Mi când poate fi completat cu mie: Mi se face sete (mie).
Mi-i când poate fi completat cu mie (mi-) … pe ei, îi (-i): Mi-i dai mâine. (Mi-i dai mie pe ei, banii.) Când mi-i dai?
Mii când e pluralul de la o mie: o mie – două mii.
Mi când poate fi completat cu mie: Mi se face sete (mie).
Mi-i când poate fi completat cu mie (mi-) … pe ei, îi (-i): Mi-i dai mâine. (Mi-i dai mie pe ei, banii.) Când mi-i dai?
Mii când e pluralul de la o mie: o mie – două mii.
Comentariile nu închise.
te rog frumos sa-mi spui cum e corect?
„Cineva i-a spus unei prietene de-a mele, aflata intr-un moment…”
de-a mele.de ale mele,de-a mea….sunt in ceata…ajuta-ma ,te rog:)
Sincer mi-e greu să cred că se pot face confuzii cu ”mi”-urile. Chiar mi-e greu.
Dac-ai vedea termenii de căutare din blogul ăsta, nu ţi-ar mai fi.
https://diacritica.wordpress.com/2009/12/16/mi-sau-m-i-si-mii/
mi-i cand poate fi inlocuit de mie imi este. de exemplu: mi-i foame. dar poate folosim asta numai la mine acasa, prin Moldova 😉 chiar si asa, e valid, nu?
E valid, da, am uitat eu să-l pun în listă.
E „unei prietene de-a mea” sau „unei prietene de-ale mele”.
„de exemplu: mi-i foame. dar poate folosim asta numai la mine acasa, prin Moldova”
In principiu se foloseste – din cate inteleg si stiu eu – cam peste tot unde „este” poate fi inlocuit (conform graiului local) cu „îi”.
Ma-nsel,diacritico?