Copiază, subliniază, studiază

Am povestit pe scurt aici, reluăm, pentru toate doamnele care-şi machiază ortografia în autobuz.

Car’ va să zică, copii, noi în limba română avem, printre altele, verbe care se termină în -a. De conjugarea I, adică. Astea se conjugă fie pe modelul a cânta – cânt, fie pe modelul a lucra – lucrez.

Modelul a lucra va să zică aşa: la radicalul verbului se adaugă terminaţiile -ez, -ezi, -ează, -ăm, -aţi, -ează. (De fapt -ez-/-eaz- nu-i terminaţie, e infix, terminaţiile propriu-zise fiind cele clasice pentru conjugarea I: –, -i, -ă, -ăm, -aţi. -ă. Dar asta-i secundar, aşa că să le zicem în continuare terminaţii.)
Pe modelul ăsta se conjugă faimosul a crea – creez, creezi, creează, creăm, creaţi, creează. Şi puţin mai puţin faimosul a agrea – agreez, agreezi, agreează, agreăm, agreaţi, agreează. (Le-am discutat de multe ori, regula cea mai simplă fiind asta: acolo unde a lucra are un singur e, cel din terminaţie, a crea şi a agrea au doi e – unul din radical (cre-, agre-), unul din terminaţie.)
Bun.

Acu’, în cadrul verbelor ăstora conjugate pe modelul a lucra avem o subcategorie: verbele al căror radical se termină în -i: a copia, a sublinia, a linia, a fotografia, a machia, a invidia, a studia. La astea -ează (din lucrează) devine -ază, iar -ăm (din lucrăm) devine -em:

copiez, copiezi, copiază (nu copiează), copiem, copiaţi, copiază
subliniez, subliniezi, subliniază, subliniem, subliniaţi, subliniază
La fel: machiază, machiem; invidiază, invidiem; fotografiază, fotografiem; studiază, studiem.

Etichete: , , ,


%d blogeri au apreciat asta: