rău. Şi de n-o ai împăcată, nu poţi dormi. Spre-un exemplu. Că unii pot.

Conştienţa e va să zică atunci când nu-i leşin. Când ştii pe ce lume te afli.

Reclame

Etichete: ,

5 răspunsuri to “Cunoştinţă. Conştiinţă. Conştienţă.”

  1. zamo.ca Says:

    cin’ le stie, le cunoaste. pot chiar spune, cu mana pe constiinta (sa mor eu!) ca toti suntem constienti de asta 🙂

  2. Transport Funerar Says:

    🙂 Tare de tot! Sunt conștient de asta!

  3. Lu Says:

    Dragă doamnă Diacritică,
    vin şi eu în cu o explicaţie alternativă, una tehnică, da’ sănătoasă:

    – „cunoştinţă” vine de la „a cunoaşte” + sufixul „-inţă”, că toţi am învăţat cuvintele derivate într-a şasea (cel puţin ăia dintre noi care au trecut într-a şaptea), deci, copii, cum spune doamna Diacritica, avem Radicalul „cunoşt-” + suf. „-inţă”
    – „conştiinţă” vine de la „a şti”, plus prefixu’ „con-„, plus acelaşi sufix, copii, „-inţă”, deci P. „con-” + radical „-şti-” + S. „-inţă”, de unde şi ăia doi „i” unu lângă altu pe care îi tot greşiti voi, copii;
    – „Conştienţa” e cam ca şi conştiinţa, doar ca sufixu’ e „-enţă”.

    PS, pentru dornicii de arheologie lingvistică: a şti şi a cunoaşte n-au treabă unu cu altu, privenind primul din „scio, scire”, iar alalaltu, din „cognosco, cognoscere”. Am zis bine, doamna de latină?

  4. diacritica Says:

    Hehe, frumos ce zici tu aici, da’ crezi tu că ăla care nu ştie să se uite-n DEX după „cunoştinţă” pricepe explicaţia? 🙂
    (Io, din experienţa mea, zic că nu. Da’ cum nu se ştie niciodată, e bine să fie. Ea, explicaţia.)

  5. Adrian Says:

    Vezi că ai neglijat „continenţa”.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: