După trei zile fără tv şi aproape fără net, ieri am revenit cu picioarele pe pământ şi am nimerit fix în mocirlă. Mocirla neaoşă, de origine controlată. Românească.
Acum trei zile îi explicam unui italian despre România mea.
Asta nu e România mea.
România care a trecut de la pula scrisă pe toate gardurile şi rostită tot la două vorbe la mitingul cu pula-n nasul omului, întru revendicarea respectului faţă de propria persoană, nu e România mea.
____________________________
Un foarte bun articol de Mihai Poliţeanu, aici.
o insulta fata de ideea sindicala, fata de bun simt, fata de functionarii tacuti, ajunsi in functii pe propriul merit, fara pile politice sau sindicale. […] o insulta la adresa celor muti, si ei cu rate si copii, care muncesc in multinationale sau in buticul de la colt, si care, pentru a ne plati pe noi, functionarii romani sau europeni, se indoaie sub greutatea taxelor platite constiincios.
diacritica 