Acu’ ce să zic, i-aş da să „recupereze” la clasicul „tata” să văz ce-ar face. (tata, tată, ţaţa, ţaţă, ţâţa, ţâţă) 😯
Ţâţă, evident. E cel mai frecvent. 🙂
Sau poate nu, că frecvent e ţâţe. 🙂
Păi dacă nici Diacritica nu s-a prins c-am omis cuvântu’ „tâta”, cum mama dracu’ să se prindă „diac” fie el şi cu plus?
Tu crezi că diacritica a cetit toate alea? 😀
Diacritica s-a gândit imediat la ţâţe, mai rău decât un bărbat.
Ei, da. Am greşit şi io c-am crezut. Acu’ bag sama că dacă te-ai gândit direct la ţâţe, nu te-ai gândit la ţâţele caprei! 😯
Nu. M-aş fi gândit, cel mult, la ţâţa caprei, struguri d’ăia de care culegeam noi în practică, dac-aveam noroc. Că dacă nu, culegeam d’ăia de vin. Care era oricum o chestie mai agreabilă decât să culegi roşii. Care-am cules şi dintr-alea. Şi am şi despănuşat porumb. Şi era frig şi erau şoareci.
🙂
Bey, da’ ce vre’nică fuseşi! 😆
Oho! Am făcut chiar și practică în atelier! Am executat personal o cifră 1 după indicațiile maistrului, dintr-alea de urma să le lipească pe vapoarele din șantierul naval de la Tulcea. O văd și-acuma pe cifra aia. Eram într-a noua. 🙂
😯 Ce mai, bună de măritat. 😆
Eeeexact! Eu tot zic, da’ degeaba, nu se prinde nimeni.l
Acu’ ce să zic, io unu’ am scăpat ocazia, c-am comis-o. Asta e! Soarta! 😆
Vezi, toți băieții buni îs luați! 😆
Mde!
Ce-i al tău e pus deoparte. (Asta-i zic şi fiicei mele…)
aha… acu’mi esplic de ce am primit un fişier plin de „ă”-uri în loc de „â”-uri şi alte gingăşii d’astea
diacritica 
Acu’ ce să zic, i-aş da să „recupereze” la clasicul „tata” să văz ce-ar face. (tata, tată, ţaţa, ţaţă, ţâţa, ţâţă) 😯
Ţâţă, evident. E cel mai frecvent. 🙂
Sau poate nu, că frecvent e ţâţe. 🙂
Păi dacă nici Diacritica nu s-a prins c-am omis cuvântu’ „tâta”, cum mama dracu’ să se prindă „diac” fie el şi cu plus?
Tu crezi că diacritica a cetit toate alea? 😀
Diacritica s-a gândit imediat la ţâţe, mai rău decât un bărbat.
Ei, da. Am greşit şi io c-am crezut. Acu’ bag sama că dacă te-ai gândit direct la ţâţe, nu te-ai gândit la ţâţele caprei! 😯
Nu. M-aş fi gândit, cel mult, la ţâţa caprei, struguri d’ăia de care culegeam noi în practică, dac-aveam noroc. Că dacă nu, culegeam d’ăia de vin. Care era oricum o chestie mai agreabilă decât să culegi roşii. Care-am cules şi dintr-alea. Şi am şi despănuşat porumb. Şi era frig şi erau şoareci.
🙂
Bey, da’ ce vre’nică fuseşi! 😆
Oho! Am făcut chiar și practică în atelier! Am executat personal o cifră 1 după indicațiile maistrului, dintr-alea de urma să le lipească pe vapoarele din șantierul naval de la Tulcea. O văd și-acuma pe cifra aia. Eram într-a noua. 🙂
😯 Ce mai, bună de măritat. 😆
Eeeexact! Eu tot zic, da’ degeaba, nu se prinde nimeni.l
Acu’ ce să zic, io unu’ am scăpat ocazia, c-am comis-o. Asta e! Soarta! 😆
Vezi, toți băieții buni îs luați! 😆
Mde!
Ce-i al tău e pus deoparte. (Asta-i zic şi fiicei mele…)
aha… acu’mi esplic de ce am primit un fişier plin de „ă”-uri în loc de „â”-uri şi alte gingăşii d’astea