Urâri mai noi

Urăsc să mi se copieze articolele integral – cu scuza că, deh!, am pus link către sursă, deci am respectat bontonu’ de net.
S-a-ntâmplat cu Limba română: terms of use, se-ntâmplă cu D’ale şcoalei: de ce mi se rupe de progresul odraslei dumitale. Copiat pe forumuri, copiat, fireşte, pe bloguri. Integral.

Frate, când tot articolul tău de pe blog este compus din articolul meu, se cheamă c-ai copiat. Aşa cum teza ta de doctorat nu poate fi compusă din teza lui Pătrăţel, în integralitatea ei, nici măcar dacă-ncepi cu o foarte bună teză scrisă de Pătrăţel şi dup-aia pui două puncte şi ghilimele. Altminteri citezi fragmentul care-ţi pare cel mai relevant, iar pentru restul trimiţi omul la sursă. Blogul ăsta nu trăieşte pentru trafic, n-am şi n-o să am vreodată publicitate, nu fac şi n-o să fac vreodată bani din blogul ăsta, dar dacă ţi-a plăcut articolul meu, mulţumeşte-mi trimiţând omul să citească articolul integral la mine. Că-i al meu.

12 gânduri despre „Urâri mai noi

  1. Vezi tu cum e, e mult mai lejer sa copiezi decat sa gandesti un pic. Nu-s de vina ei, saracii , e de vina natura umana

  2. Până la urmă, locul acestor sublime eseuri-pamflete-evocări (adunate-n mănunchi) ar fi un raft de librărie, bine luminat, aşa, ca în visurile tale. Cu drepturi de autor, departe de prădători. (Iaca şi versurile…!) Pariez că ţi-au mai spus-o şi alţii…

  3. salut,
    eu am dat citat 6 randuri din textul cu ‘odrasla’, cu apoi am dat linkul catre articolul tau pentru restul. Sper ca e ok. Nu am cerut voie deoarece, din cate stiu eu, ‘legile internetului’ spun ca e ok sa dai cittat mic, apoi link catre sursa. Daca este problema o sa ma duc sa modifc, conform dorintelor tale.

  4. hai să’ţ esplic de ce s-a instituit obiceiul de a copia articolele: pentru că sunt suficient de mulţi proşti (idioţi; incapabili) care după o vreme fie şterg articolul iniţial fie îl modifică fie modifică modul de acces la el (structura linkurilor, de exemplu). fenomenul se numeşte „link rot” în limba engleză.

    prin urmare, cine doreşte să arate altora un text care i-a plăcut are doar două opţiuni: fie copiază tot textul, fie dă link. cum a doua opţiune este cam nesigură la români …

  5. Diacritica, după cum am scris şi pe blogul meu, pe prima pagină, cel care copiază îşi pune singur ştampila „Incapabil”. Ţie nu îţi rămâne decât să îl spui la toată lumea, că s-a făcut singur de râs.
    Să fii mândră că te-au copiat, înseamnă că îţi recunosc valoarea ! 🙂

Comentariile nu închise.