Sophia

Sophia mea are sait! (Mulţumesc de pomenire, Costel!)
Primu’ meu job şi cel mai mişto in assoluto, cu toate joburile prin care am trecut ulterior, inclusiv ăla de profă. Primu’ meu job şi cel mai important, din ţî puncte de vedere. E jobu’ unde am învăţat să zâmbesc, jobu’ unde am ascultat prima oară chitară clasică, jobu’ unde am citit pe rupte, jobu’ unde am învăţat să folosesc faxu’ şi să răspund la telefon şi mai ales, chestie care mă distra teribil, să deosebesc clienţii după felul cum intrau în librărie (ăsta se duce la raftu’ de drept, ăsta se duce la religie). E jobu’ care m-a format, cel puţin tot atât cât facultatea. L-am început pe la jumătatea lui octombrie 1995, la 21 de ani, şi l-am încheiat de tot abia când m-am mutat în Bucureşti, în 2003.

Doamna Minerva, mulţumesc!

(Să treceţi pe-acolo când vă duceţi la Constanţa – e la doi paşi de plaja Modern şi de locu’ cu braga 🙂 . Pe strada Dragoş Vodă.)

Anunțuri

3 Răspunsuri to “Sophia”

  1. Marco Polo Says:

    „… căci nu este alta şi mai frumoasă şi mai cu folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor”. (Miron Costin (1633-1691)

    După ce Dna Diacritica ne-a purtat toată vara prin Constanţa ba pe la bragă rece, ba pe la plajă pe „urmele” lui Pătrăţel, ba pe la „zebra” de pe Karatzali, acum ne invită călduros tot în zonă, la….LIBRĂRIE! Cu litere mari, să se vadă, căci aceste aşezăminte au cam dispărut! Iar bieţii cetitori, între timp, s-au rărit binişor….Adică au îmbătrânit şi şi-au pierdut podoaba capilară. 🙂
    Cu cel mai mare drag acceptăm invitaţia fiindcă suntem învăţaţi de mici cu magazinul de carte (care, e drept, pe vremurile noastre, ţinea şi jucării, şi caiete, şi hârtie albastră de învelit caiete, şi tocuri cu peniţă, şi penare de lemn….Deh, parfum de epocă….De-i zice acu’ …. „vintage” ! (Că tot ne-am dat….naibii!) 🙂

  2. neagrigore Says:

    Faină librărie, vindeau şi casete, mi-am luat un Satriani, pe vremuri. Nu foarte bun albumul, dar de multe ori mi se întîmpla să vin să stau pe acolo doar pentru că-mi plăcea locul. Cînd am citit Ecaterina Varga, am întinerit cu treizeci de ani.

  3. căpcă1 Says:

    Librăriile devin anacronice, acolo nu se vând CD-uri cu manele şi nici cărţi cu aventurile chiloţilor Biancăi Drăguşanu!
    Cât despre cititul cărţilor, ce rost are? Aşteptăm să se facă desenele animate după cartea în cauză ! 🙂

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: