Româna Cărţii Româneşti

Primit cadou de la frate-meu voucher de Cărtureşti, cumpărat în special proză românească din 2010, pentru care m-am documentat la Horia Gârbea (mulţumesc!).
Început azi lectura – cu „Ana Maria şi îngerii”, de Radu Aldulescu (Cartea Românească, redactor – Mădălina Ghiu). Şi nimerit peste:
– pagina de gardă: virgulă lipsă (că doar pe noi tovarăşa ne-a-nvăţat să nu punem virgulă înainte de „şi”) – „Anei Maria, cea dusă la îngeri [,] şi fiului meu Marian”;
– prima pagină a romanului: virgulă între subiect şi predicat – „Doamna Mari însă avusese şansa să înveţe de timpuriu că o sumedenie de lucruri care se pretează a fi luate-n rîs şi-n bătaie de joc în particular [,] pot deveni„;
– „fiică-si„, de două ori pân’ acuma (pân’ la pagina 32 din 372, adică);
– şi bomboana de pe coliva redactării de la Cartea Românească: ” – Zii, zii… Te rog să-mi zici Remus.” (la pagina 32).

Of.
Carte la vreo 40 de lei, să ne-nţelegem. Cu hârtie de calitate, supracopertă, ţiplă, tot tacâmu’. Dacă erau atenţi şi la ortografie, se făcea prea scumpă, mă gândesc, şi n-o mai cumpăra lumea.

Reclame

Etichete: , , ,

10 răspunsuri to “Româna Cărţii Româneşti”

  1. puck Says:

    aaa nici mie nu mi-a venit să cred ce am găsit în romanele de la Cartea Românească. am citit câteva scoase prin 2006 şi de atunci am maari ezitări în a da banul. mi-a părut cumva rău de scriitori, care e şi ei oameni, şi au nevoie de corector, normal. am înjurat redactorii de carte, nume destul de fluturate prin lumea lor…

  2. Micawber Says:

    Eu am renuntat de multa vreme sa ma minunez de greselile pe care le gasesc in cartile romanesti aparute la edituri cu mari pretentii, ca de la cele mai mici nu cred ca mai astepta nimeni ceva. Sunt atat de multe si de variate, ca se sparie gandul. Uneori un corector ortografic ar face minuni (ar ramane numai greselile de punctuatie), dar nu par dispusi sa faca investitia, dau banii pe tipla in care invelesc volumele, nu cumva sa vrea cineva sa le rasfoiasca.

    Culmea ironiei e ca am gasit greseli destule in cartea unui fost corector, e vorba de Medgidia, orasul de apoi de C. Teodorescu.

    Oricum, cred ca si la capitolul ‘carti corecte’ batalia e pierduta.

  3. diacritica Says:

    Uneori un corector ortografic ar face minuni (ar ramane numai greselile de punctuatie), dar nu par dispusi sa faca investitia,

    Chestiile de genul „zii” ţi le subliniază şi corectorul moca din wordu’ MSOffice.

  4. martin Says:

    Corectorul „moca” nu e doar gratis, e şi degeaba, pen’ că redactarea şi corectura se fac în majoritatea cazurilor pe hârtie.
    Iar problema nu e pur românească. Suntem în secolul scăpărilor, aşa că trebuie să ne minunăm când nu găsim pozne, nu când găsim. Bine, sunt şi ele de mai multe feluri şi sunt chiar deranjante atunci când se înghesuie tot la fiecare pagină.

  5. diacritica Says:

    Aide, bre, nu-mi spune că R.A. s-a dus la editură cu manuscrisu’ scris de mână. 🙂

  6. Horia Gârbea Says:

    Cu plăcere (la mulțumirile de recomandări).
    Dacă R.A. ar fi tare la ortografie n-ar fi el însuși. Computer n-are: nici cu corector, nici fără.
    Dna Ghiu e una dintre cele mai bune redactorițe de carte dar are și d-sa o marjă de eroare de 3 la mie.
    Dna Ghiu mi-a redactat romanul, am avut corector, am dar eu BT după ce am citit cu lupa și tot au scăpat erori, inclusiv litere mîncate.
    Nu ne rămîne decît să ne resemnăm și să ne concentrăm la conținut. 🙂

  7. Horia Gârbea Says:

    În postarea anterioară am și omis să pun vreo 3 virgule și sînt doar 8 rînduri! Secol grăbit.

  8. diacritica Says:

    O fi dna Ghiu dintre cele mai bune, da’ când până la pagina 32 îţi scapă 2 x „fiică-si” şi 2 x „zii”, aia nu mai e marjă de eroare de 3 la mie. Şi nu-s nici virgule sau litere mâncate, pe care le mai înţeleg, oricât de inestetice ar fi. (Deşi să mănânci o virgulă tocmai în pagina de gardă nu-i doar inestetism.)
    Şi, oricum, lucrând la cartea aia, dna Ghiu şi corectorul (dac-o fi existat) nu scriau pe genunchi nişte comentarii printr-un colţ de net.

  9. martin Says:

    Marjă de eroare „3 la mie” înseamnă cam două erori pe pagină. Foarte mult. Din păcate, azi asta e o marjă acceptabilă, chiar şi la editurile mari.

  10. diacritica Says:

    Eu prin „marjă de eroare de 3 la mie” înţeleg 3 virgule, să zicem. În nici un caz „zii”. Aia intră la „marja de eroare” de la clasa a cincea.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: