Bucureştiul, Bucureştii. Iaşul, Iaşiul, Iaşii

În general, numele proprii se comportă ca substantive nonnumărabile, acceptând numai un singur tip de context adjectival: (a) acest Rarău, acest Orion; (b) această Dunăre, această Bobotează; (c) aceşti Carpaţi; (d) aceste Rusalii, aceste Capricornide etc. şi se încadrează în cele două clase ale substantivelor defective de număr: singularia tantum, prin acceptarea exclusivă a contextelor de singular (a) sau (b) şi pluralia tantum, prin compatibilitatea cu unul dintre contextele (c) sau (d).
[…]
Unele substantive proprii pluralia tantum manifestă tendinţa de refacere a unei forme de singular (marcate de articolul definit), adecvate specificului individualizator al numelor proprii: Bucureştiul / Bucureştii, Iaşiul / Iaşii, Paştele / Paştii etc. […].

(Gramatica Academiei, 2005, vol. I, p. 123)

Etichete: , ,

11 Răspunsuri to “Bucureştiul, Bucureştii. Iaşul, Iaşiul, Iaşii”

  1. catzdeaici Says:

    Era ceva cu „Ardeiaşul” sau „Arde Iaşul” 🙂

  2. Marius din Iasi Says:

    Bun gasit Diacritica. Felicitari pentru blog si pentru continut. Legat de acest articol, sa inteleg ca in contextul orasul Iasi frumos, pe scurt. forma ar fi Iasiul Frumos, nu?

    Pe de alta parte, pentru catzdeaici, legat de ce ai scris, in Iasi, era un ziar saptamanal (poate mai e si acum, nu stiu, nu l-am mai vazut de mult timp la chioscuri, <>. In acest ziar, pe ultima pagina, era o rubricuta, „Premiile ArdeIasul” sau ceva de genul asta, care reprezenta un pamflet.

    Cu respect, un iesean indragostit de orasul sau si de intreaga Romanie, pe nume Marius. ce va ureaza o duminica frumoasa si o saptamana cat mai buna.

  3. Marius din Iasi Says:

    Se pare ca nu a aparut continutul dintre parantezele unghiulare, o sa rescriu aici, era vorba de ziarul „Ieseanul”.

    Mult bine, de la Iasi. 🙂

  4. diacritica Says:

    forma ar fi Iasiul Frumos, nu?

    Din fragmentul de mai sus înţeleg că Institutul de Lingvistică preferă „Iaşiul”, nu „Iaşul”.

  5. Ioana, tot din Iași Says:

    E o dilemă a mea de mult timp, cea cu „Iașul” vs. „Iașiul”…

    „Din fragmentul de mai sus înţeleg că Institutul de Lingvistică preferă “Iaşiul”, nu “Iaşul”.” (diacritica)
    … și totuși niciodată nu am văzut scris undeva „Iașiul”, fie vorba de afișe sau anunțuri sau pancarte… doar pe forumuri.

  6. Georgia Says:

    Pe forumul regretatului George Pruteanu se dezbatea problema IASUL- IASIUL:

    *Din punctul de vedere istoric (etimologic), /Iaşi/ e un plural (numele deformat al unei străvechi populaţii sarmatice, /iazygii/). Dar, ca şi în alte cîteva cazuri (/Bucureşti / Bucureştii / Bucureştiul , Galaţi / Galaţii / Galaţiul/), bunul-simţ comun acceptă greu ideea de plural, care dă impresia c-ar fi mai multe localităţi într-una. De aceea, deşi persistă şi formele articulate de plural, gramaticienii (ex.: Al. Graur, /Puţină gramatică/, Ed. Acad. RSR, Buc., 1988, p. 45; Mioara Avram, /Gramatica pentru toţi/, Ed. Humanitas, Buc., 1997, p. 57) recomandă singularul.

    În privinţa formei /Iaşul/, e o chestiune de fonetică la mijloc. Lipsa unui semn pentru „i scurt”* (s-a pledat pentru el!) ar fi dus la o pronunţie greşită a cuvîntului /Iaş/**/iul/, la fel ca /saş_i_ul/ sau /scat_i_ul/. De aceea s-a eliminat i-ul, iar această formă are şi o bună tradiţie în urmă: publicaţii cu lungă existenţă au purtat titlurile: /Flacăra Iaşului, Iaşul literar/. GP, 13.2.08*

  7. diacritica Says:

    Lipsa unui semn pentru “i scurt”* (s-a pledat pentru el!) ar fi dus la o pronunţie greşită a cuvîntului /Iaş/**/iul/, la fel ca /saş_i_ul/ sau /scat_i_ul/.

    Argumentul ăsta e o prostie cât dom’ Pruteanu de mare. E ca şi cum ai spune „scriem Galaţul, că Galaţiul ar duce la o pronunţie greşită – Ga-la-ţi-ul, cu -iu- în hiat, ca sca-ti-ul„. La fel şi Pieştiul – să-l scriem Piteştul, ca să nu-l pronunţe oamenii Pi-te-şti-ul.

  8. Petron Says:

    Avand in vedere ca discutam despre un substantiv propriu, comparatiile nu-si au rostul. In acest caz, argumentul fonetic e cat se poate de plauzibil, „Iasul” sunand absolut natural, in timp ce „Iasiul” e cat se poate de „fortat” (spre deosebire de „Pitestiul”, „Galatiul”, desi, ma repet, nu-si au rost comparatiile).
    Pe de alta parte, evident ca forma cea mai potrivita in acest caz ar fi „Iasilor” (din pacate, e folosita mai rar) care ar fi trebuit pastrata si utilizata alaturi de forma la plural, „Iasii” (folosita, inca, frecvent prin anii ’60), in loc de „Iasi” si astfel, nu ar mai fi existat dubii.
    Simplificarea, in acest caz, nu este una fericita („Iasiului”).
    Sa ramanem, totusi, cu „Iasul Cultural”, „Iasul Muze(e)lor”, „Iasul Literar”, „Iasul Romantic” ….. cu atat mai mult cu cat este vorba despre un oras cu totul si cu totul aparte!

  9. diacritica Says:

    Avand in vedere ca discutam despre un substantiv propriu, comparatiile nu-si au rostul.

    Desigur, între Costel şi Ionel nu-ncape comparaţie.

    ….. cu atat mai mult cu cat este vorba despre un oras cu totul si cu totul aparte!

    Spre deosebire de Piteşti, Galaţi, Ploieşti, care nu-s cu totul şi cu totul aparte, de-aia poţi să zici Piteştiul, Galaţiul, Ploieştiul. Formele fără i sunt pentru oraşele aparte, alea cu i pentru oraşele neaparte.

  10. Roxana Says:

    Orice regula (gramaticala) poate avea exceptii, iar argumentul fonetic (cu atat mai mult in limba romana) e unul cat se poate de corect (pentru o asemenea exceptie). „Iasul” („Iasului”) e de preferat „Iasiului” (respectiv, „Iasiul”). Plus ca, dupa cum a „evoluat” accentul in unele cazuri, chiar e „sanatos” sa evitam folosirea ultimei variante (desi, curios, pana nu demult, nimeni nu punea in discutie varianta „Iasul”, iar „Iasiul” era, practic, inexistenta).
    Nu stiu ce au „gandit” autorii de mai sus dar, oricum, lumea academica ieseana, cea universitara, culturala, precum si administratia locala folosesc varianta: „Iasul” („Iasului”) atunci cand nu o prefera pe cea clasica, „Iasii” („Iasilor)”!!
    PS: Cu totul de acord, Petron, fiecare oras e unic in felul lui, dar Iasul e, intr-adevar, aparte (si asta nu o simt sau nu o spun iesenii)!

  11. diacritica Says:

    Cum ziceam, formele fără i sunt pentru oraşele aparte, alea cu i pentru oraşele neaparte – deşi, desigur, unice în felul lor.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: