Muncişi, bă? Nu muncii, mă. I-urile gândului

I-urile scribului de la Gândul, în deplina lor frumuseţe încă nealterată de corectură.



(De la batmanu. Thanks!)

Copii (şi domnu’ scrib), doar 4 verbe au infinitivul în -ii: a înmii, a pustii, a se sfii, a(-i) prii. Tot astea 4 vor avea şi viitorul, şi condiţionalul în -ii: va înmii, ar înmii.

Restul verbelor care se termină în -i se termină într-un singur -i – atât la infinitiv, cât şi la timpurile/modurile care se formează de la infinitiv: viitor, condiţional prezent. Prin urmare, scriem: ar munci, vor dori, să poată oferi.

Doi i apar numai la perfectul simplu, persoana I:

Muncişi? – Muncii.
– Dorişi? – Dorii.
– Oferişi? – Oferii.

(Vezi: i, ii sau iii – perfectul simplu.)

4 gânduri despre „Muncişi, bă? Nu muncii, mă. I-urile gândului

  1. Hai să mai punem un verb în lista respectivă, deşi este învechit: a zapcii. Ar mai fi şi a mistrii, dar nu mai apare în dicţionarele mai recente.

    Răzvan

    PS. Pentru a găsi aceste verbe am trişat puţin: am interogat direct baza de date DEXOnline, folosind SQLite.

  2. 😀
    Hehe, am făcut deja concesia cu cele 4 de mai sus. Am susținut sus și tare că verbele în i se termină în i, nu în ii, și tot așa aș susține și acu’ (pe principiul explicat pe-acolo pe undeva: că îmi asum riscu’ ca Pătrățel să scrie „m-aș sfi” – sau, mă rog, „aș zapci” -, dacă asta înseamnă să scrie „aș reuși”, „voi veni”, „aș dori”, „pot oferi” etc. 🙂 ). Dacă mai bag încă două la lista de excepții, chiar că nu mai înțelege nimic Pătrățel. 🙂

Comentariile nu închise.