penso al voto come ad un mio diritto-dovere irrinunciabile. Ci sono motivi di età, di esperienze e di battaglie e anche motivi affettivi. Ero molto piccola nel 1946 quando le donne furono chiamate a votare per la prima volta, ma ricordo bene che le donne di casa mia (la mamma, la nonna, le zie) restarono alzate tutta la notte prima del giorno fatidico. Erano così eccitate ed ansiose, pensavano che fosse così straordinario quello che stava capitando, da non poterci dormire su. Se non andassi a votare mi sembrerebbe di tradire loro e me stessa.Ripeto ciò che ho già detto. non si vota per vincere, ma per rispetto di sé. Non sempre la memoria è retorica.
Votul este pentru mine un drept-datorie la care nu pot renunţa. Din motive ce ţin de vârstă, experienţe şi bătălii, dar şi din motive afective. Eram foarte mică în 1946, când femeile au fost chemate prima dată să voteze, dar îmi aduc bine aminte că femeile din casa mea (mama, bunica, mătuşile) au stat treze toată noaptea dinainte. Erau aţâţate şi nerăbdătoare, li se părea aşa de nemaipomenit ce li se întâmpla, că n-au putut dormi. Dacă nu m-aş duce să votez mi s-ar părea că le trădez pe ele şi pe mine. Repet ceea ce am zis deja: nu votezi ca să câştigi, ci din respect pentru tine însuţi. Memoria nu e-ntotdeauna vorbă goală. (Gianna Schelotto)
http://forum.corriere.it/questioni_damore/08-12-2010/amelia-democrazia-1675618.html
Plus, tot de-acolo:
astenersi è esattamente come consegnare le chiavi di casa nostra a qualcuno, chiunque, perchè ci faccia quello che ci vuole.
Să te abţii [de la vot] e ca şi cum ai da cuiva, oricui, cheile casei tale, să facă ce-o vrea.
În ceea ce mă priveşte (non sempre la memoria è retorica…), se adaugă şi amintirea unui referendum (despre ce, oare?!) din anii ’80 şi discuţiile din casă pe tema votului.
_________________________________
(Ca de obicei, comentariile despre şi aluziile la politichia românească actuală o să le şterg.)
Hâmmmm…
Cred că în ultimii ani neostalinişti fuse acel referendum, comandat de Ceauşescu, pentru consultarea populaţiei cu privire la interzicerea proliferării armelor (inclusiv nucleare). Eram tânăr votant şi am fost instruiţi de politrucii UTC în mod repetat cum se va desfăşura procesul de vot. Ni s-a impus să fim cu noaptea în cap la liceu, unde era secţia de votare, ca să votăm repede şi bine şi să fim fruntaşi la procentul de votare. Nu mai ţin minte dacă pe buletinul de vot era scris numai Da, pentru că nu l-am văzut. Procedura de votare s-a rezumat la a semna într-un tabel.
Peste câteva zile, în centrul oraşului, a a avut loc un mare miting popular dedicat votului unanim împotriva proliferării etc. unde am fost duşi cu forţa în timpul orelor şi păziţi de profesoara de istorie.
De atunci mă duc la fiecare consultare publică.
Exact.
Mi se pare că scăzuseră şi vârsta pe vot pentru referendumul ăla, nu ştiu dacă nu era 14 ani. Ştiu că frate-meu a fost, eu nu.
Eu imi amintesc ca era pentru reducerea cu 5% a cheltuielilor militare…
Bingo ! Zice si wiki
23 noiembrie 1986 – Aprobarea reducerii cu 5% a armamentelor, efectivelor şi cheltuielilor militare
http://ro.wikipedia.org/wiki/Referendum