Pe timpul meu. Al meu!

Mă gândeam zilele trecute cum dracu’ aş putea explica mai bine povestea cu al, a, ai, ale. Că aia cu al cărui măcar are o regulă clară. Şi cum mă gândeam eu aşa, iaca articolul posesiv-genitival cum loveşte din nou prin ţeava Realităţii:

Nu, pe bune, cum îi poţi explica unui nativ chestia asta?! M-am tot gândit joi-vineri, da-s încă-n faza în care adun material despre, poate dup-aia-mi vine şi ideea de sistematizare. Sau poate mai bine îi întreb pe marcuzzzo şi pe Filiuslunae cum au învăţat ei de scriu româna fără greşeală. Serios, cred că trebuie tehnică de română pentru străini ca să-l faci pe român să-şi priceapă propria limbă.

(Copii, acolo e „în timpul Imnului şi al slujbei”, sau şi mai bine „în timpul Imnului şi slujbei”.)

27 de gânduri despre „Pe timpul meu. Al meu!

  1. Îmi place sau nu, timpu-i mascul(in). De-aia se grăbește-n halu´ ăsta.
    Că de era feminin, ar fi fost huiduit Băse corect în timpa slujbei. Nu contează, bine că l-a huiduit. El, poporu´ care era ei acolo… 🙂

  2. no asta va fi unul din blogurile mele preferate ever. sa traiesti… si alex negrea care a semnalat blogul

  3. cum spusăi: Timpu´ unu: admisia (inhalarea), timpu´doi: presurizarea, timpu´ trei: huiduirea ș-al patrulea (ăsta-i făcut de miliție) evacuarea!

  4. eu am spus doar pe jumatate in gluma ca sar cu curu-n sus toti patriotarzii absolut degeaba pt ca ungurii din transilvania vor invata romana ca pe o limba straina, deoarece adevarul dureros este ca foarte multi romani ar avea nevoie exact de aceeasi metoda (multi chiar patrioti convinsi, care considera ca tara trebuie aparata cu orice pret, dar limba poate fi sodomizata oricand si oricum)

  5. Pai cum sa explici? Simplu: „AL cui timp?” – inseamna ca in raspuns vom avea tot timpul AL (al slujbei, al imnului etc). Cand ai neclaritati, cum e cazul de mai sus („…a slujbei”), te intrebi daca e „al cui timp”, deci rapsunsul va fi „AL slujbei”.

    Alt exemplu: „este vorba de chelia lui Basescu si al deputatului de Iasi”. Ups! A cui chelie? A deputatului. Deci nu pune „al deputatului”, ci „a deputatului”.

    REGULA? „A cui? Al cui?”

  6. Acordul corect în cazul ăsta mi se pare una din chestiile cele mai grele din limba română mainstream. Regula e clară, dar e greu de aplicat. Mi se pare că era pe undeva o mică șmecherie, cum să întorci propoziția ca să verifici dacă forma e corectă… nu știu… Timpul imnului – un timp al imnului? Sau cam așa ceva.

    Vorbind serios și arhiserios despre româna pentru nativi vs. pentru străini, cred că e mult mai greu să corectezi niște greșeli intrate în obișnuință decît să înveți de la zero. Ar trebui mai degrabă niște metode speciale pentru nativii naivi care nu învață ce trebuie cînd trebuie… aș propune bătaia la palmă cu linia și îngenunchiatul pe coji de nucă.

    În altă ordine de idei, de ce se scriu imnul național și mai ales slujba cu litere mari?

  7. de ce se scriu imnul național și mai ales slujba cu litere mari?

    Dă chestie. 🙂

    În rest, româna e foarte grea pentru un străin. Ca s-o-nveţi, îţi trebuie un anumit gen de minte – în general cam aceeaşi care-ţi trebuie şi ca nativ ca să-nveţi să scrii româneşte corect.
    Cât despre metodele pentru nativi, cred că modul în care e sistemazicată gramatica românească pentru străini funcţionează şi pentru români. De altfel, am p-aici o-ntreagă serie de explicaţii despre conjugări preluate dintr-o gramatică pentru străini – categoria „româna explicată românilor străini de limba lor”,

  8. „româna explicată românilor străini de limba lor” – *ROFL* Buuuună!

    Știu că româna e grea pentru străini, cine crezi că-l învață românește pe domnu’ Inginer? 🙂 În contextul ăsta, o observație foarte serioasă: Toți ăia care bombăne că ungurii din România nu vorbesc bine românește se gîndesc oare cît e de greu?

  9. o intrebare:
    este gresit „in timpul imnului si slujbei”? daca da, de ce?

  10. @Pinocchio
    Ia pentru domnu’ Inginer:
    https://diacritica.wordpress.com/gramatici/romana/romanian-for-foreignerromana-pentru-straini/
    Nu e de-nvăţat limba, dar explică bine nişte chestii de gramatică. Dacă domnu’ Inginer gustă. Sau poate le citeşti tu, ca să-i explici. Mie mi-a fost de mare folos – şi când explic vreunui străin, şi când explic p-aci.
    Categoria „româna explicată românilor străini de limba lor” o găseşti aici:
    https://diacritica.wordpress.com/2010/07/04/moduri-si-timpuri-recapitulare/ .

  11. „…sau şi mai bine “în timpul Imnului şi slujbei”.”
    Asta nu ar presupune un singur timp afectat atat imnului cat si slujbei, adica o conotatie sugerand oarecum faptul ca cele doua ‘evenimente’ s-ar petrece concomitent? Eu personal, in locul inlaturarii celui de al doilea „al”, parca as fi preferat sa mai adaug inca un ‘timpul’: „…in timpul Imnului si in timpul slujbei.”, tocmai pt a accentua sublinierea neconcomitentei. (Sau Imnul chiar era cantat in timp ce se tinea slujba? Nu am urmarit evenimentul…)

  12. Doar la motoru-n patru timpi.
    Că-n rest e neutru.

    O fi bine? În două timpuri şi trei mişcări! 😯

  13. Daca tu nu stii sa explici acordul articolului posesiv genitival, esti o dobitoaca. Pe intelesul tau, e „acordul in cruce”a unei rude…
    Ia macar o Stefania Popescu si citeste si nu mai face pe intelectuala, ca, pesemne, esti doar o semidocta si-mi derutezi studentii. Nu-i de mirare ca stranii vorbesc romana, cum o vorbesc, daca i-ai invatat tu.

  14. Amice Pinocchio, vezi că habar n-ai? Ia aminte aici:
    La „în timpul … a slujbei”, acordul se face în cruce, adică „timpul” se acordă cu „slujbei”, iar „a” se acordă cu „în”.

    (Despre acordul în cruce, pe înţelesul meu, aici şi aici şi în general sub eticheta al / ai / a / ale cărui / cărei / cărora, că acolo se aplică povestea crucii absolutului).

  15. Carcotasu: MINUNATA ‘carcoteala’! PERFECT pertinenta, tinand cont NU de IDEEA comunicata de autoare in comentariul sau, ci de FORMA sub care a comunicat-o (dovada ca prescurtarea nu-i intotdeauna benefica…)

    Absolut: Lasa, tataie, nu te necaji atata, ca poate – incet, cu rabdare si cu medicatia cuvenita, plus oarece asistenta medicala de specialitate – poate pana la urma iti trece si dumitale, si n-o sa mai vezi „stranii”… Deplang studentii care au un cadru didactic universitar cu un asemenea mod de gandire ‘academic’ exprimat intr-un asemenea limbaj. GREU trebuie sa-ti mai fie sa traiesti, avand un asemenea temperament. Bine ca macar ai avut verticalitatea de a-ti fi asumat (prin ‘iscalitura’) responsabilitatea propriilor idei exprimate aici in acest fel…

  16. Subiectul finalului comentariului meu in ceea ce-l priveste pe cetatean era NU propriu-zis iscalitura (identitatea) sa (nu ma intereseaza cine anume este, caci nu ma simt CATUSI DE PUTIN ispitit sa incerc ‘sa iau legatura’ cu un asemenea ipochimen, care are asemenea idei si le exprima intr-un astfel de limbaj si pe un asa ‘ton’, ci prefer sa-l las ‘in plata Domnului’), ci ‘verticalitatea’ sa, ‘curajul’ ‘dovedit’ de acesta prin asumarea (prin ‘semnatura’ a) propriilor opinii.
    Da-l in (Doamne iarta-ma!), ca prea mult timp si energie se consuma pt un individ care (dupa cum se comporta ‘in vizita’) nu ne merita interesul…

  17. Cred ca scriem mai corect cand nu suntem incorsetati de reguli.
    „Simtul” limbii nu ne inseala.

Comentariile nu închise.