Consensul, parţial şi total

Ne-ntreabă Mihnea dacă există „consens total”.
Ăăă? Ce să-i zic omului? Există au ba, cetitori dumneavoastră?

Anunțuri

Etichete:

25 răspunsuri to “Consensul, parţial şi total”

  1. mihnea Says:

    sar’mana, sunt curios

  2. Codru Vrabie Says:

    io zic că nu, pentru că definiţia consensului, aşa cum am învăţat io, este că nimeni nu se opune… dacă numărul celor care nu se opun ar avea (vre)o relevanţă, atunci s’ar putea introduce (invers proporţional, desigur) şi nişte grade de comparaţie… da’ dacă _nimeni_, cred că n’are sens şi _total_, nu-i aşa?!?

  3. diacritica Says:

    Nimeni nu se opune, da’ dacă câţiva se abţin? 🙂 O fi caz de consens parţial? 🙂

  4. Marco Polo Says:

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Consens

    Consensul în practică
    Prin consens nu se înţelege că toată lumea este de acord cu decizia luată, ci că toată lumea este de acord să respecte această decizie. De fapt, în mai toate chestiunile vor exista mai mulţi sau mai puţini nemulţumiţi. Important este ca argumentele aduse de ei să fie luate în considerare în stabilirea consensului. Există argumente în favoarea considerării unei diferenţe între consens şi unanimitate.

  5. shwaitzer Says:

    nu exista, la fel cum nu exista gemeni identici si lumi paralele care sa reflecte cu exactitate universul in care tram :))

  6. dAImon Says:

    Eu cunosc termenul din expresia „s-a ajuns la un consens”. Sensul expresiei îl consider ca fiind cel dat de (Marco Polo) dinsus, anume că există consens când nu se mai opune nimeni, asta neînsemnând că nu mai există opinii contrare. Doar că în practică s-a putut lua o decizie care să placă majorităţii.

    Totuşi a-i conferi termenului atribute este futil – orice consens este parţial prin natura lui, dacă ar fi total am fi spus că e unanimitate.

  7. BadDragon Says:

    Date fiind definitiile de dictionar si etimologia cuvintului, „consens total” este cel putin redundant. Inteleg argumentul „consensului in practica”, faptul ca asa ceva nu exista, dar, daca nu exista, nu se foloseste cuvintul „consens”. Pentru astfel de situatii avem „compromis”, „numitor comun” sau alte cuvinte si expresii similare.

    Dupa mine, e la fel ca in cazul cuvintului „perfect”. Faptul ca asa ceva nu se poate observa in natura nu justifica utilizarea gradelor de comparatie.

    O buna verificare ar fi reducerea la cazul extrem, multimea de indivizi intre care exista consens sa fie formata din doar 2 indivizi. Mai putem discuta, logic vorbind, de un altfel de consens decit „total” in cazul asta?

  8. Codru Vrabie Says:

    okay, mai adaug ceva, din perspectiva foarte specifică a proceselor decizionale: dacă nimeni nu se opune, nimeni nu ridică vreo obiecţie, nimeni n’are vreo urmă de îndoială, (se constată că) există consens şi nu se mai supune la vot, ci se adoptă, pur şi simplu (în engleză se spune „by acclamation,” adică fără clamări/pretenţii din partea cuiva/oricui)… astfel, în caz de consens, lipseşte cu desăvârşire votul (chiar şi formal!), aşa încât conceptele de abţinere, majoritate sau unanimitate nu-şi găsesc locul… ciao!

  9. Marco Polo Says:

    Şi când te gândeşti că mai există pe lumea asta şi „consensul tacit”…..chiar că trebuie să chemăm un expert ….

  10. BadDragon Says:

    Sincer, in contextul discutiei, nu vad care este relevanta modului in care se constata consensul, daca e tacit, daca e cu vot sau fara vot, prin aplicarea de electrozi pe capetele rase ale participantilor sau oricare alta metoda. Se discuta exclusiv despre validitatea adaugarii adjectivului „total” la conceptul de „consens”.

    Opinia mea este ca, atit din punct de vedere lingvistic, cit si din perspectiva logica, formularea este redundanta si gresita.

  11. Socrates Says:

    Bună,

    am o nelămurire. Când folosim maxim și când folosim maximum?

  12. Zina Says:

    Bag seama că nu e loc de consens intre comentatori, da’ eu sunt in consens cu Marco Polo ! 😀

  13. Costea Says:

    Bună, de ce suntem forţaţi să scriem cu î din a şi sunt? Eu cred că se produce confuzie.
    A se vedea ce spunea George Pruteanu! Un adept al î-ului din i şi al lui sînt.

  14. 7 Says:

    Surse de lămurire pentru Mihnea:
    http://www.lexilogos.com/latin/gaffiot.php?p=401
    http://www.thefreedictionary.com/consensus
    http://www.cnrtl.fr/definition/consensus

  15. armyuser Says:

    În Merriam-Webster definiţiile acoperă toate sensurile discutate mai sus. Nu există o definiţie unică a termenului consens, aşa cum se vede mai jos :

    1
    a : general agreement : unanimity
    b : the judgment arrived at by most of those concerned
    2
    : group solidarity in sentiment and belief

  16. serban Says:

    Problema nu e aceeaşi cu larga majoritate sau marea majoritate?

  17. diacritica Says:

    A fost cândva pe aici o discuţie despre „marea majoritate”. Mie nu-mi pare pleonasm, atâta vreme cât ai majoritate şi la 50,01% şi la 99,99%. „Marea majoritate” îţi permite să faci diferenţa între majoritatea obţinută cu minimul 🙂 necesar ca să se cheme majoritate şi majoritatea atât de majoritară încât îi lipseşte atâtica ca să devină unanimitate. Adică chiar îmi pare că e o diferenţă între ăle două majorităţi şi uneori e necesar s-o pui în evidenţă.

  18. Marco Polo Says:

    Nu prea sunt eu atent la politică şi nici la exprimarea acesteia în cuvinte.Dar, după cât de variabile sunt înţelesurile unor termeni de tip „consens”, ne putem pomeni, într-o bună zi, şi cu expresia : „majoritate unanimă”, strecurată în vreun jurnal mai cu voie….mai fără voie…. 🙂
    P.S.:Şi acum regret că nu am făcut….”ştiinţe exacte” ! 🙂

  19. v Says:

    (de ce, acu’ şi ştiinţele exacte-s pleonasm?)

  20. Marco Polo Says:

    @v: Nu, dragă „v”, am vrut doar să spun că în ştiinţele exacte este mult mai puţin loc de interpretare sau de „liber arbitru”.Sunt cu rezultate cât se poate de obiective (sau cel puţin îşi propun să fie!) şi trec mult mai puţin prin subiectivismul şi arbitrariul disciplinelor umaniste care sunt legate de modul uman de interpretare, aşadar….subiectivă…..Discuţia de mai sus asupra lui „consens” ne arată că acest termen este labil ca înţeles, că se poate interpreta după cum se doreşte deoarece are mai multe sensuri chiar antagonice….

  21. v Says:

    pardon, atunci! 🙂
    credeam că enumeraseşi sintagma la categoria cu pricina…

  22. Socrates Says:

    Şi despre maxim / maximum nici un hint? Am observat numeroase greșeli de genul pe net.

    Ar fi o pâine de mâncat.

  23. diacritica Says:

    Atâta doar că eu nu obicinuiesc să mănânc nimic de pe urma blogului ăstuia.
    Există maxim şi există maximum. Detalii în DOOM-ul descărcabil aici.

  24. Cârcotaşu Says:

    Mulţam pentru DOOM!

  25. diacritica Says:

    Să creşti mare. Linkul ăla e de mult la „biblioteca de ortografie”.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: