Am aflat adineauri de la Roxana Glăvan (Adevărul de Constanţa) că preţul costă 42 de lei. M-am gândit că mi-l permit şi eu – măcar unu, acolo, să mi-l pun pe televizor. Deşi aş avea loc şi sub televizor şi pe monitor şi pe şifonier şi pe noptieră, da’ am zis să nu exagerez, şi-apoi de 4×42 lei mai bine îmi iau nişte pantofi.
Prin urmare: de unde pot să-mi cumpăr şi eu un preţ? Că nu costă mult. Şi dacă găsesc să cumpăr, promit să-i fac poză şi să vi-l arăt şi vouă.
diacritica 
Pe televizor merge să-l pui numa’ dacă pui mileu dedesubt. Altfel nu.
Am în lada de zestre, la mama, nişte mileuri de le-am făcut printr-a cincea – a şasea. Cruciuliţe pe etamină şi broderie pe şifon sau ceva de genu’. Da’ nu-i bai, dacă trebuie, mă duc duminică la târg la Vitan şi găsesc urgent, chiar şi croşetate.
S-a scumpitără preţurile, nu mai poţi pentru ca să cumperi niciunul. Io zic să să deie mai puţine, să ajunge la tătă lumea năcăjită, maică.
Da după ce cumpărăm preţul, ce facem cu el? Că nici cu noaptea nu prea pricepui cum vine treaba, io nu cumpăr noaptea, decât cazarea vreau s-o plătesc, maică, decât pe dânsa. Şi o cumpăr ziua, pe lumină, dacă e. Da poate nu e, că dacă s-a scumpitără preţurile şi să închide şi unitatea, ce să mai cumpăr? Poate doar să să închiză cu noi înuntru, maică.
Mr. Béranger, n-ai priceput cum stă treaba. Preţul costă 42, iar noaptea cu cazare e bonus. Că sunt şi nopţi fără cazare (cum se dau la delegaţiile ălora de ştiu ce-i aia). Deci, fiind ultima, e la ofertă, să plece și oamenii ăia din piață odată ! 🙂