Logica democrată

Şi stâlcirea ei:

Nu-mi pare rău decât de speranţele şi de chinurile oamenilor ieşiţi în vremea câinoasă pentru a dărâma democratic guvernul!

Să mor de râs.
Bre, dom’ Nistorescu, nu mai induceţi oamenii în eroare, bre! Democratic guvernul se dărâmă prin moţiuni, nu prin ieşiri.

 

http://www.cotidianul.ro/127293-Motiune-trantita-demonstratie-deturnata

Publicitate

16 gânduri despre „Logica democrată

  1. Nu. Dărâmarea prin moţiuni este CONSTITUŢIONALĂ. Democratic înseamnă în conformitate cu dorinţa poporului, care este îndreptăţit să folosească şi forţa (revoluţionară, nu oarbă) spre a dărâma guvernarea despotică.

  2. interesant ca distingi intre orb si revolutionar. io as fi zis „forta oarba, revolutionara..”

    lol

  3. Etimologia cuvântului zice că Nistorescu n-a greşit.
    Cine era în stradă? Poporul. Ce voia? Să cadă guvernul.
    Dacă s-ar fi vărsat o singură picătură de sânge, poate că n-ar mai fi avut aşa mare dreptate Nistorescu. Deşi… 🙂

  4. Dl Nistorescu induce cu bună ştiinţă ideea că ieşirea în stradă (otova, de orice fel, atâta vreme cât nu face nici o distincţie) pentru a dărâma un guvern e democratică.
    Conform logicii ăsteia, mineriadele au fost democratice.

    Problema nu e că pe dl Nistorescu îl ia gura pe dinainte.
    Problema e că dl Nistorescu ştie foarte bine că logica din fraza de mai sus, cu referire fix la contextul de alaltăieri (şi nu la modul general, cum replică amicu’ Beranger), e stâlcită. Dl Nistorescu, cu bună ştiinţă, lasă să se înţeleagă (de către Pătrăţel, în fine) că e democratic (deci ok) să ieşi în stradă anume ca să dărâmi guvern, preşedinte, parlament ales democratic. Asta e logică stâlcită. Şi aş susţine acelaşi lucru şi dac-ar fi preşedinte dl Iliescu, iar prim-ministru dl Năstase – pe care-i urăsc din străfundul sufleţelului meu. Sau Geoană cu Ponta. Sau Antonescu cu Tăriceanu.

    E manipulare hard ce face dl Nistorescu. Nimic nou, de fapt.

  5. Cred ca semnificatia cuvintului „democratie” este destul de „flu”. Nu stiu de ce o razmerita este mai democratica decit alta. Recte evenimentele din 89 erau democratice, mineriadele si evenimentele de zilele trecute, nu.
    Dupa definitiile de mai sus, democratic este atunci cind imi convine mie iar nedemocratic cind nu-mi convine. Eu, fiind o persoana ipetetica, evident, nu eu, geomraz.
    Precizarea lui Branger mi se pare pertinenta.

  6. [ca orice religie] democratia pretinde un minimum de familiarizare mistica cu mecanismele sale, o divinatie accesibila doar colegiului sacru de preoti. reason can be misleading, geomarz.

  7. @ Murdoc
    Intre democratia ateniana si tirania spartana era o singura diferenta. Numarul de familii care aveaua acces la putere. In Sparta vreo 15 in Atena vreo 50. Sic.
    Asa ca…

  8. poate faci referire la democraţia ateniană contimporană! în aia veche aveau acces în _ekklesias_ toţi cetăţenii; e drept, „cetăţean” nu era tot una cu „locuitor”.

  9. @Martin
    Fie ca le spui ca matale fie ca le spui ca mine, cam asta era diferenta dintre cele doua orase stat. Cam asta era demosul (poporul) atenian. Si tot asta era demosul spartan.
    Perceperea actuala incorecta a istoriei vechi (si nu numai) se datoreaza modului in care a fost ea prezentata ulterior.
    Nu stiu daca voi mai gasi mualul de Istorie Antica din care detin aceasta informatie. Stiu cu siguranta ca data de dinainte de ’44.

  10. Perceperea actuala incorecta a istoriei vechi

    La ce te raportezi când zici „incorect”? Care-i „corectul”? Şi de unde ştii că corectu-i corect? 🙂

    Stiu cu siguranta ca data de dinainte de ’44.

    Şi bagi mâna-n foc că înainte de paşpatru istorica antică era prezentată „corect”? 🙂

  11. Aha. Păi manualul de istorie n-a fost niciodată o sursă prea fericită. Vezi mata ce ziceau Demostene şi Tucidide, başca „indirectele” lui Diogene Laertios, care zice că pentru „beţia” lui Socrate au votat vreo 502 „juraţi”. E drept, ăştia erau „heliaştii” (judecătorii care erau adunaţi în piaţa Heliaia, după ce fuseseră traşi la sorţi), da’ toate funcţiile administrativ-executive erau ocupate prin tragere la sorţi, cu mica excepţie a „perioadei celor 30 de tirani” (nu ştiu anii, dar era niţel înainte de 400).
    De fapt, pe ce ne certăm? 🙂

  12. şi uite cum de la un biet delicvent (acu’ asasinaţi-mă că n-am zis delincvent!) ajunserăm la… adevăr! lungă cale.

  13. bunule geomarz, mi’ai inteles [probabil] gresit ironia, ea nefiind la adresa ta ci la adresa [oare’n ce cartier locuieste? undeva la periferie, sunt sigur] democratiei.

    dar ai evident dreptate apropos de vechii atenieni. toti cetatenii erau egali, asa e, dar numai 10-20 % erau cetateni.

    [totusi, „familie” a se lua in sens larg, de clan sau ginta, nu de tata-mama-copii]

    iar spartacii era, oricum, un [re]mix: democratie [in sensul atenian] + oligarhie + monarhie. [si erau gay, merita amintit, lol]

  14. da, păi chiar era o singură familie – aia greacă. plus că nu pricep cum arată o familie care conţine numai „gay” 🙂

Comentariile nu închise.