A fost Doamne-Doamne pe plajă!

Urc pe Karatzali înapoi către casă. În faţa mea un puşti aleargă plângând după o fată pe trotinetă. Traversează Mircea, o maşină îl claxonează şi pune frână brusc – asta mai lipseşte, să-l văd luat pe capotă. Niţel mai încolo fata se-ntoarce la el: Ce-ai, mă, ce-ai?! Stai aici până mă-ntorc eu!
Şi stă. Plânge şi stă.
Îl ajung din urmă – are vreo trei ani, pantaloni scurţi, şiroaie pe faţă şi pe burtă, de la lacrimi, de la pepene, cine mai ştie. Ce-ai păţit? Îmi povesteşte plângând în limba lui de 3 ani. Nu pricep o iotă. Că nu-ţi dă şi ţie trotineta? Da! Ei, lasă, stai aici cuminte, că o să vină şi o să te lase şi pe tine. Da’ nu mai plânge. Da? Da. Îşi trage nasul şi nu mai plânge. (Ia te uită ce puteri magice am!) Da’ data viitoare să treci strada pe la trecere. Ştii, da? Da. Pe dungile alea albe, da? Da. Aşa o să treci data viitoare? Da. Promiţi? Da.
Plec.
Mă strigă din urmă. Zice ceva, nu-nţeleg ce. Mă-ntorc.
A fost Doamne-Doamne pe plajă!
L-ai văzut tu? Da, am fost pe plajă. Vorbeşte-n limba lui, dă din mâini şi din picioare, zici că-mi povesteşte un film cu Cichicean.
A fost Doamne-Doamne pe plajă şi a spart geamu’ la o maşină!

Anunțuri

Etichete:

15 răspunsuri to “A fost Doamne-Doamne pe plajă!”

  1. Rudolph Aspirant Says:

    Mi-a placut mult povestea, ca mie imi plac povestile cu copii tristi gen Cuore, Oliver Twist, etc., dar totusi nu am inteles ce legatura avea „Doamne-Doamne de pe plaja” cu intamplarile descrise mai devreme, si mi s-a parut ca a fost o tranzitie brusca si neasteptata de la povestea romatica clasica cu copilul la ultimul paragraf de gen suprarealist. Asa in mare inteleg ca D-zeu iubeste animalele si copiii, dar, totusi, ultimul paragraf mi s-a parut fara legatura.

  2. diacritica Says:

    Rudolph, aia îmi povestea copilu’. C-a fost Doamne-Doamne pe plajă şi a spart geamu’ la maşină.

  3. Marco Polo Says:

    @Rudolph Aspirant:
    După poveşti, prima carte indicată de ai mei să o citesc, a fost „Cuore”.Şi acum rămâne cartea mea de căpătâi.Inegalabilă!Un adevărat tratat de morală, de bun-simţ şi de pedagogie adresat copiilor şi nu numai!Trăirile prichindeilor au fost cam aceleaşi în toate epocile.Mă uit la câţiva maeştri olandezi care au redat interioare cu copiii epocii lor, cu jocurile şi cu jucăriile de pe atunci (sec.XVI-XVIII) şi compar cu ceea ce am văzut şi ştiu eu.Cred că nu e mare diferenţă.Doar amprenta epocii se observă, gesturile rămân aceleaşi.
    Puştiul de mai sus era nesupravegheat, singur şi neajutorat, adica nedădăcit.Nu cred că el şi cu fata proveneau dintr-o familie înstărită căci, de era aşa, ei s-ar fi jucat cu jocuri electronice, la vreun laptop, şi nu cu o biată trotinetă – care era la modă pe vremea mea – cine ştie cum căpătată şi aprig disputată de cei doi beneficiari minori.Sper ca acel „Dumnezeu” de conjunctură să nu fi fost chiar Primarul de la care provin şi se împart ajutoarele şi care poate fi uşor asimilat cu Divinitatea în ochii anumitor pături sociale.Să fi fost doar un excentric, eventual generos cu copiii, care, cu gesturi de beizadea modernă la volanul vreunui bolid tunat, să fi lovit din trufie, chiar pe plajă, vreo sărmană maşinuţă mai modestă…..
    Remarc cu satisfacţie implicarea civică a autoarei în acest caz şi răbdarea de a-i explica puştiului pe unde să traverseze. 🙂

  4. Răzvan Says:

    N-am înțeles două lucruri:
    1. Cine-i Mircea? puștiul?
    2. Cum a spart Doamne-Doamne geamu’ la mașină? (dar poate asta n-ai înțeles nici tu; sau poate poți să-mi explici doar prin gesturi…)

  5. diacritica Says:

    Mircea, în jargonul local, e Mircea cel Bătrân, adică strada. Perpendiculară pe ailantă, Aristide Karatzali.
    Iar chestia cu Doamne-Doamne şi geamu’ numai puştiul ţi-o poate explica.

  6. soul_sing Says:

    Salutare
    sti ce inseamna asta Diacritica? Te intelegi cu pruncii, ei iti explica chestii…urmatorul pas e sa aduci tu unul pe lume 🙂
    Eu am unul de 2 ani si 7 luni (suntem la faza de povestit ce vedem, o data…de doua ori…de multe ori acelsi lucru 🙂 e superb sa il asculti…

  7. F.M. Says:

    Există părinţi care cred că îşi cresc copiii cu frica de Dumnezeu dacă îi sperie cu puterea lui de pedeapsă. O şi văd pe mama copilului spunându-i „Vezi, l-a bătut Doamne Doamne şi i-a spart geamurile de la maşină pentru c-a fost rău, aşa că stai în loc să nu te bată şi pe tine!”.
    Sau poate nu e aşa. În cazul ăsta D D poate fi, cum spuneţi şi voi, vreun „tătuc” care fie taie şi spânzură, fie dă de pomană.
    În altă situaţie, copilul o fi auzit vreo discuţie de genul:
    -Măi, cine i-o spart maşina lu’ ăsta?
    -Dumnezo ştie!
    😀

  8. Rudolph Aspirant Says:

    @Diacritica: aha ! m-am prins ! Fusesem derutat nu numai de lipsa de ghilimele, ca asta nu ma deranjase mai sus in acelasi text, ci mai ales de faptul ca expresia „Doamne Doamne” nu este de obicei folosita de copii, ci de bunicii lor cand incerca ei sa le povesteasca copiilor mici despre D-zeu, de obicei in scop moralizator: „Vezi ca te vede Doamne Doamne ca nu esti cuminte !”, si de aia copiilor le e de fapt un pic frica atat de expresia asta cat si de tipul ala „Doamne Doamne” reprezentat de expresie, si de aia nu prea ii folosesc ei numele in mod spontan. Faptul ca a folosit expresia asta fata de tine inseamna ca a „bagat la cutiuta” si indemnul ala moralizator de a trece strada pe unde trebuie, te-a identificat cu cineva cu autoritate in care poate avea incredere (la fel cum probabil are incredere si fata de bunica care-l creste), si ca ai reusit sa-l consolezi, sa-l faci sa vorbeasca cu tine, sa-ti povesteasca ce a patit el, etc.

  9. Rudolph Aspirant Says:

    @soul-sing: faptul ca Diacritica s-a oprit in loc la plansul copilului nu e o chestie asa de neobisnuita sau care arata vreun talent deosebit re. comunicarea cu copii. Oamenii maturi sunt dotati cu reactie automata de a deveni ocrotitori cand vad un copil mic perceput ca vulnerabil in suferinta sau primejdie acuta. Femeile, in situatie de criza, de obicei folosesc cu precadere comunicarea verbala pt. a-si diminua anxietatea provocata de cazul respectiv si a cauta solutii in mod cooperativ. Barbatii de obicei ar avea tendinta de a reactiona fizic, de a face ceva concret, nu de a vorbi prea mult cand e vorba de a gasi o solutie la anxietatea generata de diverse situatii. De aia, Marco Polo s-a si gandit imediat instinctiv ca copilul ala ar putea fi nesupravegheat, adica prima lui reactie ar fi fost sa-l ia la sub brat si sa-l puna inapoi in curtea bunicii, fara sa-l mai intrebe ceva !

  10. carmen Says:

    Nu stiu de ce am sentimentul ca diacritica s-a procopsit nu cu un „adjuvant” in ale exemplelor gramaticale, ci un cu fiiiin psiholog, analist(neprogramator) al psihologiei (mai ales) feminine. Ma refer, desigur, la Aspirantul Rudolf.

  11. Marco Polo Says:

    Da, puştiul era in mare pericol.O maşină deja a frânat şi l-a evitat, poate şi o a doua….A treia însă….”Doamne-Doamne” !!!….nu îl lua pe capotă !… Pentru că era mititel, trecea peste el, îl făcea zob….Cred că oricine, fie femeie, fie bărbat, ar fi sărit (da, desigur, instinctual !) in mijlocul străzii să-l tragă de mânuţă pe trotuar….Vreau să cred că strada nu permite rularea cu viteză mare dar de vitezomani veniţi la mare, acum în sezon, nu duce lipsă litoralul…..

  12. Rudolph Aspirant Says:

    @ carmen: cine doreste sa invete in mod foarte placut si util ce stiu eu si de unde am invatat lucruri esentiale si explicate pe sleau si la nivelul la care le-am putut intelege eu despre psihologia feminina, pot sa dau bibliografia in clar imediat:

    1. Mme Bovary, de Gustave Flaubert- pt. intreaga psihologie feminina atat normala cat si cea de tulburari mai comune de personalitate. Este utila si la intelegerea complicatei teorii de object relations.
    2. Ana Karenina de Lev Tolstoy- pt. psihologia feminina afectata de patologie severa.
    3. Razboi si Pace tot de Lev Tolstoy- pt. psihologia feminina in relatia sa cu familia.
    4. Doamna cu catelul de Anton Checkhov- pt. psihologia feminina caracteristica varstei reproductive

  13. Rudolph Aspirant Says:

    P.S. Pt. psihologia baieti gay: Razboi si Pace OBLIGATORIU de citit pana nu incepe anul scolar 2011-2012 !

    Din pacate NU am gasit NIMIC foarte util pentru viitor pt. psihologia feminina gay, decat in mod descriptiv poate in Jurnalul lui Anais Nin. INSA nu este de ajuns. Contion sa imi mentin parerea ca in cercetarea fundamentala serioasa INCA exista discriminare re. cercetare inca inadecvata a sexualitatii feminine, si in plus, cred ca intr-adevar vom afla lucruri f. utile si interesante pt. toti, atat barbati cat si femei, daca se va studia mai serios sexualitatea gay de tip feminin.

    Pt. transgender la nivel de suport filmul Ma Vie En Rose, si poate pt. cei mai sfiosi, Cheri de Colette.

  14. Rudolph Aspirant Says:

    P.P.S. Nu stiu cum naiba mi-a iesit cuvantul ala „contion” ! Sunt un adevarat dislexic. Voiam sa spun, bineinteles, „Continui” !

    Imi cer iertare in mod oficial atat fata de toti castigatorii Premiului Nobel pt. Literatura nementionati de mine, cat si in mod special fata de dl. scriitor Mircea Cartarescu re. cartea lui de popularizare numita „De ce iubim femeile”, dar efectiv nu pot chiar asa sa numesc orice text „carte de capatai fundamentala”.

  15. Zina Says:

    Haha! Copiii au alta perspectiva asupra lui Dumnezeu.

    Un om cade de pe o schela si moare. Martor, un copil. Politistul intreaba:
    – De ce a cazut omul ala ?
    Copilul:- L-a pedepsit Dumnezeu !
    – De ce ?
    – Fiindca a injurat !
    – Ce a zis ?
    – ‘tu-ti dumnezeii ma-ti de copil, nu mai scutura schela !!!

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: