abageà ( ~gele) – borta de la acoperişul casei. (Tătăruşi, Fălticeni) acelèzuri – mărfuri aduse din Ţarigrad la Galaţi. (Bârlad, Galaţi) aizănban – tren de marfă (Nerău, Timiş-Torontal) albàri (numai la plural) – ci0bani cu oi albe. (Măţău-Chilii, Muscel) amărăciune – (fig.) fată mincinoasă. (Bonţ, Someş) ambrăli – a se împăca cu cineva. (Ciubăncuţa, Someş) anşlovări – a afuma buţile cu pucioasă (zisă anşlov). (Alba-Iulia, Alba) apătos – (fig.) leneş, bolnăvicios. (Bonţ, Someş) arâni – a (se) hrăni: nu-i e dat să arânească = să trăiască. (Talpa-Ogrăzile, Vlaşca) arànie – tavă mare sau cazan de aramă. (Oltina, Constanţa) ariciu – eczemă; umflătură la cap. (Bonţ, Someş) arţchipică – fotografie (mică). (Sâncraiu, Sălaj) artelnic – magazinerul regimentului. (Măţău-Chilii, Muscel) astalâş – măsar (cel care face mesele). (Zăluceni, Soroca) astut – „belit”, răzgâiat (d.copil), isteţ, fată cimbră. (Bonţ, Someş) aţos – supărăcios. (Piatra-Neamţ, Neamţ) azâr (a sta azâr) – a pândi cu multă atenţie vânatul. (Talpa-Ogrăzile, Vlaşca) babacioc – bărbat urât (s’a găsit babaciocul şi cu babacioaca şi au legat casă). (Măţău-Chilii, Muscel) băbârcă – fire acră. (Măţău-Chilii, Muscel) babaroiu – văduv care umblă să se căsătorească. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea) băbău – pat acoperit cu un cearşaf, care are un fel de stelaje dedesubt pentru rufe. (Blaj) băcăraie – prăjitură. (Blăjel, Târnava-Mică). badagherniţă – femeie bătrână, greoaie şi răutăcioasă, învrăjbitoare. (Piatra-Neamţ, Neamţ) baeră – căldură mare în casă. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea) (Petre Coman, Glosar dialectal, Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)
Glosar dialectal (A-B)
diacritica 
Ce am reuşit să descoper, atât cât mă pricep :
aizănban = Eisenbahn (germ.) = cale ferată
anşlovări = einschwefeln (germ., aici poate din săseşte) = a trata cu sulf
băcăraie = Bäckerei (germ.austr.) = prăjitură
arţchipică = arckép (magh.) = portret.”Arc”=faţă şi „kép”= imagine sau chip
astalâş = asztalos (magh.) = tâmplar
Cine ştie….or mai fi în lista propusă, ca şi în cele viitoare, şi reminiscenţe dacice care să extindă vocabularul, cunoscut până în prezent, cu viezure, barză, grumaz, mânz, brânză….Oricum, la limba dacă nu mă bag.Eu sunt…chinez ! 🙂
astalâş=asztalos=tâmplar, dar, dacă la Zăluceni, Soroca e măsar şi nu scăunar sau dulăpar, e de la „asztal” care înseamnă „masă”:
Mie îmi place „babaroiu”
– Moşule, un’ ţi-i baba?
– Roiu! 😀
Păi tâmplaru-i ăla de face masa, deci e măsar. 🙂
roştei = cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau împletitură de sârmă folosit pentru închiderea uşilor
groscior = smântână
fedeu = capac de oală
şpaiţ = cămară de alimente
credenţ = bufet/dulap pentru alimente
videre = găleată
mieriu = (adj.) albastru deschis
cohe = bucătărie (de vară)
colniţă = şopron
fíngie/fínjie = cană, în special cană de metal
dosoaie = faţă de masă
pătură = foaie de aluat pentru tăiţei, supă de carne cu tăiţei
dricar = plapumă groasă umplută cu pene
porodică = pătlăgea roşie
piroşcă (pl. piroşte) = sarma
lipideu = cearşaf gros (din cânepă)
a toí = a certa, a face zgomot
a clăpăci = a bate (cu ciocanul)
dehoi (interj.) = probabil folosit doar în formula „dehoi nu!” – „dar cum să nu!”
Toate-s luate din Sălaj. Probabil că pot umple pagini cu astfel de cuvinte, numai timp să am să mi le amintesc.
Mie imi place
aţos – supărăcios
e atat de POETIC!
@Darius Tulbure:
Merită şi e lăudabil efortul de a întocmi un glosar cu regionalisme din Sălaj.Deşi cred că există deja multe teze de doctorat pe această temă. 🙂
fedeu = fedél (magh.) = capac
şpaiţ = Speisekammer (germ.) = cămară
credenţ = Kredenz (germ.) = bufet, servantă
videre = vödör (magh.) = găleată
cohe = kochen (germ.) = a găti sau, poate, de la „cuhnie” (slav.)
porodică = paradicsom (magh.) = tomată, pătlăgea roşie
piroşcă = piroşka (slav.) = colţunaşi, adică ceva „învelit” şi nu „Scufiţa Roşie” („Piroska”), aceea în maghiară ! 🙂
dehoi = (probabil de la) de ha (magh.) = dar dacă, poate cu sens schimbat în zona Sălaj…..
Nu am încercat decât să dau nişte exemple delicioase… pentru un glosar trebuie muncă serioasă.
Dar revenind, da, am verificat etimologia fiecăruia (sau aproape) dintre cuvintele ce le-am dat ca exemplu.
Dehoi vine din maghiară, foarte probabil de la „de hogyan” = dar cum.
Excelentă postare! Am vrut doar să-mi exprim entuziasmul pentru astfel de iniţiative.
a clăpăci = a bate (cu ciocanul)… ciocan= kalapács
mieriu… nierâi („ni” rostit ca italienescul „gn”)
dehoi… de hogy (dar cum) nu ştiu să fie „hogyan” (tre să-l întreb pe tata 😀 )
„copil astuţ” m-a lăsat cu gura căscată.
ca în „frunză verde de malin” ?
Astut, cu t.
Cred că are ceva legătură cu „astuto” (isteţ), din italiană, sau mai degrabă etimonul latinesc, astutu(m).
multumesc pentru răspuns.
nu era cazul să fac improvizaţii cu diacriticile fix pe blogul acesta :). voiam să trag spre franţuzescul „astuce”.
*diacriticele