Acolo, la „Marathon des Sables”, a văzut un maratonist bătrân şi orb

Iar cel mai tânăr era un puşti de 16 ani, venit cu taică-su.
Un interviu cu Paul Dicu aici.

Şi-nc-un articol dincoace.

Anunțuri

Etichete: ,

8 Răspunsuri to “Acolo, la „Marathon des Sables”, a văzut un maratonist bătrân şi orb”

  1. Marco Polo Says:

    Asadar din text vedem ca persoana este si tânără (deci deja nu mai e copil), ca e un puşti (deci e totusi copil, dar sa o luam ca pe o figura de stil !) si are si 16 ani, deci este aproape iesita din adolescenta…..Mai rau ca la….Ploiesti !
    Cum trebuia zis : Iar cel mai tânăr era un „participant”, „competitor”, „alergator”…etc… de 16 ani, venit cu taică-su. De fapt, cu „taică-său” , -su fiind admis doar in nivelul (registrul) familiar, colocvial.

  2. Marco Polo Says:

    „Românul care a învins demonii şi deşertul”

    Alaturarea celor doua complemente directe ma duce cu gandul – acum dupa sarbatorile religioase de primavara – la o nastrusnicie care, in Evul Mediu, te-ar fi trimis direct pe rug : Iisus Cristos era ….”Românul care a învins demonii şi deşertul” ….. Doamne, iarta-ma !!!!!!

  3. joedoe Says:

    Foarte interesantă lecţia de viaţă din interviu. Văzându-l aşa de lung, am crezut că o să citesc doar câteva pasaje şi gata. Stilul exprimării şi ideile însă, recunosc că m-au prins.

  4. diacritica Says:

    Paul o să-şi spună povestea într-o carte. Să vezi acolo lecţie de viaţă! 🙂

  5. joedoe Says:

    Deşi promite să fie incitantă cartea, pericolul e că în lumea de azi puţini îşi mai sacrifică timpul ptr a citi texte lungi (dacă nu sunt nevoiţi). Mă tem că viitorul cărţilor e sumbru, fiind înlocuite treptat de pastile TV sau Internet. Dacă cineva vrea să-şi transmită mesajul cu impact maxim, e aproape obligat să apeleze la cele două, altfel va rămâne un ilustru anonim, în ciuda ideilor generoase şi farmecului sau talentului. Sper să mă înşel totuşi (ptr că acest om are cu adevărat ce spune, plus farmec în exprimare), iar cartea să fie un real succes.

  6. diacritica Says:

    Mda, acelaşi discurs mi-l ţinea cineva acu’ vreo 15 ani. Iaca că-ntre timp nu doar că n-a murit vreo editură din lipsă de clienţi, ba chiar s-au înmulţit. Editurile. Nu chiar ca ciupercile după ploaie, da-n orice caz îs mult mai multe decât în 1996.

  7. VictorCh Says:

    La prezentarea maratonului am vazut pozele.
    CUM (Biiip!) sa treaca UN ORB prin campiile alea cu bolovani? E greu si pe nisip (ca nu-i asfalt – are denivelari si se impleticesc pasii), da’ printre bolovanii aia CUM sa treaca? Cre’ca nici „tarsaindu-se” (pipaind permanent drumul cu un baston), nici macar condus de amandoua mainile de catre alte doua persoane… (CUM sa stie ANUME CAT sa ridice piciorul ca sa ajunga PE sau sa treaca PESTE, ca nu-s trepte agale? Sau CAT sa devieze lateral miscarea piciorului si CAT de lung sa faca pasul pt ca ocolind un bolovan sa nu i se loveasca piciorul de acesta – sau de altul de alaturi / de „dupa”?)
    Si CUM sa escaladeze (ORB!) faleza?
    Oare i s-o fi aprobat ocolirea acelei / acelor portiuni? Sau sa fi participat „hors concours”, fara acea etapa / acele etape cu bolovani / cu stanci?

  8. VictorCh Says:

    Marco Polo: „…Iisus Cristos era ….”Românul…”
    Hm! In tineretea mea eu aflasem ca principiul rachetei cosmice a fost inventat de Lomonosov si becul electric – de Edisonov.
    Acu’ crezi ca noi, romanii, vrem sa fim „mai cu mot” decat rusii si sa ne „arogam” un „personaj” si-mai-si?

    diacritica: „Paul o să-şi spună povestea într-o carte. Să vezi acolo lecţie de viaţă!”
    Este CU ATAT MAI „lecţie de viaţă” cu cat NU incearca sa fie asa ceva… (sau cel putin mie asa imi pare.)
    „Iaca că-ntre timp nu doar că n-a murit vreo editură din lipsă de clienţi, ba chiar s-au înmulţit. Editurile.”
    Consideri ca ACEASTA informatie (numarul editurilor) este relevanta in contextul dat? Eu cred ca nu. Mai „interesant” (in opinia mea) ar fi – nici macar numarul de titluri, sau tirajul individual al fiecarui titlu in parte, ci totalitatea tirajelor „trase”, ba chiar MAI MULT decat atat – totalitatea numarului de exemplare nu tiparite, ci si vandute PLUS cele „luate” de la biblioteci (neavand posibilitatea sa verificam numarul nici al celor cumparate care au si fost citite, nici al eventualei citiri a exemplarelor aflate deja – poate mai demult – prin bibliotecile personale ale diferitilor cetateni – spre ex, copiii mei (si prietenii / colegii lor) respectiv prietenii mei (si copiii acestora) pot – daca vor – sa citesca (intens) din biblioteca mea (este adevarat, nu din scriitorii contemporani) vreo cativa ani fara sa cumpere vreo carte).

    joedoe: „…în lumea de azi puţini îşi mai sacrifică timpul ptr a citi texte lungi (dacă nu sunt nevoiţi).”
    Hm! Stiu si eu? Chiar si lasand deoparte posibilitatea de lecturare „de pe net” (cel putin a UNOR titluri si autori) (eu am avut o FOARTE placuta surpriza in acest sens din partea copilului (mare – prepuber – al) unei cunostinte apropiate, care – desi „nu-l vedeai niciodata cu o carte in mana” si „statea toata ziua cu nasul in calculator” – mi-a dovedit (intr-o imprejurare oarecare, intamplator – ca doar nu-l examinam!) ca avea o surprinzator de bogata – pt varsta sa – cultura literara), fa dumneata (daca traiesti in Romania) un experiment: du-te la biblioteca la sectia de imprumut si vezi CATE titluri de lucrari de dimensiuni impresionante (din creatiile lui Sadoveanu, Rebreanu, Preda, Tolstoi, Dostoievski, Balzac, Hugo – sau ale lui Jules Verne, Frank Herbert, A. si B. Strugatski, Asimov etc) NU sunt disponibile, fiind „date”…

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: