Virgulă dar. Întotdeauna.
Nu vreau [,] dar n-am încotro.
Dar virgulă. Numai uneori.
De exemplu, în Mi-a zis că vine. Dar [,] n-a venit., NU. Corect e: Mi-a zis că vine. Dar n-a venit. sau Mi-a zis că vine. Dar… n-a venit.
Însă în N-a făcut-o. Dar [,] dacă voia, putea s-o facă., DA. Adică virgulă după dar numai dacă se intercalează ceva (adică [,] ceva [,]) – de obicei o propoziţie. Iar în cazul ăsta ajungem la:
Virgulă dar virgulă.
N-a făcut-o [,] dar [,] dacă voia, putea s-o facă.
Limpede?
diacritica 
E un lucru bun că lecţiile de gramatică au ajuns online, multora le lipsesc.
Acuşica se fac doi ani de când sunt online. Chit că, mă rog, nu-s tocmai lecţii.
La „insa” se aplica aceleasi reguli ca si la „dar”?
Cele de mai sus plus asta de-aici:
https://diacritica.wordpress.com/2010/10/17/virgula-insa-prim-ministrul/
Spre exemplu, din urmatoare afirmatie nu lipseste o virgula?
„Imi pare rau, dar eu raspund doar intrebarilor care sunt scrise corect gramatical.”
Care virgulă?
„Imi pare rau, dar, …”
De ce?
Intreb pentru ca nu stiu 🙂
Nu m-ai întrebat de ce, m-ai întrebat dacă nu lipseşte o virgulă. Ceea ce înseamnă, după cum am văzut din răspunsul tău, că după părerea ta acolo trebuie să fie o virgulă. Iar dacă socoteşti că trebuie să fie o virgulă, cum zisăşi, înseamnă că ai produs un raţionament care te-a dus la concluzia asta.
Şi te-ntreb: de ce crezi că trebuie virgulă după „dar”?