Că tot se-nghesuie lumea s-o urască ureze pe România, să lămurim nişte chestii, după cum urmează:
Ţine minte: Oriunde s-ar afla în propoziţie, substantivul la vocativ se desparte prin virgulă de cuvântul sau cuvintele învecinate.
(Ştefania Popescu, Gramatica practică a limbii române, 1983, p.49)
Prin urmare:
[La mulţi ani VIRGULĂ România SEMNUL EXCLAMĂRII]
S-aude, Ziaru’ Financiar?
Bonus 1: descifrarea foarte complicatului citat din Ştefania Popescu:
– Pătrăţel, ţi-ai făcut temele?
– Pătrăţel, adu carnetul la control!
– Pătrăţel, eşti un prost!
– Pătrăţel, ascultă-mă pe mine!
– Doar ţi-am zis, Pătrăţel, să duci gunoiul!
– Ascultă-mă, Pătrăţel, pe mine!
– Du-te naibii, Pătrăţel!
– Ascultă-mă pe mine, Pătrăţel!
– Felicitări, Pătrăţel!
– Ce ne facem, Pătrăţel?
– La mulţi ani, Pătrăţel!
– Bravo, Pătrăţel!
Bonus 2: alt citat din Ştefania Popescu.
Virgula este semnul care ne ajută să înţelegem textul. Lipsa virgulei face ca cititorul să nu ştie că este vorba de o chemare, mai ales că unele substantive nu au forme specifice pentru vocativ. De exemplu, în propoziţia „Ascultă, Andrei”, în care s-a folosit virgula, substantivul Andrei va fi citit cu intonaţia vocativului şi vom înţelege că el exprimă o chemare, pe când propoziţia „Ascultă Andrei”, în care virgula a fost neglijată, va fi înţeleasă ca o simplă comunicare despre andrei, ca persoana despre se spune ceva (Andrei ascultă (ceva); El ascultă), nu ca persoana a II-a căreia i se adresează vorbitorul.
(Ştefania Popescu, Gramatica practică a limbii române, 1983, p.49)
Prin urmare, Antena 3, noi citatul din poza de mai jos îl vom citi drept o afirmaţie, şi anume că România dă (în sfârşit!) un semn de viaţă (după ce va fi fost în comă, evident) – ceea nu poate decât să ne bucure şi va să zică că (deşi lumea rea zice că Antenele-s împotriva guvernului) Antena 3 ne anunţă că, în sfârşit, graţie măsurilor guvernului, România are puls din nou. Noi citatul de mai jos nu-l putem citi drept un îndemn (Românio, dă, fato, un semn viaţă, că n-avem bani de-nmormântare şi nici măcar loc de veci nu ţi-ai cumpărat!), că-i lipseşte virgula care-l face îndemn (şi anume aia de după „România”, cum ziceam).
_________________________
Da, ştiu, e „a ura ceva cuiva”, nu „a ura pe cineva”.
Şi be: comentariile cu tentă politică vor fi şterse făr’ de milă, că numa’ eu am voie să vorbesc politică aici, fiind eu, evident, singura şi cea mai deşteaptă, inclusiv în domeniul ăsta.
__________________________
diacritica 
Multumesc, diacritico! Desi stiam regula cu vocativul, ma intrebam daca n-am invatat-o intr-o realitate paralela – ca aproape toti ceilalti se pare ca (n-)au invatat alta regula.
Să creşti mare!
Realitate paralelă. Bună asta:))
Io acu’ ajunsei pe pagina asta şi-mi sări drept în ochi o chestie. E adevărat că am citit pe nerăsuflate şi cu înfrigurare tot conţinutul (deşi recunosc sincer că nu prea folosesc vocativul – mai ales în relaţia cu nevasta personală). Da’ cum citeam eu aşa cu foc, văzui frate, un citat! [oi fi folosit bine virgulele?] Citatul fiind “Ascultă, Andrei”. Ei bine, m-a zgâriat pe ochi aspectul ghilimelelor. Ghilimele despre care cei de la Academia Română ar spune că nu prea sunt neaoşe!
Ia uite ce zic ei aici: http://www.acad.ro/alteInfo/ghilimele.doc
În rest, toate bune! Îmi place blogu’ şi mi-am făcut chiar şi un „semn de carte” spre el!
Nici sedila de supt ş şi ţ nu-i neaoşă, pentru motive pe care le-am explicat de ţî ori aciişa. Dacă tot ţ-ai pus semn de carte, poate că o să dai peste ele.
(Iaca, pentru început: https://diacritica.wordpress.com/2010/11/03/diacritice-pe-diacritica/ , în comentarii.)
Da, aşa este, sunt obaznic şi-mi merit muştruluiala. Să-mi fie iertată îndrăzneala, da asta nu înseamnă că n-am dreptate…
Cedilla – din puţina mea experienţă – apare ca urmare a vechimii unor sisteme de operare ce nu pot duce virgula „supt” literele în cauză. Şi unii dintre noi o folosesc deliberat – careva să zică, pentru a fi textul citit şi de cei cu Windows-uri XP fără licenţă. Cu ghilimelele este altă mâncare de pește (deja folosesc virgule supt litere – Dumnezeu cu mila). Ele sunt în codul ANSI încă de când l-a inventat mama lui (http://www2.hud.ac.uk/cls/library/usingIT/endnote.php). E adevărat că nu prea le găsim pe tastaturile mai vechi, pe când pe cele noi, da!
Io cam atât atât avusei aici de zis. Și țin să-ți spun că azi, în zi mare, promit să-ți citesc blogu’ în fiecare dimineață în timp ce-mi beau cafeaua și înainte să mă apuc de lucru.
Unde anume era vorba de ai dreptate / n-ai dreptate?!
E vorba de opţiuni, şi anume ale mele, în deplină cunoştinţă de cauză.
După ştiinţa mea, n-are treabă cu licenţa, ci cu priceperea celui care foloseşte sistemul respectiv.
Tocmai despre asta este vorba, despre tastaturi noi şi vechi, despre sisteme de operare noi şi vechi, despre compatibilităţi etc. Sedila (nu „cedilla” – nu ştiu de un’ le scoateţi, frate! I mean, dacă tot te frământă ghilimica academică, de ce calci în picioare lexicu’?!), virguliţa de supt ţ, ş, ghilimica academică au ba sunt legate între ele. Dacă scriu pe Win7, am ghilimele academice „ ” (99-99), plus ș, ț, numai că mulţi n-or să le poată citi – ceea ce înseamnă că scriu degeaba. Pe mine aici mă intresează i-urile din „noştri” şi din „fi”, cratima de la „revin-o” şi de la „î-mi”, chestii d’ăstea. Şi dacă, pentru a ajunge la ultimu’ iuzăr de net, tre’ să scriu cu sedile şi cu ghilimele neacademice, aşa o să fac. Că alea-s la coada priorităţilor mele pe blogul ăsta.
Of, o să-ţi spun pe şleau ce încercam mai devreme să spun cu mai multe cuvinte: GHILIMELELE ŞI SEDILELE* NU AU LEGĂTURĂ ÎNTRE ELE!
Ghilimelele sunt aceleaşi de la inventarea calculatoarelor personale şi se văd corect pe toate calculatoarele (numai că nu prea sunt folosite), pe când virgula de sub litera cu pricina nu există pe sistemele de operare vândute de „Microsoft” decât de la „Windows 7” încoace! În standardul Unicode literele respective apar de la înfiinţare („OS X”-ul le are „by default”), dar „Microsoft” nu a produs până acum fonturi total compatibile cu „Unicode”.
Ca o concluzie vreau să spun că dacă unele caractere nu apar pe tastatură, asta nu înseamnă că ele nu sunt disponibile! Şi că „până şi ultimu’ iuzăr de pe net poate să vadă ghilimelele”!
* Unii dintre noi îşi pot recunoaşte greşelile.
Sănătate şi vârtute!
„…fiind eu, evident, singura şi cea mai deşteaptă, mai desteapta decit mine chiar, inclusiv în domeniul ăsta.” 😀
Exact, geefo, mulţumesx. 😀
La mulţi ani, Diacritica, de ziua noastră, a ţării noastre, România! eşti la fel de profundă, ca-ntotdeauna. Cu respect,
Daca vrei sa te mai enervezi o data,du-te repede la televizor sa vezi ce titlu au propus cei de la antena3 acum in direct.
„Nici mamele si copiii nu scapa”.
Eh, n-am baterie în aparatul foto, degeaba mă duc.
Acum pe bune: pe graficienii de la antena3 ii platesc in proportie cu erorile pe care le fac? :-))
Probabil mulţi dintre ziarişti sunt plătiţi la numărul de greşeli, nu la numărul de semne. 🙂