Într-o, întro. Într-un, întrun

Ui’ peste ce nimerii eu azi-dimineaţă (de fapt cred că le-am mai citit o dată, la momentu’ cu pricina):

Mă fascinează, serios. Mă fascinează tâmpenia. Mă fascinează cum tot tâmpitu’ găseşte cu cale să-şi dea cu părerea despre DOOM2 şi despre lingviştii care l-au făcut (şi care-s varză, precum DOOMu’, evident).

Că-s chestii contestabile în DOOM2, asta-i evident (*). Iar lingviştii ăia de-l făcură o ştiu mai bine decât oricine altcineva. Când au hotărât să treacă la „niciun”, ştiau foarte bine că-şi aprind paie-n cap. Dar când îl văd pe Ionel, a cărui ştiinţă de limbă română se opreşte undeva pe la clasa a opta, exprimând opinii despre un DOOM online care nu există şi despre conţinutul unor cărţi „propriu-zise” pe care e evident că nu le-a deschis niciodată la pagina aia şi argumentând cu linku’ care zice că nu s-a găsit nimic pentru cuvântul „într-o” (dobitocule, nici „printr-o” n-o să-l găseşti într-un dicţionar explicativ!), ei, eu atunci mă enervez de-mi vine să-l dau pe Ionel cu capu’ de tablă.

Pentru toţi Ioneii mai deştepţi decât lingviştii:

„Intro”, adică „intro”, cu i, nu există. Şi nu există nici „intrun”, după cum rezultă din fragmenţelul de mai jos (DDOM2):

Nu există nici „întro”. Există numai „într-o„, cu cratimă (cf. DOOM2):

Nu există nici „întrun”, dar există „într-un„, cu cratimă (cf. DOOM2):

________________________________________

(*)  De altminteri, orice dicţionar e contestabil, după cum văzurăm noi aici din păruielile lexicale cu amicu’ Béranger.

Publicitate