Glosar dialectal (B)

bălăscănii – râuri (la cămăşi) cusuţi cu fire nepotrivite la coloare (cusături cu flori mari şi fără „şic”). (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea)

bălătruc – sticlă (de băut) în formă triunghiulară; (între Ciubanca şi Ciubăncuţa, valea alcătueşte un sân în formă de semicerc numit „bălătruc”). (Ciubăncuţa, Someş)

bâlgui (a se) – a aiura, a vorbi în stare de maladie. (Răşinariu, Sibiu) [drept corespondent, ăla de-a semnalat cuvântul, e trecut Cioran E. ]

bălţat (om bălţat) – schimbător, capricios ca o femeie. (Talpa-Ogrăzile, Vlaşca)

bănac, bănăcuţ – locul de pe cuptorul caselor unde dorm copiii. (Nerău, Timiş-Torontal)

bàndor (uzual pentru femei) – partea posterioară (prea desvoltată). (Măţău-Chilii, Muscel)

banţ – supărare perpetuă. (Ciubăncuţa, Someş)

bărdăli (a se) – a se înţelege bine. (Ciubăncuţa, Someş)

bârlac – încălţăminte pentru femei (pentru iarnă) făcută din împletitură de tort gros de lână, cu talpă simplă şi vârf de piele. (Stroeşti, Suceava)

băsăragă – jumătate din desagi. (Coşbuc, Năsăud)

bâstâcâi – a face ceva nesigur, a lucra în nesiguranţă. (Chetreşti, Vaslui)

bătcăzi – a grăi şi a se înţelege bine laolaltă. (Ciubăncuţa, Someş)

bâtiţă – femeie (fată) groasă. (Sufixul dim. -iţă are aici sensul de a augmenta, iar nu de a diminutiva.) (băiţa, Huniedoara)

bâzgodii – a băga în bâzgodii, a-l înteţi pe cineva. (Măţău-Chilii, Muscel)

becciu– paznic de noapte. (Bârlad, Galaţi)

beilic – c0rvoadă. A sta de beilicul cuiva = a-i sta la discreţie. (Măţău-Chilii, Muscel; Iarova, Soroca)

beli – a beli stupul = acţiunea omorârii stupului (a albinelor). (Sibiu)

belnic – se zice de un copil deosebit de ceilalţi. (Răşinariu, Sibiu) [iarăşi Cioran E.]

beleuşig – întreg mobilierul casei. (Sâncraiu, Sălaj)

berbeleu – prost, văluros, nedestoinic. (Bonţ, Someş)

berea-mâţei – plâns. Copiii fac berea-mâţei. (Piatra-Neamţ)

beţişoare – chibrituri. (Năsăud)

bibiluri – un fel de „râuri” (cusături) la cămăşile ţărăneşti ale bărbaţilor. (Măţău-Chilii, Muscel; Iarova, Soroca)

bezeveni (a se) – a se domni, a se boieri, având bani. Bezevenit = îmbogăţit, obrăznicit. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea)

biculi (a se) – a se împăca, devenind prieteni. (Firminiş, Sălaj)

bighilău (pl. bighil(e)auă) – fier de călcat rufe. (Blăjel, Târnava-Mică)

a bighili – a călca rufe cu maşina.

blăsnos – despre om: sensibil. (Coşbuc, Năsăud)

blendereu – holteiu afemeiat. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea)

(Petre Coman, Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

Publicitate