Fast forward

Sună. Răspund.
Pătrăţel SeReLe, bună ziua.
Ardelenească puternică, niţel poticnită. Cu doamna Cutărica vreau, ne-a trimis un mail.
Doamna Cutărica nu-i aici [s-a dus să dea test la PwC, îi urăm succes], ziceţi-mi mie.
Ardeleneşte din nou: Păi ne-o trimis mailul ăla şi ne mai trebe nişte detalii etc.
Domn’e, zic, şi noi fix atâta detalii avem, daţi-ne o ofertă orientativă, între un minim şi un maxim etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc. etc.
Ardeleneşte hard: Vorbiţi mai încet, că nu-nţeleg.
Hop. Frână. De la capăt, rar, ca atunci când citeam cu voce tare textul franţuzesc pentru clasa a VI-a.
Merge. Ne-nţelegem.

Vorbesc repede, ce-i drept, da’ nu m-a-ntors niciodată careva din drum la telefon.
Mă uit – din Odorheiu Secuiesc era. Săracu’ de el, cre’ că vorbeşte româneşte o dată pe săptămână, ş-atunci nimereşte peste-o dobrogeancă repezită. 😀

Anunțuri

Etichete:

17 Răspunsuri to “Fast forward”

  1. Marco Polo Says:

    „Fast forward” a fost la început, în prima fază.Apoi cred că s-a trecut la…”Rewind” şi, în final, la…”Play”. 🙂
    Am şi eu două dobrogence (de-ale mele!), femei tare aprige, de ispravă, însă „repezite” nu numai în vorbă, dar şi în…faptă : una din Valu’ lui Traian şi alta din Niculiţel.Când mă sună, i le „pasez” nevesti-mii.Nu neapărat pentru că au un debit (flux) verbal cu mult peste normalul puterii mele de înţelegere a „discursului” oral, ci pentru că trebuie să le ascult politicos monologul ce se întinde de regulă preţ de cel puţin juma’ de oră…

  2. grrl Says:

    @Marco Polo said: „dobrogence .. [cu] „(flux) verbal cu mult peste normalul puterii mele de înţelegere”

    Domnule Polo, spre deosebire de cei de pe alte meleaguri romanesti (or else), dobrogenii sunt de origine accentuat latina – a spirit formed, historically, under (more) direct Roman influence … – chiar si cei care nu sunt ‘genetically’ dobrogeni, ci doar crescuti si educati in spiritul dobrogean (in special daca au fost elevii unui liceu select din urbea Tomis… 😉 ) sunt inzestrati cu talent retoric. In plus, ei, dobrogenii, sunt in majoritate insufletiti de acea ‘joie de vivre’ care lipseste non-dobrogenilor, si anume in mod deosebit (lipseste) celor care nu au voie decat sa faca numai un numar redus de pasi si sa spuna numai un numar redus de cuvinte pe zi, adica cei living in a contonuous sabbat, so to speak…
    Vivat Dobrogea si dobrogenii! 🙂

  3. grrl Says:

    corectare:
    in comentariul de mai sus,
    in loc de ‘nu au voie decat sa faca numai un numar redus de pasi’
    voiam sa spun: ‘au voie sa faca numai un numar redus de pasi’

  4. Marco Polo Says:

    @grrl :
    1. Nu ştiu dacă eşti un „el” sau …”o ea”.După icon, probabil o…”ea”.
    2. Până la 1878 e greu să vorbim de români în Dobrogea.După 1878, a fost colonizată forţat cu locuitori români din Vechiul Regat.Aşa a fost şi familia bunicii mele dinspre tată, venită din Făgăraş (unguroaică) imediat după 1878 cu oile şi stabilită în Chilia Veche şi Sulina.A se vedea toponimele aduse cu ei.
    3. Nicidecum nu critic felul dobrogencelor, ci, tocmai, îl admir pentru că nu am şi eu rapiditatea gândirii şi isteţimea de moment…Am sumedenie de rude la Constanţa şi cunosc destul de bine…”situaţia” cu …”la joie de vivre” ! 🙂
    4. Idem din toată inima: Vivat Dobrogea şi dobrogenii! 🙂

  5. VictorCh Says:

    „Vorbesc repede, ce-i drept, da’ nu m-a-ntors niciodată careva din drum la telefon.”
    Bagsama ai interlocutori fie foarte politicosi, fie TA-ARE „sfiosi”. 😆 N-ai vorbit asa cu mine… 😛

  6. diacritica Says:

    dobrogenii sunt de origine accentuat latina

    Dobrogenii sunt de origine accentuat multi-culti.
    Turci, tătari, armeni, greci, lipoveni, haholi, machidoni, bulgari, evrei. Şi români printre ei. Ăştia-s dobrogenii.
    Şi italieni, că uitam. La Greci, desigur.
    Asta-i sinteza Dobrogei: comunitatea de italieni din satul pre nume Greci.

  7. Marco Polo Says:

    Da, cunoaştem: carierele de piatră de la Greci. Pietrarii italieni!
    Tante auguri, cara signora Diacritica! 🙂

  8. grrl Says:

    Marco Polo said:

    „2. Până la 1878 e greu să vorbim de români în Dobrogea.”

    Bre, matale nu vezi ca nu vorbim de „români” (in general, sau cumva despre unde erau ei, romanii, pe timpul lui Papura), ci vorbim de dobrogeni, mai precis de talentul lor retoric?

  9. maria Says:


    ai vazut asta? poate deja ai si corectat textul, dar vroiam sa asigur si eu ca asa e.
    merci.

  10. diacritica Says:

    ai vazut asta?

    Nu, şi nu am de gând să văd.

  11. Pinocchio Says:

    Cunosc pe cineva care vorbește mai repede decît toți dobrogenii și oltenii repeziți la un loc. (Și vai, înghite silabe și cînd scrie.) E clujean, ardelean get-beget.

  12. diacritica Says:

    Neah, nu se poate… sigur are strămoși olteni. 🙂

  13. VictorCh Says:

    Pinocchio: Exceptia care confirma regula? 😆

  14. Sorin Says:

    1. Binevenita punerea problemei sub acest aspect.
    Insa convingerea mea este ca – facute fiind de juristi, de „oameni ai legii” – toate legile din tara asta sunt concepute in mod intentionat INCOMPLETE si CU MARJE LARGI DE INTERPRETARE, tocmai pentru a nu „lua painea de la gura” confratilor lor care „isi fac treaba” in instanta.

    2. Recunosc faptul ca ceea ce m-a manat pe mine in lupta ca sa postez acest comentariu a fost fix cel anterior, care mi-a reamintit o dorinta mai veche pe care o am : de a-mi elucida o nelamurire in privinta unei expresii foarte des utilizate in limbajul popular, dar al carei inteles nu vad ca este justificat cu adevarat – ma refer la expresia „exceptia care confirma regula”. Stiu ca nu e o problema „de gramatica” si tine de sensul expresiei, insa daca vede cineva SENSUL LOGIC al expresiei, am rugamintea sa „ma lumineze” si pe mine.

  15. Marco Polo Says:

    @Sorin: „Excepţia confirmă regula”
    Pornim în explicaţie de la analogia cu existenţa binelui şi a răului pe lume.Această alăturare este o dualitate: existenţa binelui presupune implicit şi existenţa răului.Şi, de aici, prin extindere, faptul că există excepţie (adică „răul”) nu face nimic altceva decât să confirme existenţa celeilalte laturi (adică a celei „bune”) care este regula.

  16. Sorin Says:

    1. Rectificare : Punctul 1. al comentariului meu anterior era dedicat articolului următor („O-ntrebare despre sex”), corecţie pe care, de altfel, am şi făcut-o.

    2. @Marco Polo: Multumesc pentru promptitudinea cu care mi-ai dat răspunsul la întrebare; un răspuns pe care il găsesc O.K.

    Şi fiindcă iau „de bună” explicaţia ta, nu pot, totuşi, să nu-mi manifest o oarecare nemulţumire dată nu de explicaţie, ci de expresia în sine.

    Sunt de-a dreptul dezamăgit de faptul că expresia asta „îmi suna” mult mai „filozofică”, îmi genera aşteptări mult mai complexe decât o asemenea „banalitate”, de genul : fiindcă există alb, atunci există şi negru, fiindcă există lumină atunci există şi întuneric (şi comparaţia poate fi dusă mai departe, ajungand chiar până la dualitatea yin – yang).

    Şi când spun că sunt dezamagit, am în vedere soiul acela de
    dezamăgire pe care l-am avut, spre exemplu, după ce am citit romanele „Cel mai iubit dintre pămanteni” (de Marin Preda) şi „Romanul unui adolescent miop” (de Mircea Eliade), care mi s-au parut aproape nişte „fâsss-uri”, nişte apă de ploaie, oricum, mult sub inspiraţia cu care au fost formulate titlurile.

    Iar pe de altă parte, dacă e să respectrăm această dualitate, atunci e firesc să am aşteptarea ca, dacă există „o exceptie care să confirme regula”, atunci (prin respectarea necesităţii opusului), ar trebui să existe şi „o excepţie care NU confirmă regula”. Şi atunci : care e aceasta ?!
    Sau, mai larg : daca există „ceva” care CONFIRMĂ regula, atunci care este acel „ceva” care NU CONFIRMĂ regula ?!

    Poate părea o „filozofie ieftină”, dar nu am făcut altceva decât să-mi motivez, aşa cum m-am priceput, dezamăgirea dată de însemnătatea acestei expresii în comparaţie cu aşteptările supradimensionate pe care ea le generează.

    Sper că n-am plictisit (prea tare) onorat auditoriul, şi mulţumesc pentru îngăduinţa cu care mi-aţi acceptat exprimarea acestor gânduri.

  17. Marco Polo Says:

    @Sorin:
    Am citit cu interes intervenţia ta de mai sus.Din păcate, nu sunt apt să îţi răspund mai explicit, deşi îţi înţeleg nedumerirea.Pot doar nuanţa zicându-ţi că tâlcul expresiei trebuie „tradus” astfel : nicidecum ceea ce este scris (ce se scrie) în acea excepţie nu confirmă ceea ce este scris (ce se scrie) în acea regulă.Dar această afirmaţie a fost „comprimată” în cadrul utilizării livreşti sau în virtutea „legii minimului efort” (aceea de a deschide gura cât mai puţin, de lene sau din lipsă de timp, etc…) până la a avea forma afirmaţiei „excepţia confirmă regula”.
    În concluzie, această expresie trebuie înţeleasă („tradusă”) astfel: „existenţa excepţiei confirmă existenţa regulii”.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: