Încontinuu, în continuu

Vorbeşte încontinuu.
În continuu progres (ca în continuă mişcare).

(Poza din DOOM 2005. Thanks, Adrian.)

33 de gânduri despre „Încontinuu, în continuu

  1. În pare rău pentru dicţionarele româneşti, încontinuu este un abuz. Ar trebui scris «în continuu» întotdeauna! Câţi scritori români sau câte traduceri folosesc termenul încontinuu? Eu nu-mi aduc aminte să fi citit aşa ceva.

  2. Béranger, eşti inconsecvent. Zici că „încontinuu” este un abuz pentru că tu n-ai citit/văzut aşa ceva, dar „căpşuni” (în loc de căpşune), la fel de frecvent ca şi forma „în continuu” în loc de „încontinuu”, tot abuz îţi pare.
    Adică abuz e când îţi pică ţie bine? 😛
    Adică ori iei drept criteriu frecvenţa folosirii („în continuu”), ori nu („căpşune”).

  3. «Căpşuni» este frecvent, tocmai l-am văzut scris pe ceaiul verde Nestlé cu «căpşuni şi aloe», dar nu astfel de uzaje sunt relevante.

    Pesemne că n-am prea citit eu destulă proză contemporană, ca să văd dacă poporul ăsta scrie, suferă, guiţă, mănâncă, iubeşte “încontinuu” sau “în continuu”, şi la fel de probabil, traducerile n-au prea folosit “încontinuu” – sau n-am băgat eu de seamă.

    Apropo, eu nu pot socoti corect “încontinuu”, pentru că vine de la “continuellement/continuously”, care vra să zică “în (mod) continuu”, deci “în continuu”, în două palavre (sau, poate, “neîncetat”, “neîntrerupt”, “fără încetare”).

  4. «Căpşuni» este frecvent

    Tocmai. Și, deși e frecvent, îl renegai nu de mult.
    Iar pe „în continuu” cu sensul de „neîntrerupt” îl ceri tel quel, în loc de „încontinuu”, tot pe baza frecvenței.

    care vra să zică “în (mod) continuu”, deci “în continuu”, în două palavre (sau, poate, “neîncetat”, “neîntrerupt”, “fără încetare”).

    Păi dac-o loăm luăm etimologic, io zic să scriem și „ne între rupt”. 😛

  5. Căpşuni (ca şi maieu, monezi) este frecvent în medii neacademice, nu îl vei găsi în literatura de calitate, etc.

    N-o iau etimologic, constat elipsa lui „mod” din “în (mod) continuu”. Să mai eludăm şi spaţiul dintre cuvinte?

    De oare ce şi întru cât mă simt grumpy today (ba chiar întru cât va bătrân şi neliniştit), cred că voi lăsa limba română să evolueze cum vrea muşchii la dânsa.

  6. ne liniștit, adică.

    Căpşuni (ca şi maieu, monezi) este frecvent în medii neacademice, nu îl vei găsi în literatura de calitate, etc.

    Frecvența uzului n-are-a face cu mediile academice sau ne~. După cum faptul că o formă e utilizată în medii academice n-o face defel corectă automat. (Am văzut destui „vre-o” în medii „academice”.)

    N-o iau etimologic, constat elipsa lui “mod” din “în (mod) continuu”.

    „Încontinuu” nu e nou. Nu e marcat cu „!”, deci nu e modificare față de DOOM1. Adică și înainte de DOOM2 tot „încontinuu” era corect.

    la dânsa

    la dumneasa, adică.

  7. N-am zis că ar fi !nou. Este şi în DEX-urile mai vechi. Dar nu e în creierul meu. N-am scris în viaţa mea «încontinuu».

  8. Pe-aproape.
    Speram ca-n astea 10 zile la mama să pot lucra pe-ndelete la îndreptar, da’ nici vorbă, în casă mi se lichefiază neuronul. Drept care acu-s la McDo, corectez un document pentru amicu’ John, că i-am promis (de fapt Cristianei i-am promis) și sper să-mi rămână destulă baterie și pentru câteva intrări la îndreptar. 🙂

  9. @ Diacritica,
    Help!
    Se trezeşte unu’ de pe net, pe un blog, să dea lecţii de agramatism. N-am acu’ timpu’ să caut, că precis ai esplicat gugumănia asta: el „corectează” pe cineva care spune corect „gradul de civilizaţie a unei societăţi”, îi dă peste mână şi esplică, pas de a-l contrazice, că e corect „gradul de civilizaţie AL unei societăţi”. Te rog dă-mi un link pentru cestia asta, ieşti o autoritate şi vreau să-l pun acolo-şa (linku’).

  10. Păi n-am link. Adică am mai avut nenumărate discuții pe temă, cu alte exemple. Da’ e simplu: gradul (de civilizație) e al societății sau civilizația e a societății? Scoase din context, ambele-s corecte. Posibile, adică. Depinde de intenția vorbitorului. Aș zice că dacă citești drept |gradul de civilizație|, atunci e al unei societăți. Dacă citești |gradul| |de civilizație| atunci e a unei societăți (|gradul| |de civilizație a unei societăți|).

  11. Ei, merci pentru promptitudine.
    Da’ am eu aşa o siguranţă că acordul se face cu „civilizaţie” şi nu cu „gradu'”. Într-o emisiune, răposatu’ Pruteanu, tratând exact tema asta, s-a exprimat cam astfel: „nu fiţi aşa intransigenţi, sigur că corect e aşa…, dar nu-i mare nenorocire nici invers”.
    Din păcate nu ştiu exact ce şi unde să caut.
    Asta-i! Sigur că nu citesc graduldecivilizaţie. 😆

  12. dar nu-i mare nenorocire nici invers”.

    Exact. E una dintre situațiile în care acordul se poate face cu ambele elemente, logica frazei rămâne aceeași. Părerea mea. Nu poți să zici cu mâna pe inimă că e corect numa’ așa, invers e greșit. Depinde numa’ de vorbitor.
    În exemple de genul ăstuia de aici, e evident că e „măsuri de sprijinire a pieței”, pentru sprijinirea e a pieței, măsurile nu. La „gradul de civilizație”, și gradul (de civilizaţie)și civilizația sunt ale țării, deci al/a în funcție de intenția vorbitorului. Nu e una dintre situațiile în care să poți spune că forma ailaltă e greșită – exact ce zici c-a zis Pruteanu.

    Din păcate nu ştiu exact ce şi unde să caut.

    Nu cred că ai unde să găsești răspuns fix la chestia asta. Poți să cauți despre acordul articolului posesiv genitival. În general, verificarea e simplu de făcut, întrebi „al/a cui?” și-ți rezultă clar cine cu cine se acordă, fără să ai nevoie de mai multă teorie de-atât.

  13. Omul cred că se referea la asta:
    http://revistacultura.ro/blog/2010/08/psihologia-anticomunismului/#comment-2881

    «“Da, trebuie sa explicam si resorturile antifascismului. Si, in general, a oricarei mentalitati.” Va rog eu, doamna, nu mai umiliti gramatica limbii romane. Sunt deja prea multi intelectuali distinsi care nu fac corect acordul in caz, nu le calcati pe urme: Corect e: “ale oricarei mentalitati”, nu “a oricarei mentalitati”, pt. ca articolul se acordeaza cu “resorturile”, da?»

  14. Eu nu văd. Eu sunt în concediu şi mă cert pe Twitter cu libertarienii care caută dreapta rostuire în epoca de piatră, în care este moral ca puterea (incl. economică) să fie a celui mai puternic. După care mă duc la şoping.

    Totuşi, cred că impertinentul avea dreptate. Resorturile oricărei mentalităţi.

    Oricum, autoarea textului este prof. univ. dr. în filozofie, şi este o marxistă (chiar troţkistă) convinsă, nu ar trebui persecutată pentru convingerile sale.

  15. Exact aşa cum ai explicat, deşi se mai puteau scuti cinci cuvinte! 🙂

    Logic, înclin să cred că ar trebui să existe o prevalenţă de partea gradului (şi cred că lucrurile chiar aşa stau în vorbirea curentă, chiar dacă nu din motive de logică…), fiindcă noi la el ne referim, nu la ce stă sub el, ca să zic aşa. Că societatea are şi cultură, şi civilizaţie, şi emancipare, şi alte cele, care sunt determinaţii (proprietăţi), iar eu (vorbitorul) la _nivelurile acestor determinaţii_ mă refer, nu la determinaţiile însele. Dacă m-aş fi referit direct la ele n-aş mai fi avut nevoie de grad, nivel sau mai ştiu io ce păsărică. Nu ştiu dacă am folosit cel mai bine formulat argument pentru idee – pricepe cine poate. 🙂

  16. Totuşi, cred că impertinentul avea dreptate. Resorturile oricărei mentalităţi.

    Acolo e evident.
    Da’ ziceam de „gradul de civilizație”. Al unei țări sau a unei țări. Discuția de mai sus dintre mine și Cârcotaș.

  17. Beranger maică, dacă ideile mari ar încăpea pe twitter, inteligenţa artificială ar deveni înţelepciunea în sine. 🙂

  18. Logic, înclin să cred că ar trebui să existe o prevalenţă de partea gradului , fiindcă noi la el ne referim, nu la ce stă sub el,

    Așa zic și eu. Că-mi pare a fi sintagma „gradul de civilizație”, cu element central „gradul”, acord cu elementul central.
    Thanks.

  19. Nu mai bine de mine, că de când cu vacanța am lăsat-o mai moale cu blogu’?… (De twitter și facebook nu mai zic, că oricum nu mă omor după.)

    Eu sunt în concediu şi mă cert pe Twitter . După care mă duc la şoping.

    Dacă erai cuminte, te-aș fi luat cu mine la plajă și p-ormă te-aș fi adus la mama să-ț’ dea o ciorbă de zarzavat.

  20. „gradul de civilizaţie a unei ţări” – civilizaţia e a ţării, nu gradul. Eu aşa văd, dar eu sunt miop.

  21. Aha. Doi la doi. Ceea ce revine la ce ziceam mai sus: că e una dintre situațiunile în care nu poți spune cu mâna pe inimă „corect e așa, invers e greșit”. 🙂

  22. Oho. Pot să povestesc povești întregi despre cum lipsește ea cu desăvârșire de pe plajă, de exemplu.

    Numa’ azi, el și ea – tineri, frumușei, ea cu niște țâțe la vedere de să te apoplexezi de invidie (sau de altele, după caz și după gen) – mâncau semințe și scuipau cojile pe nisip.

  23. „esplica”, „ai esplicat”?
    Forme corecte?
    A „esplica”/a „explica” sunt ambele corecte?

Comentariile nu închise.