– Băi Paule, da’ cum ai reuşit, mă, să termini etapa aia?
– N-am fost eu acolo. Din paşii ăia, mulţi au fost ai voştri.
Şi o zice pe bune.
Ai voştri, inclusiv ai voştri, care l-aţi urmărit şi pe blogul ăsta. Mulţumesc.
Paul m-a aşteptat în seara asta la aeroport.
Că Discovery îl aşteaptă pe Paul Dicu când se întoarce de la Marathon des Sables, iar Paul Dicu o aşteaptă pe diacritica când se întoarce de la Lyon. 🙂
Am reusit, intr-un tarziu, sa ajung la un calculator. Nu pot sta prea mult, dar vreau neaparat sa va multumesc cosmic, voua, celor care ati facut posibila realizarea asta si-ati crezut in mine si-n dementa asta frumoasa. Am sa revin mai incolo cu povestile si raspunsurile la tot ce mi-ati scris, acum voiam doar sa va spun ca sunt … bine 🙂 Oarecum dezghiocat, dar fericit cum nu se poate inchipui. Si asta datorita voua. Va iubesc groaznic.
http://www.facebook.com/media/set/fbx/?set=a.203813836306671.46158.100000341694373&l=266a8dfb3b
diacritica 
😀 Bine v-ati intors amandoi!
Generos din partea lui Paul. Felicitări încă o dată! … Şi chiar dacă o parte din paşi „au fost ai noştri”, direcţia a fost lui.
neconventzional vorbind, io n’am prea simtzit mare lucru, ceea ce va doresc si d-voastra!
bine v’atzi ‘ntors sanatosi!
Mie mi-a ramas si nisip in incaltari ! 😀
Mie incaltarile imi sunt (aprox) curate, da’ inca mai gafai si am palpitatii.
CUM (Biiip!) sa faci ASA CEVA? Si – CULMEA – sa mai SI supravietuiesti! (Asta dupa ce ai facut-o FIZIC, ca altfel… psihic (vorba lui) am facut pana si eu fo cativa kilometri deodata cu el*.)
* Era sa scriu „impreuna cu el”, da’ el se grabea, pe cand eu m-am strofocat (DOAR psihic) nitel in zori si pe inserat, iavas – fara bagaj si cu pauze, ca altfel muream EU, nu EL…)