Colaborări

Primesc ieri mail:

Buna ziua,
Numele meu este Pătrăţel si va contactez din partea site-ului XXXX.ro, anticariat.
Dorim sa realizam o colaborare prin intermediul blogului dumneavoastra.
Daca sunteti interesat va putem oferi mai multe detalii.

Ei, zic, dacă nu-mi zici despre ce-i vorba, eu de un’ să ştiu dacă-s interesată au ba?! Şi-mi zice:

XXXX a lansat o campanie online numita „Partener XXXX”.
„Partener XXXX” este o campanie prin care dorim sa promovam cartea si cititul in mediul online din Romania. Dorim sa realizam o retea de colaboratori in acest scop.
Prin aceasta retea dorim sa incurajam cititul.
Pentru aceasta, partenerii XXXX vor beneficia de reduceri substantiale la achizitia de carti (un voucher de 30 de ron lunar si reducere de 35% pentru ce depaseste aceasta suma, in limita a 700 de ron). Puteti folosi personal aceste facilitati de cumparare, sau le puteti oferi mai departe.
Facilitatile la cumparare se ofera cu conditia postarii pe site-ul dumneavoastra, pe prima pagina, a unui banner sau link care sa promoveze campania.
In schimb, site-ul dumneavoastra va fi promovat in reteaua noastra online (pe site-ul nostru, pe blog, in reteaua FaceBook, etc)
Acestea sunt conditiile de baza pentru a deveni colaborator XXXX.

Ha, zic. Urmează să devin celebră. Adică, mă rog, devenisem deja, da’ un plus de celebritate nu strică, nu? Îl pui deoparte pentru zile negre. Numa’ că, meschină cum sunt, în loc să zic săr’-mâna, mulţumesc, am cătat nod în papură.

Stați un pic, să socotesc pe degete:
– eu vă fac publicitate;
– dumneavoastră nu-mi dați nimic, dar îmi faceți favoarea că nu-mi luați – și anume cei 30 de lei sau 35%;
– deci ca să-mi iasă ceva de pe urma publicității ăsteia, tre’ să cheltuiesc (și anume pe cărțile dumneavoastră, și anume cât mai mult, că una e 35% din 20, alta e 35% din 200).
Oi fi eu mai filoloagă, nu știu, da’ în partea mea îmi dă cu minus, în timp ce-n partea dumneavoastră e cu plus (la publicitate și la vânzări, chiar și cu marja redusă).

În plus, dacă citeați într-adevăr blogul meu, ați fi știut că:
– sunt femeie, deci nu m-ați fi luat cu „dacă sunteți interesat” (abordarea adaptată era mai potrivită, încercați-o de-acu-ncolo);
– nu caut, căci nu doresc, căci nu am intenția să am vreodată publicitate pe blog, indiferent sub ce formă și pentru ce produse/servicii.

Și, să fim serioși, dumneavoastră nu doriți să promovați cartea. Dumneavoastră doriți să promovați cărțile vândute de dumneavoastră; să faceți, adică, cifră de afaceri în interes personal, „parteneriind” sub pretexte nobile cu saituri/bloguri cu trafic interesant – publicitate pentru care, altminteri, ar trebui să plătiți mult mai mult decât cei 30 de lei voucher lunar.

Deci nu, mulțumesc.

Rezultatul a fost că mi s-a propus o renegociere a condiţiilor – printre altele, vouchere de valoare mai mare. Of.

(Da, ştiu, mă ţiu ţin de prostii de vreo săptămână-ncoace, n-am mai scris nimic relevant etc. N-am chef, na! Da’ o să-mi treacă.)

Publicitate