Regula zilei: îmi, îţi, îşi

Întotdeauna îmi, îţi, îşi, în (câte) un cuvânt.
Niciodată cu cratimă, liniuţă, linioară.

6 gânduri despre „Regula zilei: îmi, îţi, îşi

  1. E clar.
    Însă nu înțeleg de unde au apărut variantele greșite cu liniuță/linioară/cratimă. E neesențial, dar mă mir de cei care le folosesc pentru că nu-mi dau seama de unde le scot..

  2. De-acolo de unde au apărut şi noştrii, ar fii, pute-ţi. De la mama proştilor prostiilor, mereu cu burta la gură.

  3. kesepian, cei care fac greşelile astea au auzit ei de undeva că se scrie „dă-mi”, „fă-ţi”, „văzându-şi”, cu cratimă, şi atunci îşi închipuie că întotdeauna înainte de mi, ţi, şi se pune cratimă.

  4. desi nu stiu cin’ e ziua d-soarei diacritica, si nici nu’m propun sa aflu, iata ca’m ofer si io, cu adinca plecaciune, si rushinica, prea plinu’ aportului la ‘mplinirea celor shese sute de locuri zit, cu sinje obtzinute, urmare a unei aprigi lupte pentru pace tzie, vinatorule vinat, ca greseali ortorinolaringo tot or sa mai fie, si d-soara diacritica e dama buna (sa traiasca!), sh’o sa te mai scarpine ‘ntre urechi c’o citare ‘n ordin de zi pe u.m.
    o mica piedica, romantica tare, in calea uitarii…

  5. Nikule, cred că mai bine rămâneai filosof. M-ai orbit atât cu comentariul dar și cu videoclipul.

Comentariile nu închise.