Citii acu’ ceva vreme un articol despre o mândruţă de 20+ ani care, sireaca de dumneaei, nu ştie să intre pe bestjobs.ro (de pe laptopul pe care-l deţine de un an de zile, pe post rama foto, magnetofon cu manele şi resursă google de referate) din cauză de şcoală care n-a-nvăţat-o ce-i bine-n vieaţă viaţă.
Copii, să ne-nţelegem: dacă la ani 20+, cu calculator de un an, tu nu ştii nici să intri pe bestjobs, darămite să-ţi faci cv pe dânsul, e vina ta proprietate personală, nu vina şcolii. (Nu ştiu voi, da’ io am învăţat de una singură să intru pe bestjobs, să fac cv, să folosesc word, excel, powerpoint, access, filemaker şi altele pe care nu mi le amintesc acuma din cauză de emoţii. Nu m-a-nvăţat şcoala – a dracu’ şcoală! -, ba chiar mi-am plătit singură din cei 80 de dolari salariu de profă cursu’ de iniţiere în calculatoare, din care-am învăţat singura chestie esenţială, şi anume că în general poţi apăsa cu încredere pe botoane, că de obicei nu explodează.)
Multe hibe are şcoala, ş-am povestit chiar eu p-aci una-alta (începând cu aberaţiile din subiecte), dar are o neputinţă fundamentală, pe care nici o reformă n-o va repara în veci:
ŞCOALA NU TE POATE ÎNVĂŢA DACĂ TU NU VREI SĂ ÎNVEŢI.
Oricât de bun ar fi „sistemul”.
Am mai zis-o, o repet: nu e nimeni responsabil să te înveţe (nici măcar profesorii la şcoală, căci nimeni nu te poate învăţa cu forţa), eşti responsabil tu personal să înveţi.
Iar responsabilitatea de a învăţa (responsabilitatea zic, nu plăcerea sau dorinţa de, că alea le ai au ba) se învaţă ÎN FAMILIE. Şi atâta vreme cât familia îşi declină orice responsabilitate pentru rezultatele odraslei (aţ’ văzut vreodată vreun părinte ieşit la teve să zică „da, e drept, n-a avut parte de cei mai buni profesori, da’ tre’ să recunosc că şi io mi-am cam luat mâna de pe copii, m-a durut fix în cur, n-am sunat-o niciodată pe dirigintă să-ntreb de note, n-am fost în vieaţa mea la vreo şedinţă cu părinţii, nici de capu’ meu nu m-am dus la şcoală să văd dacă au absenţe şi-n general le-am băgat copchiilor în cap că şi-aşa şcoala nu foloseşte la nimic. Deci da, dacă odrasla mea e un dezastru s-ar putea să fie şi vina mea pe undeva.”?), atâta vreme, ziceam, cât familia îşi declină orice responsabilitate pentru învăţătura şi învăţăturile odraslei, odrasla însăşi n-are cum să priceapă că trebuie să înveţe, iară nu să fie învăţată. Că şcoala îţi dă – mai mult sau mai puţin, mai bine sau mai rău – dar nu-ţi toarnă cu pâlnia în cap. Că învăţarea e ceva activ – chestie pe care duducile pasive, alea care nici dacă stau un an cu pâinea şi cuţitul sub nas tot nu-nvaţă să taie pâine dacă nu le învaţă cineva, n-au s-o priceapă în veci. Pentru ele şi pentru părinţii lor, vina e întotdeauna a şcolii.
Iar mie una chestia asta cu „nu mă-nvaţă şcoala” îmi sună a „nu-mi dă statul”, versiunea sub 18 ani. Altfel zis, calea cea dreaptă spre asistatul social de mâine.
D’ale şcoalei: de ce mi se rupe de progresul odraslei dumitale
diacritica 
Uf, bine că mai citesc şi ceva de bun simţ pe tema asta, că tocmai am citit un articol în care toţi sunt scoşi responsabili, mai puţin elevu’ cu părinţii din dotare.
http://www.cogitus.ro/educatie/pentru-un-sistem-de-invatamant-echitabil
Altfel, nu zic, are şi observaţii pertinente.
Adevar mare ai grait !!!
Bravo ! Bine ai zis ! Păcat că nu apari pe la TV, i-ai fi tinut bine locul lui Pruteanu…
eu de mic am fost nevoit sa imi intrerup educatia pentru a merge la scoala:P
da’ pe asta o ştiţi?
Eu da.
„…duducile pasive…”
Poate ca nu-i „pasiva” in toate domeniile, poate ca ‘D’AIA’ are laptop (ASA si l-o fi meritat) desi nu prea pare sa stie ce sa faca cu el…
Hmm. Si duducile „active” cum le-ai categorisi?
BestJobs fiind bun, mai precis, la ce? Şi, dacă ştii să intri pe BestjJobs, asta te face intelectual? Că nu mă prind…
Zice pe undeva c-ar fi?
Ce-are sula bestjobsului cu prefectura intelectualului?
E ceva f interesant la polul opus, cel puțin, așa s-a nimerit să fie majoritatea colegilor mei de liceu, și asta era acum ~5 ani. Liceul, pe-atunci, era pe locul 1 la căutare, acum a mai coborât. Colegii erau foarte buni, și aveau foarte multă presiune din partea părinților, inclusiv presiunea de a urma aceeași direcție profesională. Bine, normal că nu știu eu ce era în bucătăria fiecăruia, dar nu prea aveau voie să iasă în oraș seara în clasa a 11a, de exemplu.
Evident, ca profesor aș prefera absolut o astfel de clasă (în ciuda aroganțelor pe care le mai fac profesorilor de materii „secundare”, din afara profilului). Dar pentru dezvoltarea intelectuală a elevilor, mi se pare dezastruos. Pt că ei nu vor avea plăcerea cursului autofinanțat de operare pe calculator, nu au ocazia să-și folosească timpul liber să învețe singuri ceva ce le place, sau să descopere că sunt atrași spre ceva, pentru că tot ce învață învață pt că așa trebuie, pt că aduce rezultate.
Și pt profi e mai greu! Depinde mult mai tare de profesori să le arate ce înseamnă de fapt ce învață ei, si de ce nu trebuie să uite după lucrare.
Eu sunt ce e mai bine un inginer care preda la universitate. Ca sa va distrati, uite ce am primit azi de la un coleg:
Pentru noi, inginerii:-)))
Discutie intre doi macelari ramasi singuri in pravalie dupa plecarea unui batranel:
– In fiecare saptamana vine batranul asta ponosit si-i dai un pachet de carne ,asa pe moaca.
De ce ?
– Bai, omul asta mi-a facut numai bine, ii sunt obligat pana la moarte.
-De ce….???
-Mi-a fost profesor la Politehnica si daca n-avea el grija sa ma pice la examene, ajungeam dracu’ vreun amarat de inginer….
Pana acu’ nu am comentat nici unde. Pentru ca indata ce-mi venea o idee, si gaseam pe cineva care avusese o parere pertinenta, chiar mai bine exprimata decat a mea, pe acelasi subiect. Poate chiar in decursul istoriei, cum ar fi elogiul inginerului (Brunell?)care se ocupa de canalizarea Parisului, dupa mine cea mai importanta parte ca sa poti respira intr-un oras, in Mizerabilii lui Hugo.
dar, acu cateva zile trec cu fiica mea cea mica pe langa o manifestare. Mai vorbeau, mai strigau jos guvernu, mai huiduiau. Si fiica-mea de 8 ani zice ceva de tampitii aia. La care m-am simtit obligata sa-i spun ca nu sunt tampiti, sunt putini si de aia par asa. Ca si eu as avea cateva nemultumiri de spus, dar daca tac n-o sa le audo si rezolve nimeni. Copilul n-a raspuns.
Si acum, sunt de acord cu Diacritica. un profesor caruia nu-i pasa nici nu s-ar fi obosit sa scrie.
Si mama mea e profesoara, de romana. Si e modelulul meu. Eram eleva in gimnaziu atunci cand am ajuns la scoala ei (la care am refuzat sa ma mut, de incapatanata si ca sa nu ma supravegheze :)). Si nu o sa uit niciodata cum din toata curtea scolii s-a adunat la ea elevii strigand tovarasa didriginta! tovarasa diriginta. De asemenea, nu am sa uit suferinta ei, lacrimile ei, cand eu si sora-mea (actualmente doctor in fizica si profa la o facultate din New York), premiante fandosite, radeam de niste lucrari aduse la corectat. Fusese detasata la o scoala de cartier, sarac sarac. si probabil sarac in duh. Navea pe ce da 5-ul si tot ea se simtea umilita.
Ce am uitat, desi mama asa sustine, e ca am zis ca nu ne facem profe neam!!
sunt in situatia fericita de profa sustinuta financiar, chiar foarte bine, de sot. Asa ca nici naiba nu intelege de ce nu ma duc eu la sala, si la coafor, sa-mi tin aproape sotul sustinator, si ce mai caut la ore. Nu ca nu ma duc, dar nu fac campionat din asta. De ce consider ca fiecare om trebuie sa munceasca. N-am nici un merit, o fi genetic de la stramosii care n-au avut niciodata prea mult sau am primit o livrare de constiinta speciala si nedorita la nastere.
Asa ca-i apreciez cu atat mai mult pe cei care nu au sustinerea mea financiara si mai reusesc sa le pese, intotdeauna m-am intrebat cum as fi fost eu fara.
In facultate, tineri si fara minte, am facut scandal mare si ne-am organizat sa nu mai facem 2 semestre de desen tehnic. Am obtinut asta. Acu ma uit la studentii mei care nu toti stiu/vor sa stie cum sa incadreze in pagina un desen necotat. Ce inginer e ala care nici sa deseneze nu stie (voi stiti deja ca nu stie sa se exprime, dar, ca si cel mai bun prieten al omului, are privirea inteligenta…)?
Si acum sa va fac partasi la varianta mea de definire a situatiei din invatamant: nici daca le preda Einstein teoria relativitartii nu o sa inteleaga, pana nu se apuca ei sa invete. Iar parintii lucreaza cel mai des impotriva cadrului diadctic, in special la scolile cu pretentii. fiica mea cea mare sta sa dea examen la liceu, si abia asteapta sa nu invete mai nimic intr-a 9-a.
Da, asa-i, programa scolara e incarcata. Nu contest ca trebuie redus, dar hai sa facem un exercitiu de imaginatie. Suntem noi astia toti care comentam aici si multi altii care nu sunt cadre didactice la o petrecere. Oameni cu pregatiri diferite, cu meserii diferite. Pe doctor, daca e de oase, si te dor si pe tine, poate-l asculti. Pe ala de la imobiliare, poate-l asculti daca tocmai ai de intabulat ceva. DAca ma apuc eu sa spun cate rezistoare are pe dinauntru cutare circuit integrat, mai stati pe acolo? De aia avem nevoie de clasele 1-8 (sau 0-9, cum o fi ). Ca baza comuna de discutie. Si atunci las integratele, si zic asa: de excursia in Bucegi, revoltata ca nu seamana Babele cu niste babe, si de floricelele alea dragute, si despre cum nu cred eu ca Gerovital chiar are licenta sa puna flori de colt in crema lor la ce monument al naturii sunt, degeaba spune Paula Seling asta, parca mai am sanse la auditoriu. Ba chiar sunt in stare sa ascult dupa aia ceva despre cauciucurile de iarna si cele de vara, ca e clar ca-s mai moi ca sa frece mai tare. Si uite asa, cu cunostinte din primele 8 clase, ne intelegem intre noi. Daca vrei de specialitate, te duci la servici, daca ai bani, te duci la un congres. Dar, cum omul e fiinta sociala si simte nevoia sa comunice (unii doar intr-o directie, de la ei la ceilalti) trebuie sa gasesti un teren comun – si asta e rostul celor 8 clase. Primul rost.
Un al doilea rost, la fel de important, este de a da cunostinte sumare in varii domenii in care societatea are nevoie de personal. Si la istorie, ca sa putem argumenta de ce vrem sa stam pe pamantul asta si nu pe Marte, si la biologie, ca sa facem vaccinuri la noi acasa nu in restul Europei. Si la zoologie, ca mai bine aducem oua si unt din Romania, decat din Brazilia, parca-s mai proaspete. Daca nu le prezinti pe toate, nu le alege nimeni. Iar parera mea despre educatie e ca toate materiile sunt la fel de importanta, nu doar matematica, romana si engleza. Si ca fara sport mai bine construim spitale de pe acum, ca tineti grasi si deformati de coloana sunt tot mai multi. Deci, nu nunarul de materii trebuie redus, ci incarcatura pe fiecare.
Gata pentu acum.
vene: asa-i, e o placere sa alegi ce vrei sa inveti. De aia media generala a anilor nu ar trebui sa conteze mai mult de un sfert la vreo admitere. Cum sunt lucrurile acum, elevii sunt transformati in vanatori de note mari, indiferent de metoda prin care le obtin, nu intotdeauna invatatura, iar profesorii, fortati de evaluarea lor prin prisma performantelor elevilor, le dau note nejustificate. Deci, mai bine admitere din materii de profil, iar faptul ca ai 7 la mate sau la muzica sa insemne ca tu te faci chimist, ca acolo ai 10 si mergi la olimpiade, nu ca esti prost sau lenes. Fortarea elevilor sa invete pentru o medie cat mai mare le ia posibilitatea de a alege ce le place. Si vorba profului meu de mate: principala cauza a esecurilor in viata nu e prostia, sau incapacitatea, ci alegerea necorespunzatoare a meseriei.
Eu nu sunt de acord. Observ c-ai introdus în discuţie o duduie de 20 de ani, cînd noi vorbim de copii care intră în liceul la 14 ani. Eu zic că dacă profesoru îi dă zece şi el nu ia bacu, e caz de fraudă/înşelătorie, iar profesoru/şcoala/ trebuie să plătească. Pentru că nu e vina mea că eu, analfabet cu opt clase, n-am avut capacitatea să-l evaluez pe profesor. Pot să învăţ alături de copilu meu, cum cică fac chinejii şi au rezultate strălucite, dar nu pot să mă pricep la cum sunt evaluaţi profesorii. Şi atunci e caz de înşelăciune/breach of contract, zi-i cum vrei, da să dăm vina pe cel mai prost din curtea şcolii :D.
Da’ care zici că-i legătura cu articolul de mai sus?
Păi, duduia în cauză o terminase de mult (în cazul ei, chiar de foarte mult timp) cu şcoala. Dar nu cred că-i vorba doar să vrei, poţi să vrei mult şi bine.
Poate m-am grăbit eu cu pianu pe scări, dar eu unul refuz să cred că toţi picaţii la bac, de exemplu, n-au vrut să-nveţe. Au învăţat, doar că au învăţat din surse dubioase.
Mie-mi pare c-amesteci lucrurile (vezi „Observ c-ai introdus în discuţie o duduie de 20 de ani, cînd noi vorbim de copii care intră în liceul la 14 ani.”). N-am introdus-o în discuţie – discuţia despre dânsa era, despre duduca de 20 de ani pe care o căinează lumea că nu ştie a-şi face cv pe bestjobs că n-a învăţat-o profu’ la şcoală. (La fel cum, probabil, ăia de care vorbeşte dracu aici nu ştiu ce nu ştiu tot din cauză că nu i-a învăţat cineva.) În articolul ăsta despre duduca cu pricina vorbim, nu despre „copii care intră în liceu la 14 ani” – p-ăştia i-ai introdus tu.
Ideea articolului de mai sus e că faza asta cu „nu ştiu pentru că nu m-a învăţat la şcoală” e tipică pentru mentalitatea de asistat care începe să predomine în România. Tu introduci altă temă.
Or’cum, dîn experienţa mea la faţa locului (în liceu cu rată de promovare peste 90% anul ăsta) îţi zic că majoritatea nu vor să înveţe. Li se rupe, oricât de tare te-ai strădui. (Chestie confirmată dincoace de un părinte.) Dacă au norocul să fie isteţi, iau bacul pentru că au prins din zbor câte ceva, nu pentru că au învăţat. Iar dacă nu eşti isteţ şi nici nu stai cu burta pe carte, profu’ n-are ce-ţi face, oricât de bun ar fi şi oricât de bun ar fi liceul ăla.
Că-s profi care rup contractul? Sunt, ghiotură. După mine, cea mai bună evaluare e diferenţa dintre nota din clasa a XII-a şi nota de la bac. Dar asta se aplică numai profilor de la materiile de examen şi care au clasă de-a XII-a. Despre evaluarea celorlalţi aş putea scrie tomuri – mă rog, vreo 10 pagini tot îmi ies (e una dintre chestiile care m-au enervat încă din primul an de învăţământ). Da’ tot degeaba. Cred că degeaba ar fi chiar şi-n caz că m-ar pune careva ministru – rezistenţa din interior e prea mare.
Însă şi majoritatea părinţilor rup contractul cu şcoala. Pentru că există şi contractul ăsta, însă majoritatea preferă să-l ignore. Tot dîn experienţa mea, majoritatea părinţilor nu se interesează de soarta copilului, nu vin la şedinţe, nu-l sună pe diriginte, nu trimit mail, nu comunică în nici un fel. De parcă copilul, odată intrat la şcoală, nu mai e al lor. Devine al lor numai când află că-i în prag de repetenţie, caz în care vin la şcoală să se milogească să-l treci. Majoritatea rup şi contractul cu proful de la meditaţie – culmea! Tot dîn experienţa mea: nici un părinte nu m-a sunat în veci pururi să mă-ntrebe cum evoluează odrasla şi mai ales dacă vine la meditaţii. Pentru că adesea părintele îi dă banii de meditaţie, iar el, copilu’, sună la prof şi se scuză că i-a murit bunica. Şi sparge banii în baruri.
Ştii cum e să lucrezi, ca prof, cu copii ai căror părinţi nu se interesează de ei? Cam ca atunci când încerci să faci ceva (orice, un site, de exemplu) pentru un client, ăla îţi dă materialul la-nceput după care-şi pune palma-n fund şi aşteptă ca site-ul să-i iasă cum vrea. Tu-l chemi la şedinţe să-l întrebi dacă e ok, să vezi dacă mergeţi în aceeaşi direcţie, lui i se rupe. Şi te trezeşti cu el la final, când urlă că site-ul n-a ieşit aşa cum voia el.
În fine…
Daca dialogul asta al vostru de la urma l-ai fi introdus ca o noua postare, as fi avut de comentat (mult). Asa-a…
Multumesc pentru trackback. Ma bucur ca si altii is pe ‘sontimentul’ meu si nu cred ca is mai nazista decat par 🙂
Si eu am invatat SINGURA tot ce tine de web design, acum din asta imi castig existenta. Dar in familia mea s-a pus accentul pe munca si studiu, scoala mi-a dat niste ‘unelte’ e treaba mea sa fac ceva din mine. La 20 de ani lucram si faceam scoala, incantata fiind ca in sfarsit pot avea si eu o responsabilitate ceva.
Offtopic: Folosesc acest site pentru a mai invata d-ale gramaticii si ortografiei si l-am folosit cam numai in acest scop…pana acum si vreau sa spun ca ai un talent pentru asa ceva.Ti-am citit cateva articole si le scrii foarte bine.
Toata stima. 🙂
Mulţumesc.