Paul, după zilele 4+5=82 km

si-a fost moartea, prietenul meu. a fost moartea indeed. 83 km, i-am facut in vreo 21 de ore. am vrut sa alerg vreo 50, n-am putut, am alergat vreo 25. start la 9 dimineata si-am ajuns la 6 dimineata urmatoare. altii n-au ajuns nici acum. a fost groaznic, crede-ma, o sa va spun prin ce-am trecut. da-s in picioare, baaa!!! umflat, plin de basici cu sange, da’ in picioare!! doamne, am crezut ca nu se mai termina. ultimii 20 km, noaptea, prin desert, singur. imi taram picioarele, la propriu. Plin de abandonuri. De la mine din cort, unul care facuse mds de 3 ori si altul care era campion la categoria lui!! iti dai seama?? la finish, un marocan a iesit din cort si-a venit sa ma stranga in brate.  altii ieseau si ei sa ma felicite. am pus sacu-n cort si m-a busit plansu’. of cat iubesc desertul asta…

PAUL FLORIN – ROU
100

Publicitate

11 gânduri despre „Paul, după zilele 4+5=82 km

  1. BRAVO, BAAAAA! Sa ne traiesti!
    Hai, incetisor cu tata, hai ca nu mai sant „decat” f’o doo zile, si inca SI ALEA, comparativ cu ASTA, pe care „o halisi” deja… Hai, cate una pe rand!
    (Pana atunci – oblojeste-ti, tata, picioarele, ca sa te mai duca…)

    diacritico, pusesi la coada lincu’ catre articolu’ ala, in loc sa-l pui iarasi catre formularul de felicitare al cetateanului (sau sa-l fi pus SI pe ala, undeva langa…)

  2. „Stiut” ii UNA, „gasit” ii ALTA – MAI ALES pt cate-un nepriceput si-un neindemanatec asa cum sunt eu…
    REUSISEM s-o gasesc, in cele din urma, da’… am cam cautat-o… Altadata poate n-as fi avut (n’-‘oi avea) timp / energie / rabdare / etc.
    (Cred ca n-ar fi inutil ca toate articolele referitoare la el sa se incheie cu linkul respectiv.)

  3. Diacritica, eu as fi vrut sa ii trimit o poezie de incurajare ca mesaj, dar deoarece eu chiar ca nu ma pricep la poezii si nici nu il cunosc pe el ca sa stiu ce fel de poezie i-ar face placere, as vrea sa postez aici 2 diferite si sa-mi zici tu care crezi ca i-ar face mai multa placere (daca tu il cunosti cumva, macar asa ca stil, deoarece l-ai urmarit mai indeaproape de cand este in cursa asta).

    Bineinteles, oricine altcineva poate si el/ea sa isi dea opinia despre aceste 2 poezii, care v-ar crea voua personal adica mai mult sentiment de incurajare (nu neaparat legat de sport)…eu chiar ca nu pot sa ma decid intre astea 2 care m-ar incuraja pe mine mai mult (eu sunt in general sef-motivat, adica vreau sa spun imi gasesc motivatie proprie, ba chiar cred ca m-ar enerva un pic sa primesc asa o poezie de la atltcineva, chiar daca as simti nevoie cumva de vreun suport exterior de la cineva vreodata, pentru ca:
    1. m-as gandi..de unde si pana unde crede asta ca ma cunoaste CHIAR asa de bine incat sa isi dea seama el ca am EU nevoie de incurajare la faza asta acum ? Si cum de isi permite chiar sa imi trimita mie un oarecare individ aluzia ca eu as fi cumva ramas in urma sau, mai ales, ca m-as putea EU simti vreodata descurajat de ceva ?
    2. daca chiar ar fi un amic care m-ar cunoaste mai bine…m-as gandi..aoleu ! Pana si ASTA si-a facut acum o parere atat de proasta despre mine incat ma vede chiar cazut la pamant, oare ce-or vedea si crede ALTII care chiar nu ma cunosc despre MINE ?
    3. si mie NICI nu-mi plac poeziile, de la bun inceput cand ma intalnesc cu toti (chiar asa real in real life) eu le spun/transmit cumva clar mesajul asta la toti: NU poezii, NU poezele fata de mine ALDRI ! (aldri=”niciodata”, pe norvegiana)…deci m-as gandi: SI ASTA VREA SA MA SCHIMB EU DUPA SPECIFICATIILE SALE…yucky, yeach… ! (=greatza totala)
    4. daca chiar ar fi cineva care chiar stiu eu ca tine mult de tot la mine si chiar imi vrea binele, adica in cazul meu nu poate fi decat tata, eu atunci as accepta poezia, as zice politicos multumesc, dar recunosc sincer ca:
    a) nu as citi-o decat poate asa pe sarite;
    b) m-as simti dezamagit ca tata imi trimite mie poezii ca si cum as fi un bebe (desi il inteleg la faza asta, ca toti parintii din lume te vad ca pe un bebe chiar si daca ai 85 de ani si ei 115, tot asa te vad !), insa totusi m-as simti usor dezamagit ca nu matrateaza si el asa mai ca un adult, dar tot as inghiti-o si n-as zice nimic;
    c) m-as simti apoi vinovat si pt. ca nu am citit poezia trimisa special pt. mine de tata plus pt. ca nu par fata de tata ca sunt indeajuns de tare sau de bun sau de destept sau de descurcaret de simte el tocmai acum nevoia sa imi trimita poezii de incurajare

    ABIA LA URMA DE TOT mi-ar da si mie prin gand ideea ca poate tata de fapt a trimis poezia ca sa se simta de fapt EL mai bine ca de fapt ii e dor de mine, dar nu voia sa ma baraie pe mine la cap cu cicaleli de genul: ai mancare, ti-e frig, ai bani, te descurci, si a vrut si el sa schimbe un pic macazul fata de mine, deci tot pt. mine sa fie mai bine s-a gandit !

    SI PE URMA, abia la urma de tot… imi vine nod in gat si chiar un pic de lacrimi in ochi si ma gandesc nu numai la tatal meu dar si la alti tati carora le e poate dor in clipa asta de copii lor, si PRECIS sunt MULTI in Romania de genul asta, ca majoritatea din noi suntem plecati si rasfirati care pe care incotro prin lume, unii de voie, altii de nevoie, altii chiar trimisi. Cum sa nu-ti vina nod in gat si chiar sa plangi un pic cand te gandesti la atatia tati „parasiti”, lasati in urma ?

    Urmeaza poeziile alea 2.

  4. THE OPTIMIST CREED
    By Christian D. Larsen

    Be so strong that nothing can disturb your peace of mind.

    Talk health, happiness, and prosperity to every person you meet.

    Make all your friends feel there is something in them.

    Look at the sunny side of everything.

    Be as enthusiastic about the success of others as you are about your own.

    Forget the mistakes of the past and press on to the greater achievements of the future.

    Give everyone a smile.

    Spend so much time improving yourself that you have no time left to criticize others.

    Be too big for worry and too noble for anger.

  5. MY COMFORT ZONE
    By Author Unknown

    I used to have a comfort zone where I knew I wouldn’t fail.
    The same four walls and busywork were really more like jail.
    I longed so much to do the things I’d never done before,
    But stayed inside my comfort zone and paced the same old floor.

    I said it didn’t matter that I wasn’t doing much.
    I said I didn’t care for things like commission checks and such.
    I claimed to be so busy with the things inside the zone,
    But deep inside I longed for something special of my own.

    I couldn’t let my life go by just watching others win.
    I held my breath; I stepped outside and let the change begin.
    I took a step and with new strength I’d never felt before,
    I kissed my comfort zone goodbye and closed and locked the door.

    If you’re in a comfort zone, afraid to venture out,
    Remember that all winners were at one time filled with doubt.
    A step or two and words of praise can make your dreams come true.
    Reach for your future with a smile; success is there for you!

  6. Sorry fata de vorbitorii principali de limba franceza sau spaniola, sau italiana, sau germana, sau de alte limbi, inclusiv maghiara si turco-tatara (!), nu am gasit decat in engleza (de fapt nici n-am cautat din alelalte, ca mie chiar ca nu-mi plac poeziile, asta mai lipsea sa caut si in alte limbi !)

  7. Trimite-i ce crezi tu de cuviinţă, numa’ mai pe scurt decât scrii aici. 🙂
    Oricum, când s-o-ntoarce o să-i zic să citească şi comentariile de pe aici.

  8. Eu chiar ca ma simt un pic vinovat acum, nu stiu de ce, cred ca asa din punct de vedere al constiintei sociale…sa stiti ca eu m-am gandit in clipa asta la tzigani, era si inevitabil sa nu ma gandesc, ca totusi au fost pe mai multe bloguri de limba romana in ultima vreme topice deschise de multi despre aceasta fractiune relativ importanta din societatea romaneasca de azi, majoritatea comentariilor de pe ele erau pline de frustrare fata de:
    1. problemele sociale din romania in legatura cu soarta si comportamentul social al etnicilor romi;
    2. imaginea Romaniei in afara tarii.

    Eu personal am doar 2 chestii care ma fac sa ma simt neconfortabil re. tziganii romani:
    a) inca de pe cand eram in Romania, pe mine ma enerva obiceiul asta relativ ilegal si in fond in principal daunator si abuziv fata de chiar copii lor de a-si forta fetitele de numai 12 ani (deci FARA nici o capacitate de consimtamant legal in nici-o privinta) de a se marita prematur cu diversi; e o chestie de cultura, dar totusi este o chestie atat ilegala cat si abuziva fata de copii, deci cineva intr-o tara civilizata trebuie totusi sa puna piciorul in prag aici, ca oricat de toleranti si intelegatori am vrea sa fim fata de obiceiuri culturale la diverse minoritati, cand e vorba de copii, INTOTDEAUNA INTERESUL LOR TREBUIE SA PRIMEZE, deci, pe engleza, TRUMPS ALL. (ganditi-va numai, de exemplu, la practica barbara a circumciziei feminine care este iunterzisa prin lege in toate tarile civilizate din lume , dar care din pacate INCA afecteaza multe fetite din tari Africane mai ales, dar am citit si ca din unele tari asiatice si orient apropiat, ba uneori si pe furis + ilegal se mai practica si in unele tari civilizate, si degeaba ii aresteaza pe urma pe parinti ca raul s-a comis deja)

    b) in strainatate acum fiind, eu mai vad si niste activitati ilegale mai proeminente, si au de a face TOT cu abuzul si exploatarea copiilor, si aici e vorba si de baieti si de fete minori/minore (deci sub 18 ani dpodv legal general, desi printre ei sunt si unii care au deja si ceva raspundere legala proprie, intre 15 sio 18 ani, care astfel devin si ei delincventi, dar tot e rau, ca doar nu vream sa avem mai multi delincventi nicaieri, plus ca majoritatea cazurilo apar tot din cauza de abuz si exploatare cronica care incepuse mai mult ca sigur fata de ei inca inainte sa implineasca ei 15 ani) de origine etnic roma care sunt exploatati in mod grosolan, direct traficati in tari straine de proprii lor parinti sau clan, antrenati si incurajati la participare in activitati ilegale, inclusiv, din pacate prostitutie, nu numai simple furtisaguri.

    Uite ce poezie in engleza si romani am gasit eu re. si tendinta romilor de a-si descuraja copii sa mearga la scoala (si totusi scoala este si ea utila pt. socializare daca nu si pentru altceva, ca doar nu vrem sa le pretindem la toti sa devina ingineri sau profesori, dar totusi sa se comporte cat de cat OK printre semeni vrem sa ii invatam pe toti copii, mai ales ca bazele caracterului moral acum se „toarna”, inainte de max. 16 ani.

    Monika Polakova,
    Age 11, Elementary School Valtická, Breclav
    Our Children
    Our children still don’t go to school.

    They still don’t know how to read or write.
    Not until they go to the big school do they learn everything.

    Our children are little, tiny.
    They still know nothing about life.
    They will find out everything when they grow up,
    these our Romany children.

    Amare chavore
    Amare chavore mek andre skola
    na phiren
    jon te genel, te pisinel mek na
    dzanen.
    Jon pes savoro mek ca sikhl’ona
    sar andre bari skola dzana.

    Amare chavore cikne, ciknore
    le dzivipnastar nic na dzanen.
    Savoro sikl’ona sar
    avri barona
    amare romane chavore.
    ––

    OK, eu chiar ca am termminat cu poeziile, stiu ca asta era off-topic, NU e potrivita pt. incurajarea nimanui, este de fapt o lamentatie simpla. Dar daca tot o aveam in dosarul de poezii si chiar ca nu stiam unde sa o pun, am pus-o si pe ea aici, unde am mai pus si alte poezii pt. atleti, si eu tot ce pot sa le urez copiilor romi din Romania este ca si dintre ei sa se ridice o data cativa atleti de renume mondial, ca cu aia ne place tuturor sa ne mandrim la toti, si eu CHIAR ca mi-as dori ca oricine e porofesor acum in Romania sa isi incurajeze toti elevii romi sa participe cat mai mult la orele de sport si educatie fizica, ba chiar sa le duca la clasa pozele astea frumoase despre cursa lui Paul, ca eu chiar cred ca ar putea fi folositoare pentru copii romi, si poate chiar sa isi incurajeze copii din clasele lor sa trimita si ei mesaje simple de incurajare fata de Paul acum, fata de alti sportivi/atleti romani mai tarziu, si tot asa mai departe, ca eu sincer cred ca antrenarea lor in astfel de activitati la scoala chiar acum cand vorbim este potential utila si pt ei so pt ceilalti copii ne-romi din clasa. Eu zic asta doar just in case, deaoarece sunt sigur de fapt ca cei dintre dvs. care chiar sunt profesori de scoala primara si generala probabil ca faceti acest fel de activitati in clasele dvs. de mult de tot deja.

  9. Hai, Paul, tot înainte! Și nu uita: nu contează pe câți, și cu cât îi depășești. Contează că ești acolo, că lupți să te autodepășești, să fii mâine mai bun decât ai fost ieri. Un act de mare curaj…
    Suntem alături de tine, oricare ar fi rezultatul!

Comentariile nu închise.