Nuntă pe plajă

Sau despre feicu’ absolut. Sau poate despre chiciu’ absolut. Sau despre feicu’ chicios. Nuntă la Trei Papuci, în orice caz. În fine, în golfuleţul dintre Modernu’ cel mic şi Trei Papucii adevăraţi.

Ajung pe la patru, văd nişte oameni care se opintiseră să monteze un acoperiş d’ăla pe picioroange. O masă alăturea, cutii pe jos, deja mă apucase panica: băi, ăştia o pun de grătar aicea?!! Înaintez, mi-nşir ţoalele, m-aşez. Oamenii se duc s-aşeze acoperişu’ niţel mai încolo. Stând eu aşa şi holbându-mă (ce dracu’ fac ăştia aici?), văd că-n cutii îs flori. Ha? Oamenii iau masa, o pun sub acoperiş, iau florile, iau şi beţele cu ceva în vârf, se mută dincolo şi-ncep s-amenajeze. Falduri, floricele, beţe-nfipte în nisip marcând drumu’ spre mare. Ha?… Vreun şuting, ceva? Poze pentru vreo revistă de femei proaste? Film parcă totuşi nu, că ăia vin cu cârdu’ şi cu caravana, nu quattro poveri gatti, ca ăştia. Ia te uită, beţele alea par a fi torţe, vreo ceremonie la noapte, ceva. Pe la patru jumate-cinci arăta aşa:

Încep să bănuiesc că-i vorba de-o nuntă, da’ parcă totuşi orişicâtuşi de puţin, nu-mi vine-a crede… Nuntă aşa, printre gunoaie, ţâţele goale ale lu’ domnişoara de lângă mine (păi dacă-i zboară privirea lu’ mirele, ăăă? că domnişoara avea nişte ţâţe de numa’!), ochelarii mei, ţâţele de 50 de ani, goale şi ele, ale lu’ tanti de lângă (plus bucile ieşite de prin tanga), puţulica goală a lu’ ăla micu’ de dincolo?…

Pe la cinci jumate mă dumiresc – nuntă e. Încă credeam că pe seară, având în vedere torţele… Da’ nu: încep s-apară tanti în rochii vaporoase pe care şi le ţin ca pe crinolină, să nu le dea prin nisip, iar un flăcău din staff vorbeşte la telefon – nu-i nevoie să vă grăbiţi, părinţii voştri acuma vin. Apare şi o tanti office, fustă neagră, cămeşă albă, pantofi cu toc (!), pune nişte cărţi pe masă, tot etc-ul specific stării civile. Cineva aprinde torţele. Ora şase era, soarele sus pe cer, arzător şi bronzând oameni, printre care şi eu.

Mă bag cu nasu-n carte, niţel mai încolo rădic ochii: la mal, o şalupă care stătuse ancorată ceva mai încolo. Într-însa, mireasa şi, probabil, mirele. Şi un flăcău care se opintea pe lângă şalupă.

Dădeau să se-ndrepte către drumu’ presărat cu torţe, ăl de trebea să-i ducă cătră fericirea matrimonială. Numa’ că ghinion, la mal sunt stânci, aşa că şalupa face dreapta-mprejur cu mirii-ntr-însa. Pe mal nuntaşii rămân cu ochii-n soare. Mă rog, e-un fel de-a spune, că soarele era în spate:

Mizanplasu’ – mizanscena, mai degrabă – în deplinătatea plinătăţii, inclusiv umbreluţa de danteluţă. Numa’ mirii lipseau, că plecaseră, că nu se putură da jos din şalupă la scara drumului cu torţe. Cale de vreo 10 minute i-au tot aşteptat cu ochii-n zare. Şalupa s-a dus, i-a descărcat la Modern, de unde au venit pe jos, în picioarele goale, cu buchetu-ntr-o mână şi cu mirele-n cealaltă, de-a lungu’ Modernului (tre’ să fi fost acolo în plin sezon, ca să ai o idee…) şi p-ormă de-a lungu’ digului. Când ajunseră dincoace, normal că nu era s-o ia pe calea cea scurtă, pe nisip. Au mers prin apă şi au păşit pe calea fericirii eterne printre torţele aprinse (nu s-ar zice, ştiu, da’ credeţi-mă pe cuvânt, c-am fost acolo).

Casă de piatră, na!

(Mai am vreo 2 zile de plajă, da’ gata, nu mă mai duc, ce-am văzut azi a fost dincolo de orişice aşteptări, vreau să-mi rămâie această deosebită amintire de la vacanţa mea de anu’ ăsta de pe litoralul Mării Negre, la mama acasă.)

 

Etichete:

12 Răspunsuri to “Nuntă pe plajă”

  1. Blegoo Says:

    Ce-o să mai mă râz io… când o să te măriți tu pă plajă…

  2. diacritica Says:

    Da, numa’ că n-o să ştii că sunt io.

  3. Rudolph Aspirant Says:

    Mie mi se pare o poveste f. romantica, asa cum ai povestit-o tu…ceva in genul „4 Weddings and a Funeral”:

    Aah ! Inca sunt ofticat ca nu m-a invitat M., (de zgarcit, ca avea impresia gresita ca trebuie sa-mi plateasca el drumul si hotelul), la nunta aia de pe insula aia unde o sa aiba loc sambata viitoare.

  4. Silas Santa Says:

    Da, casa de pietra pe nisip. Sti tu la ce ma refer… sper 😀

  5. Silas Santa Says:

    piatra*

  6. Marco Polo Says:

    Aici sunt două probleme distincte asupra cărora merită să ne aplecăm niţel :
    1. Nu cumva mireasa este jurnalistă de profesie şi nu cumva este cea răpită de piraţii de la „Ziua Marinei” ?…Poate că ea a fost eliberată abia acum, după intervenţia „celui de sus” pe anumite filiere şi canale diplomatice şi, eventual, după plata vreunei răscumpărări pe care noi o intuim doar….Oricum, în captivitate a stat pe nisip şi acum a început să-i placă chiar şi de ăla de la Trei Papuci, cel „însemnat” de Pătrăţel….Să-l simtă ea acolo cum scrâşneşte sub picioarele goale, e drept, fără alge, dar plin de „surprize” de atâtea feluri …”de la lume adunate”….!
    2. Şi fiindcă tot veni vorba, din poze se observă absenţa notabilă de pe plajă, la acea oră, a lui …”Pătrăţel”.Iniţial crezui că s-a dus să joace şah, pe urmă mi-am zis că i se rupe lui în…64 de …pătrăţelele de şah…Imaginile dau la iveală, aşa, ca o…”boare”, trecerea lui diurnă pe plajă.Acum el se pare că era retras la odihnă : urma să se pregătescă pentru evoluţia din….nocturnă cu : bere, dansuri, muzică, ritmuri, discoteci, figuri, fete la bară, manele, strigături sau….chiuituri….după pungă şi după caz….

  7. diacritica Says:

    Pătrăţel era alăturea, la Modern. Plaja de mai sus e cam prea liniştită pentru gustul lui (nu muzică, nu chioşcuri, nu bere…), aşa că nimereşte mai rar, doar dacă chiar nu mai încape la Modern.

  8. loser Says:

    Zi mai bine ca te oftici ca n-ai primit si tu bomboana de ciocolata dupa ceremonie.

  9. belgianca Says:

    Eu zic sa nu te mai speli pe ochi vreo cateva luni, sa nu mai dormi si sa pastrezi pozele pentru vecie ca sa iti amintesti cum (nu) trebuie sa arate o nunta perfecta. 😀 Imi cer scuze ca imi lipsesc diacriticile, dar am alt fel de tastatura. 🙂

  10. Silviu Says:

    Of, cred că eşti o femeie tare frumoasă, Diacritica, sincer îţi spun. Ce păcat că nu există vreo poză edificatoare, clarificatoare, care să ateste ceea ce-ţi spun eu acilişea. Nu se poate să nu existe şi-un înveliş special pt. o aşa minte sclipitoare. Refuz să cred că nu. Mama Natură, genetica în speţă, ştiu ce fac – în privinţa aceasta -, nu greşesc, de obicei. Aşa că… rămân cu regretele, ştiu asta. Cu respect,

  11. Rudolph Aspirant Says:

    @ Silviu + Diacritica: Mie imi place mult mai mult avatarul Diacriticii decat mi-ar place o poza adevarata, deoarece avatarul imi aduce aminte de profesoara mea de Fizica din liceu, pt. care am avut un respect deosebit, deoarece de la dansa am luat prima nota de 4 din viata mea la prima ora de fizica in primul an de liceu, cand ne-a si dat un test surpriza !

  12. Adelina Says:

    Oau! Nunta pe plaja. Mda. Asta sigur e visul oricarei femei. :)) Ma lasi naibii. Nicioadata nu iese cum trebuie. Intotdeauna merge ceva prost. In fine, mi-a placut descrierea :))

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: