Rumâni verzi cari sunteţi voi, scriem mândri, cu un i, când la feminin ar fi mândre; scriem mândrii, cu doi i, când la feminin ar fi mândrele.
– românce mândre, deci români mândri
– mândrele românce, deci mândrii români
– suntem mândre de ei, deci suntem mândri de ei.
https://diacritica.wordpress.com/2009/08/10/limba-romana-terms-of-use/
Mândri, aşa, fără niciun motiv? D’asta îşi bagă picioarele în ea de gramatică!
Al doilea „i” e doar un fes mai elegant, pur decorativ (vezi la informaţiile de bază – Decorare: Elegant). Şi dacă tot e semn de distincţie, atunci să se repete de câteva ori, să iasă de-un blazon. E greu cu mărcile astea de nobleţe agramată. Au recunoscut şi ei că „e un efort la propriu”.
Din grămmaticele lui Miron Costin cetire >:)
Mda, asta e problema cu mîndria asta patriotică…
Lol, o trecut p-aci rumânu’ mândruu. 😆