Prezumţia, licită şi i~

Realitatea

Prezumţia de ortografie, de exemplu, e o prezumţie licită, inclusiv în cazul ziarişilor.
Prezumţia de prostie, în schimb, e o prezumţie ilicită, da’ numa’ când se aplică ziariştilor. Când o aplică ziaristul altora, e licită.

(Copii, noi spunem şi scriem prezumţie, fără p înainte de ţ. Care prezumţie e o presupunere, deci n-are cum să fie licită sau ilicită.)

Acestea fiind spuse, sunt de acord cu Curtea Constituţională – eliminarea menţiunii că „carcterul licit al dobândirii averii se prezumă” e suprimare a dreptului fundamental de-a fura liniştit.

Etichete: ,

11 Răspunsuri to “Prezumţia, licită şi i~”

  1. Maria-Magdalena Says:

    Amin!

  2. Marius Delaepicentru Says:

    Şi cine are preemţiune de asumţie a prezumţiei?

  3. Marius Delaepicentru Says:

    Eu continuu să scriu prezumpţie. Că nu e în main stream nu mai depandă de mine, ci de spiritul copyos şi păstos al vremii.

  4. diacritica Says:

    Nu că te-ar fi întrebat careva cum scrii tu…

  5. F.M. Says:

    Nu vreau să-l scuz pe ziarist, dar, când, pe drumul dintre „simt” şi „prezumtiv”, faci slalom printre „prompt”, şi „somptuos”, şi „simptome”, cum să n-o dai câteodată în bară, dacă n-ai nici schiuri bune?
    Ţi-am mai scris cândva că am primit o grămadă de mesaje (de la dascăli!!!!) prin care mi se mulţumea pentru „promtitudine”.
    După cum vezi, unii bagă „p”, alţii scot „p” 😀 😀 😀 , iar rezultatul e f…aultarea limbii mume.

  6. armyuser Says:

    Dicţionarul de neologisme din 1986, citat pe dexonline, consemnează şi forma „prezumpţie”.

  7. Zina Says:

    Ehe, prezumţie ori prezumpţie, esenţa e în ultimul paragraf…Dar dacă se va elimina şi prezumţia de nevinovăţie a oricărui anchetat ?… Mişcarea asta pare că atacă dreptul de a fura, dar dacă are bătaie mai lungă ?

  8. vlad Says:

    Parerea mea e ca moral ar fi ca atunci cand cineva te acuza de ceva (ca ai furat, spre exemplu) sa aduca si ceva argumente/dovezi. Nu sa acuze random si tu, acuzat fiind, sa trebuiasca sa aduci dovezi prin care sa te aperi.

  9. diacritica Says:

    @armyuser: Da, dar nu despre norma de la paşopt e vorba, ci despre norma actuală. Că la norma actuală (succese) fac referire toţi când îi sar în cap Elenei Băsescu, nu la norma aceluiaşi Dicţionar de neologisme din 1986, care accepta şi succesuri.
    @Zina: E vorba de eliminarea menţiunii că „caracterul licit al averii se prezumă”. N-are treabă cu prezumţia de nevinovăţie a persoanei, ci cu faptul că Fiscul tre’ să aibă dreptul să te-ntrebe (din senin) cu ce bani ţi-ai cumpărat merţanul, iar tu să fii obligat să te execuţi cu dovada veniturilor realizate. Mi se pare elementar. (Prezumţia de nevinovăţie intervine ulterior, dacă eşti acuzat.)
    @vlad: Nu că te-ar fi întrebat cineva care-i părerea ta.

  10. armyuser Says:

    Mă miră că în cazul lui „prezum(p)ţie” nu s-a păstrat abordarea formă tolerată contra formă preferată din motive de uşurinţă în pronunţie. În maniera aceasta, nici „optsprezece” nu ar trebui să aibă o viaţă prea lungă, cu cele cinci consoane succesive.

    Şi da, dacă suma valorilor bunurilor achiţionate depăşeşte suma încasată, există o problemă pe care fiscul trebuie să fie abilitat să o clarifice fără nici o complicaţie. Ce te faci când valoarea declarată a bunurilor cumpărate este sub valoarea reală (cum se întâmplă de cele mai multe ori în realitatea politică, pentru a masca mita)?

  11. diacritica Says:

    Nu-i vorba doar de valoarea declarată, ci şi de valoarea estimată – că doar de-aia e Fiscul Fisc. Şi dacă ceva i se pare dubios, Fiscul trimite cazu’ la Procuratură, întru analizare. Şi abia când – şi dacă – Procuratura decide începerea urmăririi penale şi dăşchide proces, abia atunci, zic, intervine prezumţia de nevinovăţie (adică te consider nevinovat până când Procuratura produce dovada vinovăţiei tale).

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: