Tare greu!
Nu ştiu ce are biroul ăsta, da’ trage la somn.
Fost ieri la film (Marea noastră disperare / Our grand dispair), pus mânile-n cap. Din prima, de vreo 4-5 ori la rând, „să nu fi bun cu mine”, plus „poţi ştii„, plus toate viitoarele (viitorurile, mă rog) traduse cu voi face, vom drege, nici vorbă de o să şi am să, zici că erau la şedinţa de partid. Raluca Gabriela Cîrcea o cheamă pe traducătoare & adaptatoare (huo!). Şi nu mă-nteresează dacă traducerea aia o fi trecut – au ba – şi pe la vreun corector.
Altminteri, la cinema Europa, pentru sub 5 oameni în sală erau un nene la vândut bilete, o tanti la controlat bilete şi mi se pare că înc-o tanti la curăţenie. Biletul costând 5 lei.
(Iar la Hollywood Multiplex era De vrais mensonges, tradus Minciuni adevărate. Să mori tu, adevărat traducător adevărat carile iaşti tu?!)
________________
Tot despre Raluca Gabriela Cîrcea (Cârcea?)
|
|
Am fost în seara asta la cinema, am văzut „The International – Puterea banului”. Câteva perle din traducere, doar ce îmi mai aduc aminte (topul este în ordinea gogomăniei):
Locul 3: efforts have been undermined = eforturile au fost nedeterminate
Locul 2: People’s Republic of China = Republica Oamenilor din China (hmmm, oare există şi Republica Pisicilor din China? Că dacă află Cosette a mea poate vrea să „aplice” pentru o viză)
Locul 1, cu coroniţă: I was at Guggenheim = am fost acasă la Guggenheim (Hai măi, serios? Şi e frumoasă casa, are piscină şi plasmă?)
Trebuie să vă spun că la perla asta lumea din sală a început să râdă, s-a dus naibii tot suspansul momentului. Mai ales că replica a venit după o scenă de vreo 20 de minute (poate cea mai dramatică din film, deci nu puteai să o treci cu vederea) petrecută la muzeul Guggenheim, iar locul cu pricina este indicat clar de câteva ori în dialog. OK, OK, nu se spune clar „muzeul Guggenheim”, doar Guggenheim, dar totuşi, dacă n-avem cultură, măcar puţină logică nu strică. Asta ne-ar feri de imaginea hilară a domnului Guggenheim sau a doamnei Louvre, primindu-şi musafirii acasă, în papuci.
Raluca Gabriela Cârcea, dacă tăceai (şi nu traduceai), filozof rămâneai…
diacritica 
Ce spor ai dumneata la scris – da’ ce spor avem noi la citit si comentat?!?…
(De curiozitate: te-ai uitat sa vezi cam CE trafic ai avut in zilele astea?)
Pe langa ca am invatat-o singur, cam „dupa ureche” („a l’oreille” 😆 ) franceza mea a SI cam „ruginit” (prin nefolosire) in ultimele doua decenii, si nu prea mai „merg” subtilitatile astea. Traducerea corecta ar fi? (Mie imi cam iese fie „cu-adevarat minciuni”, fie – probabil sub influenta traducerii citite – „despre minciunile adevarate”.)
Guggenheim-u’-‘i de antologie…
(Las’-c’-am mai avut si o „colega”, absolventa de engleza si angajata traducatoare de texte tehnice – la limbajul tehnic fiind „tufa” – care – satula de atata „camp electric”, ca sa sune mai frumos a „diversificat” la un moment dat traducerea prin „pajiste electromagnetica”*.)
* Autentic!!! Noroc de faptul ca era o traducere doar „pt uz intern”…
Putea să-i zică fix ca-n franceză, „adevărate minciuni”, păstra şi jocul de sensuri.
Sau putea să-i zică „minciuni pe bune”.
Traficul e ăla obişnuit pentru o zi de vacanţă. În special cititori aduşi de motoarele de căutare. Uimitor e numărul de căutări ortografice din primele 10-15 minute din 1 ianuarie. 🙂
Se putea să i se spună chiar şi …”Googlenheim”… 🙂
Cosette? Să-ți trăiască! Presupun că ai adoptat-o. Da’ ce să caute Cosette în China? Cred că ar prefera să aplice pentru un sejur la Paris… 🙂
Ăăăă… nu-i a mea. Ăla-i un citat dintr-altcineva, ca să nu ziceţi că (numai eu) sunt rea. 😀
(N-am pisică, din cauză de alergie desfrânată la părul de mâţă. Când o să mă fac mare o să-mi iau un câine. Oi vedea ce-oi face în caz că s-o inventa republica câinilor din China…)
Eu zic ca s-ar putea sa mai ai de asteptat cu republica cainilor din China (na! ca am comis o cacofonie, nu ma certi, da?). La ca se prepara p-acolo din aceste mamifere, sa mai fi ramas poate de un sindicat, nu de-o republica…
Eu nu stiu de ce esti mirata (intrigata) de gafele facute de aceasta traducatoare – Raluca Gabriela Cîrcea. Pai, nu vezi ca nu a fost in stare nici maca sa-si transcrie corectr numele : Cîrcea. Probabil ca pe tatal / sotul ei il cheama Cîrcel si s-a gandit ea ca se cuvine sa-si adapteze numele in acord cu genul ei (feminin). Dar, si-asa, de cîrcei (mentali) tot n-a scapat.
Cred că nu e cazul să te iei de numele oamenilor.
O.K. (am fost frapat de apropierea atat de mare dintre nume si fapte si m-am gandit ca nu-i chiar intamplatoare).
În mod normal, distribuitorul este cel care stabileşte titlul filmului. Uneori, titlul ales nici nu prea are legătură cu titlul original, în special atunci când se consideră că o traducere fidelă nu este suficient de atractivă.
Ţinând cont de povestea filmului, cred că în română s-ar fi putut folosi ceva de genul „minciuni tandre/duioase”.
mi-e si teama sa ma duc sa vad filmele traduse de ea…
Lista lor e aici http://www.traduceri-film.webgarden.ro/menu/portofoliu/filme-traduse
„Ăăăă… nu-i a mea. Ăla-i un citat dintr-altcineva, ca să nu ziceţi că (numai eu) sunt rea.”
Scuze, scuze. N-am văzut nici data, nici link-ul. Se mai întâmplă, după o anumită vârstă… 😦
(Da’ tot cred că ți-ar prinde bine o pisică… 🙂 )
Hehe, după o oră în aceeași cameră cu o pisică, intru în șoc anafilactic. 😀
Dar …pisica ? 🙂
Jos Cîrcea!
Am văzut și filme bine traduse, spiritual chiar, inclusiv de desene animate.
Cu titlurile: titlul consacrat rămîne, chiar dacă e greșit sau aproximativ. De pildă îmi va fi destul de greu să impun titlul „meu” „Vis de-o noapte-n miezul verii” la traducerea nouă făcută recent a cunoscutei piese.
Indiscutabil „Pe aripile vîntului” va rămîne, deși eu aș fi tradus „Risipiți în vînt” sau chiar „Destrămați în furtună”, mai aproape de acțiunea efectivă. Uneori n-ai ce face: „The Crucible = Vrăjitoarele din Salem” (traducere a variantei franceze a titlului). Idem „La răscruce de vînturi”. Cum s-o dai la vopsit pe românește?
Un titlu neinspirat tradus și rămas în conștiințe a fost „Om bogat, om sărac” (Rich Man, [is a] Poor Man) care se cuvenea contextualizat: ”Sărmanul om bogat”.
Un pasaj minunat despre un titlu apare în romanul excelent al ioanei Pârvulescu: „Viața începe vineri”. Un român din secolul XX (spre final) ajunge înapoi în timp în secolul XIX, tot spre finalul lui, tot în București. Acolo, o domnișoară tot căuta o echivalență română a titlului „Vanity Fair” roman pe care îl citea în original, nefiind tradus la 1890. Îl întreabă și pe picatul din altă lume, iar el răspunde, sigur de experiența lui: „Normal, Bîlciul deșertăciunilor”!
Re. „A Midsummer Night’s Dream” as dori sa propun si eu varianta „Visul din noaptea priveghiului lui John”, sau si mai detaliat pe romaneste, „Visul din noaptea priveghiului sfantului Ioan Botezatorul”, deoarece asa se cheama sarbatoarea asta cu proprietati destul de importante mistic-pagane a miezului de vara pe lb norvegiana, (desi, desigur, titlui piesei de teatru bine cunoscute este cuminte tradus „Visul unei nopti de miez de vara”), pe daneza putand sa se cheme „Visul unei nopti de-ajun de sfantul Hans”, sau pe finlandeza, si mai misto, „Visul dintr-o noapte a zeului Ukko”, daca piesa ar fi fost scrisa inainte de 1316, inainte sa fie crestinata Finlanda si sa fie inlocuit zeul Ukko cu sf Ioan, zeul Ukko, patronul cerului, meteorologiei, si al naturii in general fiind chiar bunicul Lumii, (deoarece a fost tatal zeitei virgine a aerului Ilmatar, la randul ei, o fiinta cu caracteristici androgine insa cu aspect exterior principal feminin, cam ca Andrej Pejic cand e imbracat pt show-urile de moda, care a creat Lumea, si a reusit dupa aceea sa fie impregnata si de vant si de mare ca sa nasca un zeu cu voce cu adevarat magica numit trubadurul Vainamoinen.).
PS @ Diacritica: daca te decizi ca e OK sa publici comentariul de mai sus, te rog eu, daca e tehnic posibil, sa inlocuiesti pe John cu Ion, ca „Visul din noaptea priveghiului lui Ion” , ca mi se pare ca suna si mai misto, plus cu referinta, cred eu, cat de cat adecvata la istoria literaturii romane !