Abia, abea

E abia. Cu i. Cum zice şi DOOMu’ mai jos:

Abea doar în a bea.

(Da, şi eu m-am uitat după abientin.)

Anunțuri

Etichete: ,

10 răspunsuri to “Abia, abea”

  1. Nautilus Says:

    Eu cred că există şi varianta regională „abea”.

    În aromână ( dicţionarul lui Papahaghi ) apare şi „ayia” şi „ayea” (=abia)

  2. sibiu Says:

    multa lume mai ales de la tara (zona olteniei) foloseste abea

  3. diacritica Says:

    Și multă lume de peste tot folosește „noi fusesem”. Ceea ce nu-nseamnă că-i corect.

  4. Nautilus Says:

    Păi şi… bate unul în cuie, ca normă, regula de la el din bordei?

    @sibiu, nu ştiu ce să zic, am auzit un oltean zicând „abi” în loc de „abia” (sau „abea”), dar şi Oltenia e mare.
    Nu ştiam că există în vorbire „abea”, însă, dacă e aşa, ar trebui menţionată măcar în vreun dicţionar de regionalisme.

  5. v Says:

    „Păi şi… bate unul în cuie, ca normă, regula de la el din bordei?”

    da. io aşa învăţai la şcoală, că unii bat în cuie nişte reguli şi le zic limbă cultă, iar ălorlalte, care rămîn pe-alături, le zic „regionalisme”.
    sau „pe-după-blocurisme”, după caz.

  6. Nautilus Says:

    V, fireşte că aşa învăţaşi la şcoală.
    Când cineva stâlceşte limba, e dator cu nişte explicaţii; dar când vorbeşte aşa cum au vorbit ai lui de sute de ani nu văd ce i s-ar putea imputa.
    A bătut cineva în cuie nişte reguli. Cu ce drept? al primului venit?
    Nicio problemă, cuiele se mai pot şi scoate.

  7. v Says:

    exact. ca-n vestul sălbatic. primii care s-au îmbulzit la uşa institutului de lingvistică şi-au apucat să intre şi să pună mîna pe hîrtii, clar ăia au luat juma’ de-mpărăţie şi pe fata împăratului roş de soţie! ăilalţi să fie sănătoşi, cînd s-o mai organiza cros data viitoare poate ajung ei primii.

  8. diacritica Says:

    Astea două:

    Când cineva stâlceşte limba, e dator cu nişte explicaţii;

    A bătut cineva în cuie nişte reguli. Cu ce drept?

    se anulează una p-ailaltă.

    Când spui „stâlcește limba” admiți implicit existența regulilor. Că în lipsa regulilor (care nici măcar nu tre’ să fie scrise în vreun ceaslov) nu există stâlcire, ci numa’ vorbit fiecare după cum ne taie capul, adică cum ar fi babilonie. Iar regulile, reguli fiind ele, sunt bătute în cuie. „Regula” zice să zici „eu sunt”, nu „eu ești”. Și e bătută în cuie, de primu’ venit, ăl’ de i se sculă lui primu’ să vorbește românește, nu de Academie.

    Iar „ei este”, chit că strămoșii lu’ Pătrățel vorbesc așa de sute de ani, tot stâlcire de limbă este, deci încălcare de normă bătută în cuie (de primu’ venit).

    (Și da, Academia mai scoate din când în când cuiele astea și le mută mai încolo, să hie după pohta ce-o pohtit boboru’, și anume a primului venit cu stâlcirea (vezi fii-că/fi-i-că, continui/continuu, vopsele/vopseluri, cireșe/cireși). Dăcât că când mută cuiele mai încoloșa, cum voi primu’ venit, ăi de la coadă să opăresc și o iau cu huo, fă academio proastă care te luași după popor și legitimași greșale pe care noi ș-ai noștri n-apucarăm să le facem.)

  9. Nautilus Says:

    Dacă mă înţelegeţi, nu „se anulează una p-ailaltă”. Nu mai insist.

    Dacă „primul venit” stă prea tare înfipt în uşă, ceilalţi s-ar putea să bată la alte uşi. Să nu credeţi că nu le vor fi deschise, că e la modă pluralul.

  10. v Says:

    io am probleme cu pricepătorul, cred. în orice ţară logică de pe lumea asta există limbă cultă şi regionalisme. regionalismele d-aia se cheamă aşa, că se folosesc regional. cît despre situaţiile în care se foloseşte limba cultă, nu cred că are sens să facem o listă. deci la urma urmei care-i dificultatea?

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: