„Odată, Nastratin Hogea a împrumutat de la un vecin un cazan. După ce şi-a terminat treaba, l-a înapoiat vecinului împreună cu un cazan mai mic în el. Mirat, vecinul îl întreabă:
– Ce-i cu ăsta?
La care Nastratin răspunde:
– Ce să fie, cazanul cel mare ţi-a născut unul mic!
Fără să mai scoată o vorbă, vecinul luă cele două cazane şi plecă.
Altă dată, Nastratin i-a cerut din nou acelaşi cazan, pe care de data asta a uitat să-l mai înapoieze. După lungi aşteptări, vecinul veni să-şi ceară cazanul. Nastratin răspunse:
– Să fii sănătos, cazanul tău a murit!
– Ascultă, Hogea Efendi, unde s-a mai pomenit un cazan care să moară?!
– Dacă ai crezut că a născut, de ce n-ai crede că a şi murit?
Şi astfel lui Nastratin Hogea i-a rămas cazanul.
(Povestită în 1978 de Selamet Camay din Abrud, jud. Constanţa. Traducere din limba turcă de prof. Adnan Tairolu din Babadag)”
Cuvinte preluate din limba turcă:
acadea, alai
baclava, bacşiş, basma,berechet
cafea, caimac, canapea, capac, cataif, cazma, cântar, cearşaf, cergă, chef, cherhana, chior, chioşc, cioban, ciomag, ciorap, ciorbă, ciulama, caşcaval, cherestea, chibrit, chiftea, chimir, chirpici, covată, cusur
derbedeu, divan, dud, dulgher, duşman, duşumea
fildeş, fistic, fitil, fotă
geamgiu, geantă, ghiozdan
haimana, halat, halva, hamal, hambar, han, havuz, herghelie
iahnie, iaurt, iaurgiu
lalea, lichea, lighean, liman, lulea
macara, magiun, mahmur, mangal, mezel, mosor, murdar
nai, năut, nufăr
odaie
papuci, perdea, pervaz, pezevenchi, pilaf
rachiu, raft, razachie
saivan, sarma, satâr, sobă, sufertaş
şal, şerbet, şiret
tacâm, tain, tarabă, taraf, tavă, tavan, tejghea, tembel, tichie, tos (zahăr tos), tuci
viran, vişinată.
____________________________
După Cintian Bărbuleanu, „Monografia oraşului Babadag”, Ed. Charme-Scott, Bucureşti, 1998.
Totusi, cuvintul cel mai important preluat din turca este … Boc!
Crăciun fericit!
Sărbători Fericite!
Turcii ar spune… Bayramınız Kutlu Olsun!
Observ că bairam sau baieram nu este în listă.
De ce, observaseşi cum că lista ar fi exhaustivă?
Tocma’ pe „geaba”-l neglijaşi…
Nu eu. Le-am luat tels quels din carte. Telles quelles, mă rog. Sau mai bine tali quali.
Nu numai „bacsis”, ci si „ciubuc”.
@ Augustin (fara sa fiu foarte convins – am aflat „dupa ureche” din alte surse – mai multe, dar neverificate): in turca „boc” (avand cunoscutul inteles scatologic, nu-i asa?) nu este ortografiat „bok”?
Chiar am remarcat si eu in Turcia cuvantul „cioban” pe ceva meniuri cu branzeturi. De atunci am o dilema: daca ocupatia noastra ancestrala e oieritul atunci cum se zicea la cioban inainte sa vina turcii? O sa-mi spuneti ca „oier” dupa cum am scris in propozitia anterioara, dar cum s-a putut impune „cioban” peste un cuvant care-l aveam si desemna o ocupatie de baza?
Era „păstor”, „păcurar”.
Aşa cum latina s-a impus peste cuvintele dacice care desemnau ocupaţii de bază, aşa cum slava s-a impus peste cuvinte latineşti, aşa cum engleza se impune peste cuvinte deja existente.
trei turme de miei
cu trei pastori se intalnira
😀
Alte cuvinte … Le adaug, asa, de dragul artei, nu pentru ca ar fi ceva cu calitatea listei… Cuvinte de pe la noi, neintilnite nicaieri…
Shicma pentru dantela
Picmiedz pentru magiun
Peshcir pentru broboada mare de lina
Spaiie pentru boier…
Socac pentru un anumit tip de strada…
La noi si acum se foloseste cuvintul pacurari in loc de cioban.