Răspunzându-i aici lui armyuser mi-am adus aminte că amicul martin m-a-ntrebat mai demult despre amantlâc. Şi cum am multe treburi şi nici un chef să le fac, am purces să mă informez despre amantlâc şi originea dumisale.
În primu’ şi-n primu’ rând, sauf erreur de ma part, nici un dicţionar nu-l pomeneşte. Orişicât, mie-mi pare că-i format cu sufix turcesc, aşa că am purces să caut alte -lâcuri. Ştiam că mai sunt, da’ cu chiu cu vai mi-am adus aminte numai de samsarlâc. Ghinion, nu zice de sufix, zice numai de simsarlık, care-i ocupaţia samsarului. Sufix, carevasăzică. Samsăreală, cum ar fi. Purced să caut despre sufixul –lık şi iaca peste ce nimeresc prin wiki:
Turkish
-lik
O -eală, cum ziceam. Amănţeală, cum ar fi. (Ce-i drept, n-am stat să verific dacă şi cât din ce zice wiki e adevărat. Şi e drept şi că wiki zice de -lik, nu de -lık. Că i şi ı îs chestii diferite, nu-mi dau seama dacă wiki a scris i din lipsă de ı sau pentru că zice de alt sufix. 😀 )
Update: Uite că l-am găsit şi pe-lık:
Suffix
-lık
- -ness
- -hood
- -ship
- arkadaş > arkadaşlık friend > friendship
- … container
diacritica 
Mă gândesc c-ar mai fi şi savantlâc. Iniţial mi-am zis că o fi din cauza terminaţiei în -nt, dar n-am avut timp să-mi verific teoria, aşa că o las în suspensie.
Mai văd în DEX că există şi berbantlâc, crailâc, haimanalâc, caraghioslâc, calabalâc…
Aşa, aşa, că ştiam eu că există, da’ nu-mi venea nici unul, al naibii!
Oare şi şaşlikul rusesc (шашлик), ajuns acolo pe filieră tătară (şışlıq) o fi pe aceeaşi structură?
Da’ ilic? 😀
Clar, ca şi mezelic / mizilic, babalâc, samsarlâc, hagialâc, surghiunlâc, caraghiozlâc, hamalâc etc. 😀
Or’cum, de remarcat babalâcul de mai sus…
Ti-a evadat… diacritica de pe „î”? 😛 :lol”
Zici de -lık şi -lik? Îs chestii diferite literele alea.
Mda… IAR n-am fost atent! (Daca ar fi fost cu diacritica ar fi trabuit sa fie „â”, nu „î”, ca nu era ultima litera.
Singura… (sa zicem „scuza”): HABAR N-AVUSESEM ca exista SI respectiva litera fara diacritica peste ea… (In CE limba? In turceste? Ca-‘n romaneste n-as prea crede sa existe…)
Tu ai citit articolul? 🙂 De turcă e vorba.
Pai il citii, da’ parca zisesem deja ca acuma se pare ca n-am capu’ cu mine… (ca doar nu era sa scriu ca nu-l am LA mine! 😛 😆 *)
*Poate de data asta-mi reuseste sa postez emoticonu’ cu rasu’, nu un sir de semne grafice, ca adineauri…
Pont, poate ajuta pe cineva, si eu am aflat de putin timp: pe dexonline se poate cauta cu wild carduri. De exemplu: toate cuvintele care se termina in …lâc se cauta cu *lâc. Asa gasim, de exemplu, inginerlâc :D.
Diacritica, faci o treaba foarte buna cu blogul asta, felicitari!
Saru’mana, Ella! Incercam sa bagam la „doxa”, la „memento”.
geambaşlâc
Intrebarea (retorica, de altfel) e daca aceia care au dat exemplele de mai sus le si utilizeaza sau numai le-au gasit in alte scrieri. Cu „n” ani in urma, tatal meu utiliza curent cuvantul „geamlâc” pentru un mic geam de la capandura de pe acoperis.Facea ca M.Jourdain : de o viata nu stia ca uzeaza de un cuvânt cu o terminatie turceasca. Totusi, nu inteleg de ce nu-i spunea simplu „geam”….Acest sufix nu mai este productiv in lb.romana si nuanta semantica redata cu el tine deja de arhaic, de parfum de epoca, de plin secol al XIX-lea….
@Marco Polo
(Chiar daca intrebarea este retorica, spun aici ca:) Eu am dat exemplul geambășlâc fara sa am habar daca se foloseste sau nu in lb. romana vorbita curent. Am cautat (la o anumita ocazie care nu avea nici o tangenta cu teoria limbii) sinonime pentru ‘tocmeala’, ‘targuiala’, si am dat peste geambășie (in dexonline), iar acolo am aflat ca exista si (sinonimul) geambășlâc.
@ yvonne
OK! Nu voiam decat sa subliniez ca societatea evolueaza, ca dispar meserii cu cuvintele lor specifice si ca doar in scrierile artistice mai apar arhaisme sau in cele jurnalistice pentru captarea atentiei sau….”pour épater la concierge”….. :))))) In vocabularul activ nu mai exista arhaisme aproape deloc. Acum sunt….”englezisme” ! M-as mira sa aud pe cineva VORBIND astazi cu arhaisme. Numai bine !