Românie, ce te mai iubim!

M-am întâlnit duminică cu un june american care mi-a zis că nu-i place că românii nu-şi iubesc ţara şi că-i terfelesc imaginea. Nici mie nu-mi place Obama, zice, da’ nu mă duc să zic primprejur „băi, ştii, Obama e un prost”. Ţie-ţi place România? mă-ntreabă. Io-s ok cu ţara mea, îi zic.

Am vorbit în română cu (foarte) junele american, iar cuvântul „a terfeli” e de la el. Mai ştie de prăpăstios, a meşteşugi şi de multe altele, c-am stat trei ceasuri de vorbă şi mi-a pus întrebări la care n-am ştiut a-i răspunde şi i-am promis că mă gândesc şi-i zic, numa’ că am uitat toate cele de m-a-ntrebat, că erau multe şi complicate.

Nu mai povestesc despre cum vorbeşte şi cum face acorduri complicate (dintr-ălea de genu’ „unei fete deştepte”, care vouă vă vin natural de la mama de-acasă, da’ pentru un străin a cărui limbă maternă n-are declinare chestia asta e un fel de doctorat în matematică pentru românul care nu ştie dacă-i crează sau creează). V-arăt numa’ cum scrie. Şi dacă vreţi să-i faceţi României un cadou, scrieţi-i limba cel puţin cum o scrie junele ăsta venit de prin cele străinătăţuri. Şi vorbiţi româneşte cu amicii voştri străini.

Bună, mă numesc D., sunt străin dar locuiesc în România pentru un an și (încerc să) învăț limba română.  Ți-am descoperit blogul în urmă cu ceva timp, iar acum îl citesc în fiecare zi.  Scopul meu este să ajung la cel mai înalt nivel cu limba vorbită, dată fiindcă de aceea am apucat să învăț românește, dar sigur că vreau de asemenea să scriu perfect (sau… cât se poate de perfect).  Știi deja cât de grea e limba română chiar și pentru români, așa că poți bănui cât mi-e de greu s-o învăț fiind din străinătate! 
Mă rog… ți-am scris pentru că am o întrebare la care nu găsesc raspuns.  Am văzut această frază de pe internet–
„Scrie o funcție care determină numărul de frunze ale unui arbore binar.”
Asta-i corect?  daca este, de ce se spune „…numărul de frunze ale unui arbore,” în loc de „…numărul de frunze al unui arbore…”
Mai precis, nu-i adevărat că pronumele corespunde cu „numărul” și nu cu „frunze”? 
Îți mulțumesc dacă poți lămuri asta pentru mine.

Doamne, ce-aș da pentru a avea așa un prieten aici, cineva care m-ar corecta de fiecare dată când greșesc!  apropo, nu, nu sunt francez, sunt american.  Dar asta a fost pentru mine o mare dezamăgire, de fapt–vorbesc destul de bine ca să mă descurc, ca să ma fac înteles, dar nu vorbesc perfect.  Din păcate, ceilalți străini pe care i-am cunoscot aici (în general) vorbesc foarte prost limba română, dacă vorbesc chiar și un singur cuvânt.  Așa că atunci când îmi deschid gura și curge limba română, iar apoi spun că sunt din străinătate, de obicei oamenii sunt atât de uimiți încat n-au de gând să mă corecteze deloc.  Cred că de aceea vorbesc așa de prost (după părerea mea).  Bineînteles, dacă spun „am apucat să învăț limba română,” în loc de „m-am apucat” mă fac înțeles, dar daca aș avea cineva căruia nu i-ar fi frica să mă corecteze (sper că căruia este formul potrivit pentru -cineva-), sunt sigur că aș vorbi perfect peste doar câțiva ani…
Habar n-am de ce, dar românii nu prea vreau să vorbească cu mine limba română.  S-ar putea fi din cauza faptului că cei mai mulți vorbesc limba mea mult mai bine decat eu vorbesc limba lor…
În orice caz, mai învăț, mulțumesc pentru felicitări.

Nici eu nu-nţeleg de ce nu vorbesc românii cu el în limba română. Poate pentru că-şi iubesc ţara numa’ pe net, la vreme de campanie patriotardă.

Anunțuri

Etichete:

18 răspunsuri to “Românie, ce te mai iubim!”

  1. jademan Says:

    Am zis. Încă mai învăţ cuvinte. 🙂 Şi da, e legitimă cererea tipului. 😀

  2. VictorCh Says:

    „…cu (foarte) junele american…”
    In contextul dat, cam CE ar insemna „(foarte) june”?

    „Mai ştie de prăpăstios…”
    Cunoaste ambele acceptiuni ale cuvantului? (Stie ca „prapastios” poate fi un relief, dar si un om?)

    „…i-am promis că mă gândesc şi-i zic, numa’ că am uitat toate cele de m-a-ntrebat, că erau multe şi complicate.”
    Nu-l poti contacta pt a-l ruga sa-ti re-comunice intrebarile respective (aceleasi sau altele) prin – spre ex – un e-mail, spre ne-uitare? (Si eventual sa-i faci – daca ai bunavointa asta – si oferta de a-i lamuri – tot prin e-mail, ca sa-ti poti alege momentul propice, cand ai timp, energie si dispozitie pt asta – si eventuale alte nelamuriri ulterioare.)

    „…chestia asta e un fel de doctorat în matematică pentru românul care nu ştie dacă-i crează sau creează).”
    Eventual ca un doctorat in romana… (Poti sa fii linistita: un doctorat in matematica NU inseamna si (automat) cunoasterea ortografiei.)

    „…vorbiţi româneşte cu amicii voştri străini. […] …nu-nţeleg de ce nu vorbesc românii cu el în limba română.”
    Poate pt ca sunt egoisti si – asa cum as face (probabil) si eu daca as fi in aceasta situatie – prefera sa se perfectioneze ei in limba lui decat sa-l perfectioneze pe el in limba lor.
    Si nu e imposibil NICI ca ei sa fie suficient de nesiguri pe corectitudinea cunostintelor lor de limba romana incat sa se teama fie ca ar fi posibil sa-l invete gresit pe el, fie (mai probabil) ca se fac de ras in fata lui, ori in cazul in care le corecteaza el exprimarea, ori nestiind sa-i raspunda la o eventuala intrebare „de ce „asa” si nu „altfel”?”

    I-ai comunicat (si corectat) greselile de exprimare (din cele doua citate din scrierile sale)?

  3. diacritica Says:

    Victore, ia-o mai uşor şi mai puţin ad litteram!

  4. luciana Says:

    Eu îţi spun din experienţa mea de ce nu vorbesc româneşte cu străinii : pe mulţi nu-i interesează întrucât se înţeleg destul de lejer cu românii în engleză. Alţii solicită vorbirea în limba română dar o schimbă cu engleza în momentul în care se poticnesc.Iar cei mai bătăioşi dintre ei care sunt interesaţi, sunt interesaţi de îmbogăţirea vocabularului şi mai puţin de gramatică(pe principiul: pot să mă înţeleg cu oamenii şi oricum nu toţi vorbesc corect gramatical aşa că de ce m-aş stresa eu?)
    Iar în momentul în care găseşti un străin precum amicul D. şi îl auzi vorbind fluent şi corect (cu mici scăpări) nu-l corectezi din dorinţa de a nu-l face să se simtă prost.
    L-aş întreba pe stimabil dacă solicită românilor cu care intră în contact dialogarea în limba română şi corectarea erorilor gramaticale. Că alminteri nu-ţi vine să te iei de străin că zice „formul” în loc de „forma”, când tu auzi zilnic nativi făcând greşeli mai grave.
    Alminteri toată stima pentru domnul D..

  5. luciana Says:

    Erată: „Iar cei mai bătăioşi dintre ei, care sunt interesaţi, sunt interesaţi…..”

  6. diacritica Says:

    Ba-ţi zic că pe majoritatea îi interesează, dar renunţă când văd că primesc numai engleză. Pe principiul: dacă ei nu vor să le vorbesc limba, de ce m-aş stresa eu?!

    Ca străin în România îţi trebuie extraordinar de multă voinţă să înveţi româneşte. Trebuie să treci nu peste dificultăţile limbii, ci – în primul rând – peste lipsa de interes a românilor pentru propria limbă.

    Iar majoritatea românilor preferă să vorbească în engleză pentru că nu ştiu să-şi explice limba şi nu ştiu să răspundă dece-urilor inerente. (Şi nu mă refer la „de ce se zice deschid gura – nu îmi deschid gura, nici deschid gura mea – , dar îmi deschid sticla de bere?”)

    Oricât ne-am da după cireş, dacă străinul de lângă tine nu vorbeşte română e şi vina ta, nu doar a lui.

  7. diacritica Says:

    Şi-ncă ceva: orice comentariu cu referiri ireverenţioase la amicu’ D., de genul „l-aş întreba pe stimabil” al stimabilei de mai sus, va ajunge în focurile spamului. Cu toată stima.

  8. VictorCh Says:

    diacritica, reciteste-i, rogu-te, comentariul. Doar exprimarea este… nefericita (folosind un arhaism care intre timp – mai cu seama in urma scrierilor lui I. L. Caragiale – a dobandit un sens peiorativ si „a ramas in functie” in general doar in domeniul dreptului), ideile exprimate sunt cat se poate de decente.

  9. diacritica Says:

    Victore, reciteşte-mi, rogu-te, comentariul cu pricina. Mă refer strict la „stimabil/e”, care în româna de azi e peiorativ şi anulează orice decenţă a idelor (pe care le-am comentat, de altfel, în răspunsul anterior).

    Ia-o mai uşor, ziceam.

  10. Corvin Says:

    La mulţi ani !

  11. Rudolph Aspirant Says:

    Absolut toti americanii si spaniolii pe care i-am cunoscut eu care erau interesati de a invata limba romana erau ff inalt constiinciosi in legatura cu aceasta „misiune”, mai constiinciosi decat nemtii sau italienii, de exemplu. Francezi sau britanici interesati sa invete limba romana nu am intalnit eu personal ca sa le pot aprecia constiinciozitatea, dar desigur ca probabil exista si din acestia. Pot sa spun, insa, ca francezii si britanicii din Norvegia sunt mai interesati decat americanii, italienii, sau polonezii de a invata si de a folosi limba locala. Iar nemtilor, limba norvegiana li se pare o limba ff usoara pe care o pot invata, in mod real, am remarcat, in doar cateva luni !

    In Norvegia, daca cineva simte, (f. usor, de altfel), ca nu esti de-al locului, chiar daca ii vorbesti in lb. norvegiana, va tinde sa iti raspunda direct pe lb. engleza. Daca insisti, desigur, sa le vorbesti in continuare pe limba lor, iti vor face pe plac, dar am remarcat ca nu e bine sa insisti in legatura cu nimic in ceea ce-i priveste pe norvegieni, ca se cam sperie de tine si se retrag exact ca niste arici !

    Daca le pui o intrebare directa despre un cuvant, o expresie, sau ceva gramatical, par, de obicei, luati prin surprindere…ca niste elevi cu lectia usor nepregatita la scoala ! Desi, pana la urma, in fond, sunt cu adevarat flatati ca cineva este chiar atat de interesat de limba lor. Plus ca aici exista o libertate ff mare de a folosi tot felul de variante ale celor 20 de dialecte orale ale celor 2 limbi oficiale scrise cat de cat oficial existente, in care, la toate, in general, „regulile” sunt mai mult guvernate de exceptii, decat de niste reguli clare anume !

    Singurul cuvant la care ei chiar tin in mod special sa fie pronuntat in mod corect fata de ei, si in legatura cu care vor sari efectiv, toti, oricine ar fi, fie ca te cunosc sau nu, in cor, sa te corecteze imediat, este cuvantul „carti”, la plural, care se spune „bøker”, si se pronunta „beoker”, (cu un „o” lenes, dat pe spate), si pe care unii straini, inclusiv, de fapt, mai ales eu, au tendinta sa il poceasca, pronuntandu-l „buker”, ca din cuvantul „book” din lb. engleza. Norvegienii chiar iubesc cartile si chiar iubesc scriitorii profesionisti ff mult, in mod real, la nivel aproape de adoratie de idoli.

  12. diacritica Says:

    am remarcat ca nu e bine sa insisti in legatura cu nimic in ceea ce-i priveste pe norvegieni, ca se cam sperie de tine si se retrag exact ca niste arici !

    Rudolphe, la cât de insistent eşti tu, cre’ că până şi italienii s-ar retrage ca nişte arici!

  13. dAImon Says:

    Simona, referitor la comentariul tau cum ca „(trebuie) să treci nu peste dificultăţile limbii, ci – în primul rând – peste lipsa de interes a românilor pentru propria limbă.”, as spune ca te inseli in interpretare. Exista un factor mai important in discutie:

    Limba engleza este lingua franca pe glob – indiscutabil. Asta inseamna ca un numar mare de oameni invata limba asta la scoala timp de un numar de ani si apoi o intalnesc toata viata in cultura pop (TV, filme, muzica, etc). Ea de altfel deschide si usi, personal si profesional.

    In atare conditii, cand un vorbitor nativ (sau macar fluent) de engleza vine la tine acasa, o idee buna este sa-l folosesti pentru a-ti exersa si imbunatati cunostintele. Chiar daca el incearca sa invete limba tarii tale – la ce-ti foloseste sa-l ajuti tu pe el sa invete romana? Mandrie nationala? Hai sa nu fim copii. Pe langa asta exista desigur si factorul uman, statistic vorbind exista o sansa ca un roman luat de pe strada sa cunoasca mai multa engleza decat englezul sa stie romana. Asa ca terenul neutru se stabileste de la sine in limba mai bine-cunoscuta, engleza.

    Lucrurile astea nu le spun de la mine – ci le-am citit pe blogul unui tip care cu asta se ocupa de 10 ani: calatoreste in cate o tara si invata limba tarii respective in cateva luni. Tipu’ respectiv a avut a se lupta cu nativii in multe din tarile in care a mers, fix pentru ca tendinta naturala a multora este sa treaca la engleza din ratiuni practice.

  14. diacritica Says:

    Lucrurile astea nu le spun de la mine – ci le-am citit pe blogul unui tip

    Eu, spre deosebire de tine, vorbesc din experienţele mele. Aud invariabil acelaşi lucru: nu vor să vorbească română cu mine, nici măcar chestii mărunte.

    Ospitalitatea românească, desigur, care din moşi strămoşi se udă toată când are de-a face cu un străin. De ce să se ostenească bietu’ de el cu româna, las’ că ne ostenim noi pentru el în engleză.

    (Iar asta cu „să-l folosim pe anglofon să ne exersăm engleza cu el” e fix din aceeaşi categorie cu „să-l folosim ca să ne plătească berile”. În timp ce ne exersăm engleza pe el, desigur. Că poate voia să-nveţe el română de la mine? Ei na, să-şi găsească alt fraier! Eu n-am vreme de pierdut cu româna lui poticnită.)

    la ce-ti foloseste sa-l ajuti tu pe el sa invete romana? Mandrie nationala? Hai sa nu fim copii

    Trebuie să-ţi folosească ţie? Simplul fapt că-i e de folos lui nu ajunge?

    Şi, tot din experienţa mea, prieteniile pe care le strângi ajutându-l pe un străin să înveţe româna ajung să fie mai strânse decât amiciţiile legate în lingua franca la o bere.

  15. dAImon Says:

    ‘ai sa ne intelegem, inainte sa te certi degeaba cu mine: io-s de acord ca ar fi o idee buna sa fie romanii mai X, Y, Z. Primitori, sociabili, saritori, draguti, interesati, alea alea. Din toata inima.

    Da’ discutia era fix despre cum nu sunt ei, in realitate, nu in sperante. Si incercam sa-ti arat un tip care (am ca o senzatie ca) o calatorit mai mult ca tine si in consecinta are mai multa experienta ca tine in discutia ce se poarta. Nu-s romanii singurii care profita de englezii ce-i au la dispozitie pentru a exersa engleza. Nu-s romanii singurii care cand vad ca cineva se chinuie cu limba lor prefera sa vorbeasca ei alta, cand o stiu pe aia relativ ok. Apropo, Benny avea un articol special dedicat celor ce au probleme in a convinge localnicii sa NU vorbeasca engleza – http://www.fluentin3months.com/battle/

    Mnoa, la intersectia acestor observatii eu trag linie si decid ca romanii nici nu-si urasc limba nici nu-s dezinteresati de ea. Doar ca-s ai dracului de oportunişti, limitaţi de diferenţele culturale şi complet incapabili să fie sociabili cu cineva care nu-i din cercul lor. Eşti, bineînţeles, liberă să nu fii de acord 🙂

  16. diacritica Says:

    Eu, din experienţele mele cu străini trăitori în România – nu din experienţele lu’ Ionel de pe-aiurea – trag linie şi concluzionez că treaba stă cam cum spusei mai sus.

    Că nu-s românii singurii? Da’ ce, am zis c-ar fi?!

  17. Burgspatz Says:

    La semafor, un neamţ se plângea celuilalt că toţi colegii lui români vorbesc excelent limba engleză şi acum se chinuie şi el să treacă de nivelul englezei învăţate la şcoală.

    Cu ceva timp în urmă am citit o discuţie despre problema dacă este nepoliticos să răspunzi în altă limbă decât cea în care a fost pusă întrebarea. Cu aceeaşi problemă ca dl D. se confruntă şi iniţiatorul discuţiei din următorul forum, doar că se află în altă ţară. Chiar dacă înţelege doar cele scrise în engleză, poate îi face plăcere d-lui D. să citească http://dict.leo.org/forum/viewGeneraldiscussion.php?idThread=11726&lp=ende&lang=de

    În ţările cu oameni mai descuiaţi la minte se practică tandemul lingvistic. Astfel, cei doi parteneri profită în mod egal. Am căutat şi eu interesaţi, deoarece de când m-a bătut soarta spre sud nu mai am cu cine vorbi în limba mea maternă, dar se pare că aşa ceva nu prezintă interes (după modelul aricilor cu pedale care îmi suflau în ceafă în metrou: A către B: – Ce tabletă e aia? B (lipsit de interes, pe un ton plictisit): – Din aia de citit). Logic, doar oamenii plictisitori şi proşti îşi cumpără ceva doar pentru citit.

  18. iulia Says:

    După toate comentariile astea nu mai stiu dacă sunt sau nu român. Când am avut de-a face cu un străin doritor de dialog în română, m-am foarte bucurat și firește îndeplinit dorința. Cât despre „a profita” de un străin ca să-ți perfecționezi engleza, de exemplu, recunosc ca am făcut-o și p-asta, în U.K. desigur. În fine, ce mă deranjează la culme este generalizarea excesivă (incă un mic exemplu: românii dau buzna în magazine când sunt promoții, și iar mă simt în minoritate…) apropo de cum sunt românii. Cât despre american și alții ca el – Bravo lor! Îmi face o reală plăcere să vorbesc cu astfel de oameni și cu siguranță că aș da o mână de ajutor acolo unde străinul „greșește” și niciodată nu m-aș supăra dacă cineva mă corectează, chiar s-a întâmplat și mi-a fost de folos.
    Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: