Cartea românească

M-apucai să citesc Božin Pavlovski Ipocritul (Cartea Românească, 1986). Am ajuns la pagina 18 şi am dat pân-acu’ peste:

– mă-ti în loc de mă-tii

– servici în loc serviciu

– proprii săi ochi în loc de propriii săi ochi

– pentru ele trei fice în loc de pentru cele trei fiice (ele ca ele, da’ fice în loc de fiice?!)

De fapt, totu’ cam în 5 pagini. Ultimele două, în aceeaşi jumătate de pagină.

2 lei ziceam c-am dat pe ea, 2 lei face (redactarea, mă rog; romanul, e de văzut). Deşi la vremea ei a fost scumpă, 16 lei 50.

Reclame

Etichete: , ,

7 răspunsuri to “Cartea românească”

  1. Ella Says:

    Bună,

    Un pic pe lângă subiect: am văzut în DEX online trecută la paradigmă forma „succesuri” (http://dexonline.ro/definitie/succes/paradigma). Le-am scris administratorilor site-ului să-i întreb ce şi cum şi mi-au răspuns că „forma de plural „succesuri” chiar este corectă. Ea este atestată în DN (http://dexonline.ro/definitie/succes/440479), un dicționar din 1986. Eu am acasă și ediția DN din 1978 și și acolo este atestată forma „succesuri”.
    Tre’ să recunosc că sunt uimită. Eu n-am văzut-o în niciun dicţionar şi nici n-am auzit-o vreodată (până la afacerea cu Elena Băsescu).
    Tu ai ceva argumente pro sau contra?

  2. Sara Blue Says:

    Asa este, sunt multe carti scrise sau mai bine zis editate cu greseli de ortografie. Nu este vina Editurii? Din respect pt cititori ar trebuii verificate mai bine…

  3. diacritica Says:

    @Ella
    Asta-i cam ca povestea cu „s-a întunericit”, în perioada Revoluţiei. Dintr-un regionalism, era să devină formă „cu drepturi depline”, din cauză de mediatizare.

    „Succesuri” n-apare în DOOM2. Probabil o vreme au circulat ambele forme, ca la vopsele / vopseluri. Sau poate iniţial era „succesuri”, ca „eşecuri”, pe urmă a apărut „succese” şi a prevalat.

    @Anda
    Mulţumesc.

  4. diacritica Says:

    @Sara
    Din respect pentru cititori, tu ar trebui să-ţi numeri mai bine i-urile din „a trebui”.

  5. Anda Says:

    Nu, nu!
    Io-ți mulțumesc fumos!
    Ș-o să rămân p-aci, până când mi-oi acoperi toate golurile.
    Abia acum realizez cât am chiulit în școala primară 🙂
    În traducere, te-ai pricopsit cu mine pe vecie 😛

  6. Cipriana Says:

    Apropo de asta cu „mă-ti” în loc de „mă-tii”, jur că nu am văzut în nicio carte scris „neveste-tii”, ci întotdeauna „nevesti-ti”. Mi-a sunat a „Nefertiti”. Da’ am zis că-s eu proastă.

  7. diacritica Says:

    „Mă-tii”, „mamă-tii” îs vechi. Ştefania Popescu le explica deja în 1983.
    https://diacritica.wordpress.com/2011/01/30/ma-tei-ma-tii/

    E „mă-tii”, de la „mă-tei”, prin analogie cu „fetii”, de la „fetei” – de exemplu. La feminin capătă desinenţele de G-D ale substantivului.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: