Blancu’ şi juma’ de blanc

Are careva dintre voi idee dacă înainte de „;„, „:„, „!”, „?” se pune au ba juma’ de blanc? Mie aşa-mi pare fromos elegant.
Mulţumesc.

Reclame

Etichete:

36 răspunsuri to “Blancu’ şi juma’ de blanc”

  1. aurel Says:

    eu știu că nu se pune niciodată spațiu înainte de ele. excepție face doar semnul de întrebare la dialog atunci când dialogul este evidențiat separat. atunci se pune semnul întrebării cu un spațiu înainte.

  2. Stefan Murgeanu Says:

    cum adeca „juma` de blanc”? unde e aia pe tastatura? 😀

  3. diacritica Says:

    @ Stefan: E pe tastaturile de la edituri. 😛 (E inclus uneori în word, în funcţie de limba în care scrii. Adică : vine automat cu juma de blanc în faţă, în funcţie de norma din limba cu pricina.)
    @ aurel: Nu-nţeleg logica. Ori e juma’ de blanc înainte de „?” (oricare „?”), ori nu e.
    Ştiu că nu se pune înainte de punct şi de virgulă. Da’ să-nghesui cele doo puncte în curu’ cuvântului, cam nasol.

  4. Hera Says:

    Nici eu nu am auzit sa se puna asa ceva… bine, eu nu editez texte lungi, cum ar fi carti, dar in ceea ce priveste designul si regulile (sau trendurile) tipografice pentru materiale scurte sau pentru web nu am intalnit niciodata nici o referire la asta… Chiar m-ai facut curioasa, o sa mai caut si revin daca gasesc ceva relevant…

  5. Bogdan Says:

    Eu am facut tehnoredactare si nu am lasat niciodata spatiu inainte de semne; a iesit la tipar absolut OK. In schimb, sistemul francez si spatiu e de o uratenie crunta: ochiul e o masina perversa, si oricat de mic ar fi spatiul inter si intre – el il remarca, si atunci pare ca nu mai e una cu ce preceda (sau urmeaza, in cazul parantezelor), ci e un semn distinct. Mi e mi se pare urat.
    Pt siguranta, trebuie cautate vechile manuale/stasuri de tipografie, care erau adaptate pe limba romana.

  6. aurel Says:

    ceva de genul

    http://publications.europa.eu/code/ro/ro-4100000.htm

    sau

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Reguli_de_punctua%C8%9Bie

  7. diacritica Says:

    @aurel: De regulile de pe europa.eu ştiu. Nu se referă la ce mă interesează pe mine, ci numai la folosirea semnelor cu pricina. În wiki nu prea m-aş încrede…
    @Bogdan: Nu e vorba de spaţiu, ci de jumătate de spaţiu.
    @Hera: E vorba de redactarea de carte. Pentru web nu ai cum să „pui” aşa ceva numai din tastatură.

  8. Adrian Says:

    Eu n-am mai auzit de „juma’ de blanc” ci doar de „spaţiu neseparator” (ctrl+shift+spaţiu) care e la fel de lung/scurt ca un spaţiu normal, şi îl foloseşti când vrei neapărat ca două cuvinte să rămână împreună, pe acelaşi rând. Înainte de „?” apare automat doar în franceză (poate şi în altele, dar nu ştiu eu) iar în română nu există asemenea regulă – se pare că nu suntem chiar atât de francofoni şi cu atât mai puţin francografi. Personal, îmi pare chiar inestetic şi-l rad oridecâteori se bagă cu anasâna-n ciorba mea.

    (Bine, am mai auzit şi de juma’ de om călare pe juma’ de iepure şchiop, dar asta nu ţine de zeţărie, aşa că nu se pune.)

  9. Cârcotaşu Says:

    Acu’ zic şi io, că ştiu despre ce e vorba. Că este vorba de tehnoredactare, că e vorba de dactilografie, NU se tastează nici urmă de spţiu înaintea semnelor de punctuaţie, ele ţin de cuvântul ce se încheie. Asta a învăţat-o fieşcare în clasa I. Orice semn de punctuaţie ţine de cuvântul anterior.
    Când folosiţi un editor de texte, oricare-ar fi el, acesta împarte automat textul pe rânduri, schimbând rândul pe spaţiu. Când spaţiul se află înaintea semnului de punctuaţie vă treziţi că virgula, punctul sau ce-o mai fi sunt puse pe rândul următor. Ăsta-i semnul că sunteţi împotriva regulii cu care a fost învăţat până şi editorul. Că veni vorba de tehnoredactare, oricine va deschide orice carte, va vedea că nu există nici „jumătate de blanc” măcar. Există o singură impresie, creată de faptul că în tiparul înalt existau anumite tipuri de corp de literă (font mai nou) neproporţionale, adică un semn, indiferent care, folosea acelaşi spaţiu pentru tipărire („i” şi „m” spre exemplu). Era şi cazul maşinilor de scris clasice 😆 .
    Mai sunt unii care atunci când dau de un semn de punctuaţie nu mai folosesc spaţiul pentru separarea cuvintelor. Din cauza aceasta, editorul săracu’, atunci când desparte rândurile, zicem noi că face o treabă proastă, dar de fapt treaba proastă a făcut-o cel ce-a scris.
    Cine nu crede să caute, poate mai găseşte, un manual de dactilografie, din cel ce putea fi găsit în orice librărie chiar şi-n anii ’90.

  10. diacritica Says:

    Franceza pune juma’ de spaţiu înainte de : ; ! ?. Şi nu le mută pe rându’ următor, pentru că NU e spaţiu, nu tastezi nimic în afară de : . Aşa e conceput semnul :, cu juma de spaţiu înaintea lui, la pachet. Şi cred că n-are treabă nici cu dactilografia, aia de la maşina de scris de pe vremuri, tocmai pen’ că nu există tastă pentru juma de spaţiu.
    Mie-mi pare mai elegant aşa. O să mă uit prin nişte cărţi mai vechi, să văz cum arată.

  11. diacritica Says:

    în română nu există asemenea regulă

    Nu prea există normă, de fapt. 🙂

  12. diacritica Says:

    Dragii mei, ţiu să v-anunţ că în BPT-uri din anii ’70 e spaţiu înainte de : / ? / ! . Încă n-am găsit ; , da-l caut. 🙂 În 3 BPT-uri m-am uitat, toate cu spaţiu înainte de, cum vă ziceam.
    Aşa că nu-mi mai ziceţi mie că la noi nu se practică. Nu se mai practică, poate, că de 20 de ani scriem cu Word setat pe English US. Da-n cărţile româneşti „clasice” se practica.

  13. aurel Says:

    o fi nu zic nu . dar , sincer , arată ca naiba ! se lăbărțează tot rândul cu spații în plus . iar noi chiar scriem la numărul de semne , fiind incluse și spațiile , ceea ce ar însemna că scriem și mai puțin ( la șase – șapte mii de cuvinte se simte ) !
    no, cum arată ce am scris sus?

  14. martin Says:

    Mai căutaţi şi în cărţile de la Polirom, Compania şi Minerva (aia dinainte de catastrofă). S-ar putea să mai fie şi altele. Ştiu sigur că Humanitas nu pune, da’ ăsta n-ar fi un reper. În general, era normă editorială, până când a intrat tehnoredactarea computerizată cu scule hamericane. Care are ostroment pentru aşa ceva, da’ trebuie să-l caute domnu’ tehnoredactor – greu al naibii!

  15. diacritica Says:

    @aurel, nu-nţelăgi că nu de virgulă şi punct e vorba? ci numa’ de:
    – doo puncte
    – punct şi virgulă
    – semnu’ exclamării
    – semnu-ntrebării.

  16. martin Says:

    Maistore cârcotaş, văzuşi mata în manualu’ cu pricina boroboaţa pe care-o susţii?! Că io ştiu o doamnă care ţinea cursuri de gen la universitate – ea mi-a transmis astă cunoştinţă preţioasă. Deci mi s-ar părea greu să găseşti într-un ghid oarecare că dumneai de fapt a susţinut toată viaţa prostii.

  17. aurel Says:

    ba da, înțeleg! vorbești doar de finalul propoziției sau frazei, nu de finalul cuvântului. dar tot nu mi se pare în regulă.
    probabil ai dreptate: dupa ce am folosit wordul cu reguli americane/englezești am trecut la wordul în română acum, dar regulile au rămas. iar anterior foloseam mașina de scris, unde spațiile erau oricum mai mari și nu se observa prea ușor.
    la modul în care intră noile reguli în DOOM nu mi se pare ciudat să se fi schimbat în totalitate regulile de acum 30-40 de ani. sau chiar 20.

  18. diacritica Says:

    la modul în care intră noile reguli în DOOM nu mi se pare ciudat să se fi schimbat în totalitate regulile de acum 30-40 de ani. sau chiar 20.

    Problema e că nu reglementează nimic chestiile astea.

    dupa ce am folosit wordul cu reguli americane/englezești am trecut la wordul în română acum, dar regulile au rămas.

    E irelevant. Wordu’ în RO are doar nişte diacritice, în rest e copiat după EN (US).

    Or’cum, în cărţile editate înainte de Word şi de EN (US) era spaţiu / semispaţiu.

  19. diacritica Says:

    Ed. Univers, 1983: spaţii.

    Aşa că nu-mi mai ziceţi că nu s-a mai văzut aşa ceva.

  20. Cârcotaşu Says:

    @ martin,
    Da, văzui regulile astea că printre altele io am prins şi orele de caligrafie, c-aşa se numea, pe caiete tip I, am învăţat să scriu cu tocu’ şi călimara de cerneală. Da, mersu’ pe jos s-a practicat şi-n picioarele goale, tot aşa şi scrisu’, n-a apărut odată cu calculatorul, da, a existat şi maşina de scris.
    Diacritico, e uşor să zici că-n cărţile vechi aşa se folosea. Tu chiar n-ai nici-o carte veche în casă ca să te convingi că n-ai dreptate?
    Sigur, e liber să scrie fiecare cum vrea, da’ puseşi întrebarea din titlu.
    Da maistore martin, văzui „boroboaţa” asta şi scrisă, nu ştiu ce cursuri preda doamna în cauză la Universitate, da’ n-a trebuit s-ajung la Universitate ca să-nvăţ să scriu.
    Acu’, cine vrea să tragă o concluzie, n-are decât să deschidă orice carte. După aia n-are decât să susţină ce-o vrea.

  21. diacritica Says:

    Diacritico, e uşor să zici că-n cărţile vechi aşa se folosea. Tu chiar n-ai nici-o carte veche în casă ca să te convingi că n-ai dreptate?

    Aloooo, doar ce spusăi că mă uitai în cărţile cu pricina. 3 BPT-uri din anii ’70, un Univers din ’83. Propretate personală, şi anume a mea, toate 4. Şi toate 4 cu spaţiu (nici măcar semispaţiu) înainte de : ; ! ?.

  22. Cârcotaşu Says:

    @ Dia,
    Mai mult ca sigur că este vorba despre o caracteristică a tiparului înalt şi a modului de culegere şi punere-n pagină (literele de plumb). În 1973 învăţam (singur, după manual) dactilografia „metoda modernă” şi primul lucru a fost învăţarea regulilor. Pot spune că nu era nici-o diferenţă între cele pe care le ştiam şi cele expuse acolo.
    Apropo de limba franceză, aici ce-o fi? Unde-i juma’ de blanc înainte de doo puncte? http://www.lemonde.fr/europe/

  23. diacritica Says:

    L-or fi perdut, bre. 🙂
    Da’ nu mă lua pe mine cu „tu n-ai cărţi vechi, că-n alea vechi nu se punea spaţiu”. Se punea, şi-ncă cât casa.
    Şi tind să cred că dactilografia pe maşina de scris şi redactarea de carte pentru tipar (că despre asta e vorba aici) erau chestii niţel diferite. Că pe maşina de scris n-ai tastă de semispaţiu, da-n cărţi (tipărite pe vremea maşinilor de scris), ai semispaţiu.
    (Şi nu mă mai zgâria cu „nici-o”, că te-mpuşc!)

  24. Cârcotaşu Says:

    ‘Aidi bre că ai un ambiţ de nu se poate 😆 . Păi nu-i nici-o diferenţă mey, ar trebui să desenez câte un dreptunghi în care pe mijloc să fie un punct, doo puncte, doo puncte şi virgulă. „Maşina de scris” cărţi se chema linotip, ş-aia turna plumbu-n neşte forme pe câte-un rând întreg. Fieşcare literă centrată-n mijlocul unui dreptunghi. Cu ocazia asta poţi înţelege de unde apărea acel juma’ de blanc, nu că ar fi existat o tastă pentru asta. Tiparu’ actual, aşazisul „tipar plan” funcţionează pe principiul realizării fotografiilor în tiparul înalt, doar că aşa-zisul „zinc” se realizează pentru o pagină întreagă. Textul nu se mai culege la linotip ci la calculator. Regulile sunt aceleaşi, nimic nou sub soare.
    Da’ acu’ ce mai contează juma’ de spaţiu, când bugetu’ sănătăţii va fi redus cu 40%?

  25. Liviu Drugă Says:

    La editura Univers, chiar si in 1989, era cu juma de blanc. Nu stiu ce influenta are acum in textul printat sau display-at, insa aceasta jumatate de caracter/font ar trebui sa fie posibila in subtitrarile filmelor sau in orice text care apare la TV, pentru ca acolo disparitia textului e mai rapida si rezolutia, mai proasta (mai putine linii) – deci mai usor de confundat semnele in discutie cu „i” sau „l”, de exemplu…

  26. Costin Says:

    E vorba de standarde de editare diferite, după cum lesne se poate vedea în cărţile editurilor amintite de @martin şi @diacritica. Puteţi vedea şi alte diferenţe: unii pun italice, alţii ghilimele; ghilimele de la sfârşitul cuvântului (”) sunt cu codiţa în sus sau în jos; linia de pauză e mai lungă (m-dash, ca în cărţile din vremea comunismului) sau mai scurtă (n-dash, ca în DOOM2).
    Treaba nu e numai în tipografie, ci şi în programele de calculator: franţuzeştile îţi fac automat jumătatea de blank când scrii ; şcl.
    Iar legat de aspect, cel mai nasol mi se pare când ultima literă a unui cuvânt în italic e înaltă (f, l, t) şi apoi urmează două puncte.

  27. diacritica Says:

    E vorba de standarde de editare diferite

    Of, că despre standardele astea vorbesc, mulţumesc. 🙂

  28. martin Says:

    Gâlceava asta-mi aminteşte de un test de logică în care apăreau un pantof negru şi unul maro (puteau fi pisici sau vaci, maşini, şurubelniţe – n-are importanţă). Majoritatea răspunsurilor au fost: „Să-i vopsească!” Chestie care n-avea nicio legătură cu problema în cauză. Era o pură observaţie (sau speculaţie) empirică, şi incompletă pe deasupra. Aşa că-i normal să se ajungă şi la bugetu’ sănătăţii. 🙂 [Sau, cum zis-a o persoană foarte simpatică, tot în faţa unei probleme de logică: „Lasă-mă dom’le, că mi s-a rupt o unghie!”]

  29. armyuser Says:

    Confirm folosirea sistematică a spaţiului înainte de ; şi : în lucrările tipărite de Editura Tehnică în anii 1980. Cu chestia asta nu este de glumit, se pare.

    Prin alte părţi discuţia despre spaţii tipografice este mult mai ramificată.

  30. diacritica Says:

    Mulţumesc, armyuser.
    Părerea mea e că înainte de Word standardele româneşti includeau spaţiu sau semispaţiu înainte de „;”, „:”, „!”, „?” – probabil pe model franţuzesc. (O să verific acasă în nişte cărţi publicate pe la edituri franţuzeşti, că la birou n-am decât chestii publicitare, redactate de nu se ştie cine.)

  31. diacritica Says:

    ar trebui să desenez câte un dreptunghi în care pe mijloc să fie un punct, doo puncte, doo puncte şi virgulă.

    Probabil că ai dreptate. Cu toate astea, în cărţile apărute înainte de ’90, punctul şi virgula apar imediat după (lipite de) cuvântul anterior, în timp ce semnele de care discutăm aici, nu. Şi nu cred că e întâmplător. Cred că standardul de editare prevedea spaţiu, indiferent cum era el realizat – prin „tastă” anume sau prin faptul că semnele cu pricina erau puse în colţul dreapta jos al dreptunghiului de care zici (în timp ce punctul şi virgula or fi fost puse în colţul stânga jos).
    Dacă semnele de punctuaţie sunt tratate diferit din punctul de vedere al distanţei faţă de cuvântul de dinainte, cred că e chestie de standard de editare, nu de tehnică.

  32. aurafas Says:

    Şi-n subtitrări se pune spaţiu, dar numai înainte de ! şi ?.
    Şi observând asta, am verificat şi eu în cărţi dinainte de ’89 şi le-am găsit.
    Dar nu am găsit regula ca atare în norme. Probabil ca să iasă în evidenţă semnul de punctuaţie, habar n-am.

  33. SG Says:

    Buna [tuturor],
    wiki versiunea in romana nu e chiar cea mai completa versiune. De la https://secure.wikimedia.org/wikipedia/en/wiki/Sentence_spacing citire [lunga citire]:
    „Until the 20th century, publishing houses and printers in many countries used single, but enlarged, spaces between sentences.[5] There were exceptions to this traditional spacing method—printers in some countries preferred single spacing.[6] This was French spacing—a term synonymous with single space sentence spacing until the late 20th century.[7] Double spacing,[8] or placing two spaces between sentences (sometimes referred to as English spacing), came into widespread use with the introduction of the typewriter in the late 19th century.[9] It was felt that with the monospaced font used by a typewriter, „a single word space … was not wide enough to create a sufficient space between sentences”[10] and that extra space might help signal the end of a sentence.[11] This caused a widespread change in practice. From the late 19th century, printers were told to ignore their typesetting manuals in favor of typewriter spacing; Monotype and Linotype operators used double sentence spacing[11] and this was widely taught in typing classes.[12]

    With the introduction of proportional fonts in computers, double sentence spacing became obsolete.[13] These proportional fonts now assign appropriate horizontal space to each character (including punctuation marks), and can modify kerning values to adjust spaces following terminal punctuation, so there is less need to manually increase spacing between sentences.[10] From around 1950, single sentence spacing became standard in books, magazines and newspapers.[14] Regardless, many still believe that double spaces are correct. The debate continues,[4] notably on the World Wide Web—as many people use search engines to try to find what is correct.[15] Many people prefer double sentence spacing for informal use because that was how they were taught to type.[16] There is a debate on which convention is more legible, and the few recent direct studies have produced inconclusive results.[17]

    Most modern literature on typography says that double spacing is wrong,[18] but some non-typographical sources indicate that it could be used on a typewriter or with a monospaced font.[19] The majority of style guides opt for a single space after terminal punctuation for final and published work, with a few permitting double spacing in draft manuscripts and for specific circumstances based on personal preference.[20] Grammar and design guides, including Web design guides, provide similar guidance.[21]”

  34. SG Says:

    Ohh, am pus citatul si-am uitat de ? si !
    E vorba de cum citim: adica prin recunoasterea cuvantului/lor ca forma si nu prin recunoasterea formei fiecarei litere si apoi asamblarea intr-un cuvant. Iar a avea un spatiu mic mic intre cuvant si ? sau ! ajuta o citire mult mai rapida. Insa pentru asta nu am acum la indemana vreo sursa/link.

  35. Radu C. Says:

    Exemplu Polirom: http://yfrog.com/69poliromp.

  36. diacritica Says:

    Mulțumesc!

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: