O poveste de amor

Ea şi el se văd, se-adulmecă, îşi dau târcoale, se iau.
Ea, filosoafă până-n vârful unghiilor. El, exact genul care le-atrage pe intelectuale: puternic, (zice-se) potent, cam din topor, mai că-i vezi uleiul de motor pe sub unghii, aproape că poţi să-i pipăi muşchii pe sub gura slobodă. Excitant, mă-nţelegi. Numa’ bun să-l aduci pe calea cea bună.
Atâta doar că el nu se lasă adus, că nu-nveţi cal bătrân în buiestru.
Ea se sastiseşte şi-l lasă.
Povestea clasică:
Ils se sont vus
Ils se sont plu
Se sont aimés
Puis séparés.

Ani după, ea iese-n piaţă şi spune ceea ce a. ştia dinainte să-l ia; şi b. oricum ştie toată lumea: că-i din topor, făr’ de respect pentru cărturari şi că în general nu-şi îndeplinea bine îndatoririle de bărbat cu nevastă filosoafă. Asemănarea cu Geta din Drumu’ Taberei, care la 5 ani după divorţ îl acuză pe dobitoc că n-o aprecia suficient pe ea, o coafeză!, pentru că el ura tagma coafezelor, fiind chel, o fi întâmplătoare, da’ e.

El îi răspunde cum îi e felul – vezi că şi tu trăgeai pârţuri nedemne de o filosoafă, acuş aduc dovada.

Ea se urzică şi revine-n piaţa cu intelectuali – nu că eu aş fi perfectă, dar m-am gândit că unui ins puternic, unui bărbat adevărat îi sunt mai de folos arătându-i greşelile. Bine, că tocma’ ce dăduse de-nţeles că el nu-i bărbat adevărat, asta-i altă poveste. (Desigur, când e vorba de a-i fi omului de folos, mai bine 6 ans après decât niciodată, deci asta iese din discuţie.)

Ea acu’ îi transmite că dacă tăcea, filosof devenea, ratând astfel ocazia să rămâie filosoafă ea însăşi.

Ei i-ar cam plăcea ca el să-şi ceară scuze, deşi asta ar fi, nu-aşa, dovada că el e în fond un bărbat adevărat, ba chiar un domn, şi că ea s-a-nşelat. Ea însă ştie că asta-i o chestie utopică şi rămâne deci cum am stabilit de la-nceput – că ea are dreptate, iar el nu-i un bărbat adevărat, n-are umor şi nici inteligenţă, în afara „deşteptăciunii” native.

Aşa că-ntreb şi io: what’s the point? Geta zice ce ştie tot cartieru’, că Pătrăţel e naşpa, Pătrăţel dovedeşte că e naşpa, Geta revine şi demonstrează că Pătrăţel e naşpa. Ba p-a mă-tii filosofice, cam aşa. Numa’ că dacă mai văd multe răzbeluri de-astea personale prin Dilema, o să mi se acrească.

(Asta fiind, desigur, o parabolă, sexul adevărat al protagoniştilor e irelevant.)

Anunțuri

Etichete:

7 răspunsuri to “O poveste de amor”

  1. gabarelo Says:

    Foarte misto. Cam asta spuneam si io, pe Blogary, pana sa apara Dilema acrita (protocronist, deh!) si m-au injurat toti de pe acolo ca sunt basist.
    Desi eu nu puneam problema lui Patratel (care e clara) ci ma minunam cum erup resentimentele cand si pe unde nu te astepti.

  2. .:. Says:

    pricep. băsescu are sex irelevant.

    Cerculeţ

  3. nikuelektriku Says:

    schimbati’le, repide, secsu’, ca mai era unu’, cam tri(ne)bun de felu’ lui, care povestea despre o (aceeasi) codana cu barba ce se zbenguia, goala, p’in parcu’ de la pelesh, ‘mpreuna cu alte codane de acelasi secs.

    se poate interpreta ca’l confirmatzi pe respectivu’!

    😮

  4. Rudolph Aspirant Says:

    Aah ! Ai scris cuvantul „trigger” pt. mine „filozoafa-filozof-filozofie”, (chiar daca tu l-ai scris totusi la modul usor „filosof” si sunt sigur ca nu ai vrut sa imi cauzezi anxietate in mod expres, dar uite ca totusi raspund exact ca catelul lui Pavlov. Si cum eu scriu mult si in stil pedantic cand sunt anxios, warn ca urmeaza post lung !

    In primul rand, tin neaparat sa mentionez ca mie personal mi se pare ca textul tau descrie exact relatia dintre sotii Liiceanu ! Nu ca ii cunosc eu prea bine, dar sunt totusi persoane publice si sper ca nu vor obiecta faptului ca le fac eu un pic de „reclama” mentionandu-le numele in public. (ca tot am mai spus ca dl. Liiceanu are 6 ani, pot sa-i transmit d-nei ca dansa are 12. Stiu ca dansa nu este exact filozoafa la baza, dar nu-i nimic, sunt putine femei profesioniste filozoafe in istorie.

    De aici urmeaza si obiectia mea la acest text pe care o descriu in mod detaliat mai jos.

    Deci…singura obiectie pe care o am ar fi folosirea cuvantului „filosoafa”, din cauza ca, desi eu urasc in general disciplina filozofie si am opinat de multe ori ca textele publicate de filozofi profesionisti ar trebui sa vina cu „warn” pt. cititori inainte de prefata, in general am dezvoltat de-a lungul timpului o parere mai buna despre femeile filozoafe profesioniste, (pe care intr-adevar le numeri pe degete in istorie), decat despre barbatii filozofi profesionisti. Obiectez adica la folosirea cuvantului „filozoafa” („filosoafa”) in mod ironic-peiorativ. Eu cred ca ar cam trebui chiar, in Romania, sa fie incurajate elevele sa studieze aceasta disciplina deosebit de plictisitoare, deoarece am remarcat ca studiul ei este mai putin daunator sexului fe,minin decat celui masculin, pe care efectiv il innebuneste de-a dreptul, in unele cazuri il si chiar omoara (mai ales asociat cu consumul de cannabis.) Stiu insa ca tu nu te refereai la profesionisti, ci la amatori. Adevarul este ca nici nu prea aveai ce cuvant peiorativ-ironic sa folosesti. M-am tot gandit la care ar putea fi un echivalent pt. „bluestocking”, dar nu am gasit.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Bluestocking

    Vad ca francezii le mai ziceau, in trecut desigur, „femmes savantes”, din cauza d-lui Jean-Baptiste Poquelin, aka Moliere.

    http://fr.wikipedia.org/wiki/Bas-bleu

    P.S. Din punct de vedere al clasei politice, deoarece este dezirabil , in ceea ce priveste cresterea IDEM-ului si obtinerea unor note mai bune la ora de dirigentie din partea Dept. de Stat SUA, de a promova in continuare participarea unui nr. mai crescut de femei in politica, eu chiar as recomanda elevelor nu numai studierea disciplinei filozofie, ci si pe cea de istorie a filozofiei politice fara teama ca, in Romania, daca vor citi despre istoria feminismului, vor fi considerate un fel de mini neo-Ana-Pauker. Atrag insa atentia ca de cand citesc eu pe wikipedia am remarcat un trend semnificativ ingrijorator in ceea ce priveste studentele de la facultatile de filozofie: se pare ca multe, majoritatea chiar au fost seduse sexual in mod neetic de catre profesorii lor de filozofie, si, in multe cazuri asta chiar le-a creat tulburari in viata personala, dar si profesionala autonoma ulterioara. Este pacat si consider ca acest fel de comportare a fost neetic, si mai mult decat atat, eu, care am opinat deja ca filozofii profesionisti mie mi se par in general niste sadici mizantropi care au „hang ups” despre sex, acum mai ca imi vine sa ii fac si cu tendinte de sexual offenders.

    IDEM= http://en.wikipedia.org/wiki/Democracy_Index

    (s-a observat, studiind bazele de date scandinave, care sunt niste baze de date mai tari decat orice dosare tinute de vreun serviciu de Securitate de tip vechi comunist, ca IDEM-ul este corelat si cu participarea mai crescuta a femeilor in politica.)

    Re. ce mai zice Dept. de Stat SUA despre Romania:

    http://www.state.gov/documents/organization/160210.pdf

    P.P.S. Desi eu in general opinez la nivel global, considerandu-ma in continuare pozitionat fix in centrul universului si neavand de gand sa imi schimb acesta pozitie prea curand, ce zic eu aici e strict valabil pt. Romania. NU sfatuiesc, de exemplu, Republica Italiana sa introduca mai multe femei in politica, nu ca nu as indrazni daca ar fi cazul, mai ales de urgenta, adica pe viitorul cincinal, dar nu cred ca e cazul.

  5. Rudolph Aspirant Says:

    P.P.P.S. Re. target electoral gay, plus self promo: eu inteleg ca la grecii antici era la moda sa dezvolti relatii sexuale cu profesorii tai de filozofie si ca unii elevi au supravietuit totusi neafectati psihologic prea tare de asta, insa am luat problema in deliberare in cadrul consiliului comitetului de Etica si Conduita Profesionala al scolilor public-private SRMC de la Cluj si SRMI de la Caracal, (chiar daca in aceste scoli NU se studiaza disciplina de filozofie, nici filozofia politica, ci doar materii concrete de tip istorie, geografie si diverse tehnici si metode), ca sef de comitet am determinat ca este totusi neetic sa promovezi sau sa sustii astfel de practici in societatea contemporana si ca asta este valabil in mod global, nu numai pt. Romania, deoarece dezavantajele atat pt elev cat si pt societatea din care va face parte acel elev care va deveni ulterior profesionist sunt mai mari decat orice posibile avantaje inchipuibile. Totodata tin sa anunt ca, desi admiterea la aceste scoli se va face strict pe baza de aptitudini inascute si experienta profesionala existenta, si nu se va discrimina pe baza de orientare sexuala sau politica, (profesionistii absolventi urmand sa opereze apolitic oricum), nepotismul va fi permis, ci chiar luat in consideratie la punctaj, deoarece este denotativ de o posibila experienta de familie transmisa candidatului atat geneteic cat si prin mediul in care a crescut, si totodata se vor prefera elevii care au o aorecare baza matriala mai consistenta in familie (adica provin totusi din familii mai instarite) din cauze f, din cauza ca vor fi mai putin susceptibili la eventual ulterior santaj financiar.

  6. Constantin Gheorghe Says:

    Riscurile sinecurismului. Părerea mea!

  7. Rodica Says:

    parabola avea alt preopinent…mai alb în veşminte,dar tot aşa de sus în vorbe…care tocmai şi-a serbat ‘bătrâneţile’ cu surle şi trâmbiţe…

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: