Prea puţine sunt lighenele şi ibricele de alamă galbănă, afumătoarele de argint, şălile şi arşălile, ciubucele cu tot tacâmul lor, narghilelele încă în fiinţă. Antereie mai există doară numai câte poţi numara pe degetele aceleiaşi mâni; ştiu de un singur caftan boieresc în fiinţă, iar işlicuri, giubele, conteşe, benişuri, şalvari şi meşti nu cred să existe măcar un singur exemplar. (Radu Rosetti – Ce am auzit de la alţii, Humanitas 2011)
Arşăli, conteşe şi benişuri?! Eu am plecat la dicţionar, ne vedem acolo. Deşi mi-e că degeaba mă duc…
diacritica 
Radu Roșetti era șâșâit.
Da, cred că amicu’ Blegoo are dreptate: mai bine „şâşâit” decât…”ţâţâit” ! (E simplă deducţia pt.că tastele sunt vecine!) …. 🙂
Șâșâit și turc. 🙂
Poate un dicționar turco-român să ne lămurească…
Să cauţi „contăş”, nu „conteş”, că altufel nu pricepi nimicuţă! 🙂
Harșale, contășe, benişuri. Erau pe-aproape.
Nu ştiu dacă are legătură, dar l-am auzit pe tata spunând „chenteşuţ” cu sensul de hăinuţă. Poate ştie Marco Polo dacă vine din maghiară sau de altundeva, că tata, în ciuda rădăcinilor, nu ştie.
@F.M.: “chenteşuţ”
Acest regionalism are toate şansele să provină din germană (eventual săsească):
1.poate fi „Händeschutz” (=protecţie a mâinilor, mănuşă) sau chiar
„Handschuh” (=mănuşă);
2.sau „Händeschürze” care ar fi un şorţ (=Schürze) care să se
întindă sau să acopere şi mâinile (=Hände)…..
Mai mult nu pot pentru ca să ştiu… 🙂