Darea în luntri

Şi anume două, şi anume cu fundul. În cele două. Luntri. Cu un i. O luntre –  două luntri. Luntrii la G-D. Şi în eu luntrii, de la a luntri, ca în eu făcui, de la a face, eu fusei, de la a fi, eu citii, de la a citi, eu venii, de la a veni, eu murii, de la a muri. Perfect simplu adică.

(Sabina Fati, România Liberă)

(De la Béranger. Thanks!)

Reclame

Etichete: , , ,

4 răspunsuri to “Darea în luntri”

  1. seb Says:

    Hmm… „A fi cu fundu-n două luntrii”, „a băga beţe-n roate”… Nu cred că poţi să dai cu DEX-ul după ele, îs vorbe din popor.

  2. diacritica Says:

    E vorba de pluralul de la „luntre”. E „luntri”, nu „luntrii”. „Cu fundu-n două luntri”.

  3. seb Says:

    E vorba de pluralul de la „roată”. E „roţi”, nu „roate”. 😛

    Cred că-nţelegi unde bat. Unele vorbe rămân cum au fost, indiferent dacă restul limbii se schimbă în jurul lor.

    Şi pentru că tot vorbim, când, şi mai ales de ce, a fost modificat pluralul? În DEX ’98 apare „luntre, ~e”, adică invariabil. Şi Google găseşte cele mai multe rezultate tot pentru „două luntre”.

  4. diacritica Says:

    Seb, nu-i vorba dacă pluralul e „luntre” (cum era înainte) sau „luntri” (cum e acum). Pur şi simplu, pluralul ăla care se-aude în „cu fundu-n două luntri” (şi care-a făcut ca DOOM-ul să schimbe pl „luntre” în „luntri”) se scrie cu un singur i.
    „Luntrii” e un fel de „noştrii”. Nu contează că-l scrie juma’ de popor, tot greşit e şi greşit o să rămâie încă multe sute de ani de-acu-ncolo.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: